News Flash:

Botezul focului l-a primit in fosta Iugoslavie. Povestea romanului care a cunoscut ”Iadul pe pamant”. A slujit 16 ani ”Legiunea Straina”!

8 Martie 2019
373 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7538 RON (+0.0029)
USD: 4.2013 RON (+0.0025)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
cristian1

Legiunea Straina este o unitate a armatei franceze invaluita dintotdeauna intr-o aura de mister. Legendele tesute in jurul acestei institutii militare sunt datorate, in general, lipsei de transparenta a actiunilor sale. Ceea ce se stie insa cu siguranta este faptul ca legionarii sunt militari antrenati special pentru a face fata celor mai grele situatii existente in zonele de conflict. Pregatirea lor profesionala, fizica si psihica ne face sa-i privim pe acesti oameni cu respect. Unul dintre acestia este si banateanul Cristian Dorin Bot.

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Straina

Nascut la 1 octombrie 1967 in Bocsa, judetul Caras-Severin, Cristian Dorin Bot se muta, la varsta de 9 ani, impreuna cu familia, in Lugoj, tatal lui fiind dintr-o comuna din apropierea orasului. Dupa terminarea liceului s-a inscris la Institutul de minerit din Petrosani. Nu s-a regasit in aceasta specialitate si dupa un an s-a orientat spre o alta facultate, la Timisoara. Revolutia din decembrie, ca in cazul majoritatii tinerilor din vremea aceea, l-a facut sa-si schimbe planurile si in anul 1992 pleaca in Germania. Dupa aproape doi ani, din cauza ca viza de munca nu i-a mai fost prelungita, se intoarce acasa. Dupa cateva luni, pleaca in Franta si se inscrie in Legiunea Straina.

Aventura a inceput la 13 kilometri de Marsilia

Fascinat de uniforma militara si animat de un puternic spirit de aventura, alege acest drum, constient ca numai aici va avea posibilitatea unica de a vedea lumea. Motivatia materiala nu era prea convingatoare, dar celelalte avantaje compensau cu prisosinta acest aspect. Daca ar fi ramas in tara, posibilitatea de a se realiza era incerta.

In vara anului 1994, tanarul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare si a solicitat inrolarea in Legiunea Straina. Candidatura i-a fost admisa si a urmat lungul sir al probelor de admitere. In urma lui se inchidea usa trecutului, deschizandu-se cea a viitorului. A fost admis si repartizat la o unitate de incorporare si selectie din Aubagne, o localitate situata la 13 kilometri de Marsilia.

Teste peste teste

Erau aici candidati de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.  Candidatii erau supusi zilnic la teste medicale, psihologice, de logica sau sportive. Formularele care trebuiau completate de obicei erau in limba materna, dar lui i-au fost date in limba germana, pe motiv ca cele in limba romana, momentan, lipsesc. Probabil au vrut sa-i testeze cunostintele in germana, stiind ca a locuit in Germania aproape doi ani.

Dupa o luna de zile i s-a comunicat ca a fost admis. A urmat apoi perioada de instructie. Patru luni, zi si noapte, un program intensiv de pregatire fizica, psihica si militara au supus la grea incercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi libera. Activitatea era infernala. Marsuri de zi sau de noapte, trageri, catarari pe stanci, poligoane cu obstacole, traversari de ape si alte probe extenuante ii mentineau intr-o vesnica alerta.

“Mergi sau crapa“!

Erau sub o permanenta supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o masina care executa ordine. Dorinta de a reusi era asa de mare, incat a trecut cu seninatate peste toate incercarile. Oricum, nimeni nu mai putea da inapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La sfarsitul ei puteai sa te retragi sau sa semnezi un contract pe cinci ani, dar pana atunci functiona deviza: “Mergi sau crapa “!

