News Flash:

C.A. Rosseti, vocea unei revolutii

6 Februarie 2014
1746 Vizualizari | 0 Comentarii
Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, Bucuresti – d. 8 aprilie 1885, Bucuresti), om politic roman, jurnalist, lider al miscarii revolutionare de la 1848 in Muntenia, membru fondator al Academiei Romane, fondator al Partidului National Liberal. C. A. Rosetti reprezinta un simbol al miscarilor revolutionare de pe teritoriul Romaniei, un permanent luptator pentru cauzele, valorile si idealurile romanesti. S-a afirmat ca un lider radical al gruparii politice liberale si a ocupat functii importante in stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre precursorii jurnalismului romanesc, fondand unul dintre cele mai prestigioase cotidiene ale veacului al XIX-lea, „Romanul”.
Originea. Studiile la Paris
C. A. Rosetti, descendent al unei vechi familii boieresti, era fiul lui Alexandru Rosetti si al Elenei Obedeanu. Studiaza la Liceul „Sfantul Sava”, apoi in 1833 se inscrie in armata, devenind adjutant al domnitorului Alexandru D. Ghica, dar va demisiona trei ani mai tarziu. Este unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice si ai Teatrului National, remarcandu-se si ca actor. In 1842 este numit sef al politiei din Pitesti, apoi devine presedinte al Tribunalului comercial din Bucuresti. In 1845, Rosetti pleaca la Paris pentru a-si continua studiile, frecventeaza cursurile de la Collège de France, unde este influentat in gandirea sa politica de Edgar Quinet si Jules Michelet. Aici se initiaza in practica masonica si participa la constituirea Societatii studentilor romani de la Paris. In 1847, C. A. Rosetti se casatoreste cu Mary Grant, cea care a fost modelul tabloului „Romania revolutionara” pictat de C. D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. Mary era sora consulului englez la Bucuresti, Effingham Grant, el insusi casatorit cu o romanca, Zoia Racovita, fiica lui Alexandru Racovita. In asociere cu Eric Winterhalder, Rosetti a pus bazele unei tipografii, a deschis o librarie si a editat ziarul revolutionar „Pruncul roman”.

Vezi si 
Viata lui Constantin Argetoianu
Lider al revolutiei de la 1848
Exponent al generatiei pasoptiste, C. A. Rosetti se numara printre participantii cei mai activi la revolutia din 1848 in Muntenia. Este numit membru al Comisiei executive din cadrul Comitetului revolutionar, avand raspunderea pentru actiunile revolutionare din Bucuresti.
Arestat de autoritati la 9 iunie 1848, este eliberat de revolutionari a doua zi, si devine prefect al Politiei Capitalei de la 11 iunie 1848, secretar al guvernului provizoriu si director in Ministerul din Launtru, in timpul scurtului mandat al Locotenentei Domnesti. Trimis in septembrie 1848 ca delegat, impreuna cu altii, in tabara turceasca, pentru a protesta impotriva restabilirii Regulamentului Organic, a fost arestat de otomani.
Dupa infrangerea miscarii revolutionare, Rosetti pleaca in exil, unde stabileste legaturi cu oameni politici si de cultura francezi, sustinand cauza romaneasca.
Ziarul „Romanul”. Militant pentru Unirea Principatelor
Editeaza revistele “Romania viitoare” si “Republica Romana”, in care a militat pentru Unirea Principatelor Romane intr-un singur stat democratic. In 1857, Rosetti revine in tara, unde incepe sa desfasoare o bogata activitate unionista. Pe 9 august 1857, fondeaza ziarul „Romanul”, care a ramas unul dintre cele mai prestigioase cotidiene un timp foarte indelungat. Rosetti este ales deputat si numit secretar in Divanul ad-hoc (1857) si in Adunarea Electiva din Muntenia. S-a numarat printre entuziastii ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite Romane, prilej cu care va rosti un discurs memorabil:
„Maria Ta, suntem fericiti ca Adunarea electiva din Bucuresti ne-a onorat cu marea si frumoasa misiune de a depune coroana lui Mihai in mainile Mariei Tale, caruia fratii nostri de aici au incredintat coroana lui Stefan … Romanii munteni au incoronat in Maria Ta nu un individ, ci marile principii de viata ale nationalitatii noastre … Atata timp cat Tu vei purta stindardul Unirii, al nationalitatii, al justitiei si al libertatii, muntenii si moldovenii te vor urma ca un singur om.”

