News Flash:

Biografia politica a lui Gheorghe Grigorovici

29 Decembrie 2014
1333 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7612 RON (+0.0011)
USD: 4.2560 RON (-0.0195)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Gheorghe Grigorovici
Gheorghe Grigorovici s-a nascut la data de 4 mai 1871 stil vechi in oraselul Storojinet din Bucovina, pe atunci provincie a Imperiului Austro-Ungar. Era al doisprezecelea din cei treisprezece copii ai invatatorului Vasile Grigorovici si ai sotiei sale Alexandra (n. Timcu); fratele cel mai mare, Emanoil, avea sa devina cunoscut, sub numele Emanuel Grigorovitza, ca prozator si germanist. Dupa absolvirea scolii primare a urmat cursurile Liceului de Baieti din Radauti (1885-1892). A studiat apoi medicina la Universitatea din Viena (1892-1901).

In anii studentiei s-a alaturat miscarii social-democrate; intrat in Partidul Social Democrat din Austria, s-a remarcat prin conferinte tinute in cercurile muncitoresti. A fost delegat de conducerea partidului ca om de incredere in Bucovina, cu scopul de a organiza muncitorimea in Partidul Social Democrat si in sindicate. Astfel, a renuntat la medicina pentru a se consacra activitatii politice.

Vezi si Viata politica a generalului Averescu


La 10 octombrie 1903 s-a casatorit cu Tatiana Pisterman, teoreticiana a social-democratiei austriece si romane, care a desfasurat o activitate intensa de asistenta sociala in randul populatiei nevoiase din Cernauti. Devenit redactor la Volkspresse, ziarul in limba germana al social-democratilor bucovineni, va fonda apoi in 1906 Lupta, prima gazeta social-democrata in limba romana din Bucovina. In 1905 a fost ales secretar al Partidului Social Democrat Roman si al Uniunii Generale a sindicatelor din Bucovina.

In 1907, la primele alegeri din Austria bazate pe vot universal si egal, candidatul Gheorghe Grigorovici a devenit „primul deputat roman social-democrat” in Parlamentul de la Viena. A folosit tribuna Parlamentului pentru a critica aspru administratia de stat austro-ungara si a dezvalui starea de mizerie in care se aflau muncitorii si taranii din Bucovina; a fost cel dintai care a folosit limba romana in Parlamentul austriac. Va fi reales deputat in 1911.

Vezi si Intrarea in politica a contelui Camillo Benso

Social-democratii bucovineni, respingand exclusivismul nationalist si doctrina sovinista, militau totodata pentru eliberarea romanilor de sub stapanirea straina. La Congresul de la Basel al Internationalei a II-a (1912), al carui manifest reafirma pozitia social-democratiei internationale in problema razboaielor (datoria muncitorimii de a impiedica razboiul prin toate mijloacele), delegatul bucovinean Gheorghe Grigorovici spunea:

Atat Rusia cat si Austria si-au infipt adanc ghiarele lor in carnea natiunii romane, rapind Basarabia si Bucovina, iar romanii din Transilvania au fost dati prada oligarhiei maghiare.

Vezi si Controverse legate de Otto von Bismarck

Razboiul n-a putut fi impiedicat, iar sfarsitul sau a adus prabusirea celor doua imperii multinationale. In ultimul sau discurs in Parlamentul de la Viena, la 22 octombrie 1918, Gheorghe Grigorovici avertiza astfel contra incercarilor de a impiedica unirea cu Romania a provinciilor locuite de romani din Imperiul Austro-Ungar aflat in dezagregare:

Nici un roman nu va renunta vreodata la tendinta de a reuni poporul roman. Unirea romanilor este un ideal si un tel pe care romanii il vor urmari intotdeauna, oricand, in toate imprejurarile, indiferent care va fi constelatia lor viitoare, indiferent cum va evolua soarta lor.

Dupa Marea Unire din 1918 devenise necesara unificarea miscarilor socialiste si social-democrate din Ardeal, Banat, Bucovina si Vechiul Regat. Lipsa de unitate ideologica a dus la conflicte: „social-democratul bucovinean George Grigorovici, inamic declarat al bolsevismului rus si ungar” (cum era descris intr-un apel din 27 martie 1920 al Cominternului) si alti reprezentanti ai social-democratiei au refuzat sa accepte unificarea intr-un partid de tip „bolsevic” afiliat la Internationala a III-a, sustinuta de grupurile comuniste. O delegatie a socialistilor romani trimisa in Rusia in toamna anului 1920 a luat cunostinta de cele 21 de conditii ale afilierii si a trebuit sa raspunda la sase intrebari, printre care: „Declarati ca, imediat dupa intoarcerea dv. in Romania, Grigorovici, Jumanca, Flueras si consortii vor fi exclusi din partid?” Organizat conform instructiunilor primite de la Moscova, congresul socialist din 8-12 mai 1921 a decis transformarea Partidului Socialist in Partid Comunist (PCR) si a ratificat afilierea acestuia la Comintern; se infaptuise nu unificarea, ci scindarea miscarii socialiste din Romania.