Plata se facea in functie de cat de riscanta era misiunea

La sfarsitul celor patru luni de instructie, multi renuntau la cariera militara. Cristian a depus juramantul si a semnat un contract pe o perioada de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Straine beneficia acum de un alt statut. Instruia recrutii si astepta sa fie trimis la specializare. Dupa cele patru luni de foc a urmat o alta perioada de specializare in cele patru discipline la alegere: infanterie, parasutism, geniu si geniu de munte. El a ales infanteria.

Specializarea a facut-o la Nimes si astepta nerabdator sa fie trimis in prima misiune. Erai platit in functie de ceea ce faceai. Mai exact, in functie de gradul de risc pe care il implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile atasate salariului.

Ziua cea mare

Cele mai cautate erau posturile cu cele mai multe sporuri, insa fiecare era repartizat acolo unde putea face fata. Se organizau diferite teste si primeai doar domeniul pentru care aveai pregatirea necesara. Niciodata nu se discutau implicatiile politice ale actiunii si nici cele morale. In cele din urma a sosit si ziua cea mare. Unitatea a fost chemata in sprijinul trupelor ONU.
Botezul focului, la Srebrenica

“Pregatirea a fost scurtata din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimisi in sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit in plin razboi. Intr-o seara s-a dat alarma si am pornit spre Srebrenica, unde sarbii atacasera localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de kilometri. Dimineata, cand am ajuns acolo, macelul incetase, iar familiile culesesera deja mortii. Ici si colo mai zareai cate un cadavru ciuruit de gloante.

O mica parte din noi ne-am cantonat intr-o vale, intre cele doua tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund intre sarbi si bosnieci. Era iadul pe pamant. Cerul era luminat de trasoare, de parca erupea un vulcan. Nu se tragea asupra noastra, dar situatia putea degenera. Am deschis si noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, tragand mult deasupra lor, dar nici nu cred ca au sesizat acest lucru.

Spre dimineata ne-au sosit ajutoare, dar focul incetase demult. Acesta a fost botezul focului. Razboiul din ex-Iugoslavia cu ororile lui va ramane mereu viu in amintirea mea“, povesteste Cristian Bot pentru CANCAN.RO.

Misiuni in intreaga lume

Cristian a ramas in Legiune 16 ani. In toata aceasta perioada, a traversat continente si oceane spre obiectivele unde avea de indeplinit diferite misiuni. A fost in Bosnia, in cateva insule din Polinezia Franceza, unde Franta are baze militare, iar legionarii trebuiau sa le asigure securitatea, in Republica Djibouti, cand s-a declansat conflictul cu Etiopia, in Coasta de Fildes cand cateva triburi au declansat o lovitura militara menita sa-l alunge pe presedintele pro-francez, in Kosovo si in alte multe locuri in care se declansau actiuni mai mult sau mai putin secrete.

Pericolul din Mururoa

O misiune mai deosebita a executat in Mururoa, atol in care Franta a testat bomba atomica in subteran intre anii 1966 si 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton, dar trebuiau pazite de turistii prea curiosi care ar fi dorit sa intre in catacombe. Gradul de radiatie era in limita admisa, dar legionarii dinaintea lor, care au pazit zona, au avut serioase probleme de sanatate. Cristian spune ca un militar din Legiune nu sta doar in transee si trage cu arma.

Legiunea Straina nu este o unitate de asalt menita sa cucereasca, ea intervine doar acolo unde pacea si democratia sunt amenintate.

S-a retras la Lugoj

In anul 2010, dupa 16 ani de activitate, Cristian Bot se retrage din activitatea militara. A mai ramas in Franta pana in 2014 apoi s-a intors in tara, desigur un alt om, cu o alta viziune despre viata si cu o alta percepere a realitatii inconjuratoare. Actualmente traieste la Lugoj, este casatorit cu Mirela si au impreuna o fata de zece ani, pe nume Hannah.

Dupa doua decenii de pribegie prin lumea larga, in barbatul matur de astazi nu se mai regaseste nimic din tanarul de odinioara.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

legiunea straina mister legendele pregatirea fizica
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1522 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018780 (s)