Putine zile mai tarziu, Gheorghe Grigorovici a subliniat in fata social-democratilor bucovineni, in contrast cu „«bolsevismul» inconstientilor”,ca „democratia este unicul drum spre socialism”.
In 19-20 iunie 1921 s-au intrunit in Congres general, la Ploiesti, reprezentantii mai multor organizatii socialiste si social-democrate care nu acceptasera includerea in PCR; a fost constituita Federatia Partidelor Socialiste din Romania (FPSR) si s-a votat o motiune de afiliere a acesteia la Uniunea Muncitoreasca Internationala a Partidelor Socialiste (cunoscuta si ca Internationala de la Viena sau Internationala a II-a si jumatate). Presedinte al FPSR si delegat al acesteia pe langa Internationala de la Viena a fost ales Gheorghe Grigorovici. Sase ani mai tarziu, un Congres general al FPSR (7-9 mai 1927) a decis unificarea organizatiilor membre in Partidul Social Democrat Roman (PSDR). Congresul PSDR din 5-7 aprilie 1936 va alege un nou Comitet Central, avand ca presedinte pe Gheorghe Grigorovici (care prezentase congresului un raport pe tema „Social-democratia si problemele politice si economice”).

In alegerile din mai 1920 pentru Parlamentul Romaniei Mari, social-democratii bucovineni au trimis in Camera Deputatilor cinci reprezentanti, printre ei Gheorghe Grigorovici (ales si in Senat); in 1931 va fi reales ca reprezentant al PSDR. Interventiile sale parlamentare au urmarit infaptuirea unor profunde transformari democratice si social-economice. In discutiile care au precedat adoptarea Constitutiei Romaniei din 1923, a aratat caracterul nedemocratic al Constitutiei sovietice: „... in Republica Sovietica, dictatura proletara se intelege in sensul ca o minoritate dicteaza asupra majoritatii covarsitoare a tarii si dicteaza in contra democratiei; darama si nimiceste democratia”. Figura social-democratului Gheorghe Grigorovici in peisajul politic al Romaniei interbelice a fost evocata, decenii mai tarziu, de fiul sau:

Tatal meu era o figura politica frapanta, care trezea usor admiratie si antipatie. Era un bun orator in cateva limbi, un bun elector – mandatele sigure ale social-democratilor din Romania erau in Ardeal cele ale lui Fluieras si Jumanca, in Banat cel al lui Eftimie Gherman si in Bucovina cel al lui Gheorghe Grigorovici – iar ca tip intelectual si temperamental un intuitiv si un patimas.

Dictatura regala (1938-1940) instaurata de Carol al II-lea a decretat desfiintarea tuturor partidelor politice, inlocuite printr-un „partid unic” numit Frontul Renasterii Nationale. In aceasta situatie politica schimbata, in conducerea PSDR s-au conturat doua pozitii distincte. Unii – printre care Grigorovici, Flueras, Jumanca si Gherman – au optat pentru colaborarea cu guvernul dictaturii carliste din motive pragmatice: pentru a face posibila continuarea legala a activitatii sindicatelor si pentru a combate miscarea legionara. Restul conducerii PSDR, insistand asupra distinctiei dintre partid si sindicate, a decis excluderea din partid a colaborationistilor. Gheorghe Grigorovici, numit subsecretar de stat la Ministerul Muncii, si-a incetat activitatea in randurile partidului pe care il condusese. Ramas in afara legii, partidul s-a regrupat in jurul lui Constantin-Titel Petrescu.

Dupa 23 august 1944, fruntasii PSDR exclusi au cerut reintegrarea in partid, dar s-a acceptat doar reprimirea pe baza individuala a unora dintre ei; Gheorghe Grigorovici, care spunea ca „sub ocupatie straina nu se poate face politica”, nu se afla printre acestia. In februarie 1948 a avut loc congresul de „unificare” al PCR cu PSDR sub denumirea de Partidul Muncitoresc Roman. Au urmat arestarile militantilor PSDR care nu acceptasera aceasta lichidare a social-democratiei ca formatiune politica. Etichetat drept „tradator al clasei muncitoare”, Gheorghe Grigorovici a fost arestat la 13 iunie 1949 si detinut fara proces; a decedat la 18 iulie 1950, in inchisoarea Vacaresti.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gheorghe grigorovici storojinet bucovina imperiului austro-ungar pcr
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2348 (s) | 34 queries | Mysql time :0.085649 (s)