Vezi si 
Gheorghe I. Bratianu sau umilirea istoriografiei romanesti
Ascensiunea politica. Ministru
Dupa Unire, devine director al Teatrului National din Bucuresti (29 mai 1859) si ministru al Cultelor (28 mai 1860) in cabinetul Nicolae Golescu din Muntenia. Totodata, la 1 decembrie 1860 este ales prim staroste al negustorilor din Bucuresti. Impreuna cu bunul sau prieten, Ion C. Bratianu, Rosetti se afirma printre cei mai radicali lideri ai liberalilor. Prin eforturile celor doi colegi si prieteni se pun bazele valorilor si principiilor liberalismului romanesc. Ei organizau reuniuni politice denumite ironic de adversari „cursuri”, tocmai pentru caracterul lor instructiv asupra masei de participanti relativ neexperimentate.
Dupa lovitura de stat din 2 mai 1864, C. A. Rosetti devine opozant al domnitorului Cuza. Se afirma ca lider radical al gruparii politice liberale si este principalul artizan al formarii „monstruoasei coalitii”, care l-a constrans pe domnitor sa abdice. In calitate de ministru al Cultelor, propune infiintarea Societatii literare romane, viitoarea Academie Romana, apoi este ales deputat in Adunarea Constituanta. Rosetti nu s-a numarat printre colaboratorii lui Carol I. A fost unul dintre liderii miscarii antidinastice care sustinea instaurarea republicii.
Fondator al Partidului National Liberal
Liberalismul romanesc era reprezentat la jumatatea veacului al XIX-lea de mai multe grupari politice care actionau separat: moderatii condusi de Ion Ghica, gruparea lui Mihail Kogalniceanu de sorginte tot moderata, dar adeptii sai fiind catalogati drept maisti, radicalii condusi de I. C. Bratianu si C. A. Rosetti si fractionistii lui Nicolae Ionescu. Intre toate aceste grupari existau permanent disensiuni, astfel ca pentru a reusi sa se impuna valorile liberalismului pe scena politica erau necesare eforturi pentru ca aceste grupari sa actioneze unitar. In acest sens, fondarea Partidului National Liberal a cunoscut mai multe etape.
Intelegerea de la Concordia
Prima etapa o constituie „Intelegerea de la Concordia” din anul 1867. Aceasta reprezenta adoptarea unui program comun in unsprezece puncte, care se pronunta pentru modernizarea Romaniei. Acest fapt a permis formarea a trei guverne succesive de coalitie liberala, intre 1 martie 1867 si 16 noiembrie 1868. Perioada opozitiei din guvernarea conservatoare Lascar Catargiu (1871 – 1876) a apropiat tot mai mult factiunile liberale. Constienti ca nu vor reusi sa promoveze principiile liberalismului actionand separat, liberalii au strans randurile.
Coalitia de la Mazar-Pasa
Cu nazuinte sincere in a crea un regim politic bazat pe democratie si liberalism, fractiunile au inceput intemeierea de cluburi liberale in orasele mari ale tarii. Totodata, pentru mobilizarea alegatorilor, a inceput editarea ad-hoc a unui ziar intitulat „Alegatorul liber” si organizarea de manifestatii in special a tinerilor liberali. Cu toate aceste eforturi, liberalii au pierdut categoric alegerile de la sfarsitul lunii aprilie 1875. Acest fapt a demonstrat inca odata ca unitatea liberala trebuia infaptuita imediat. In aceste conditii, pe parcursul lunii mai, in casa englezului Lakeman, au loc intruniri frecvente intre liderii liberali radicali si moderati, pentru stabilirea unui program politic comun si o doctrina la care sa subscrie toate factiunile, la dezbateri fiind atras si conservatorul moderat Emanoil Costache Epureanu. Acest proces a ramas cunoscut in istorie drept „Coalitia de la Mazar – Pasa”, caci englezul Lakeman fusese ofiter in armata turca sub numele de Mazar – Pasa.
Pe 24 mai 1875 s-a fondat Partidul National Liberal, iar Ion C. Bratianu a fost ales presedintele noii formatiuni politice. Programul partidului a fost publicat in „Alegatorul liber” si reflecta mai mult viziunea moderata a lui Mihail Kogalniceanu, caci Marile Puteri nu-i doreau pe liberali la guvernare fiindca erau suspectati de practici revolutionare. Asadar, radicalii au subscris unei atitudini mai realiste care promova domnia legilor, egalitatea politica, renasterea valorilor individuale ale cetatenilor, respectarea principiilor regimului constitutional si demararea unui amplu proces de reformare a Romaniei ca solutie a modernizarii.
Aripa radicala. Ultimii ani din viata
In timpul marii guvernari liberale, Rosetti este numit presedinte al Adunarii Deputatilor, pozitie din care promulga Declaratia de Independenta a Romaniei (10 mai 1877), in acelasi an fiind si pentru scurt timp primar al Capitalei. In ultimii ani din viata ocupa si fotoliul Ministerului de Interne, urmarind insanatosirea administratiei judetene, foarte corupta la acea vreme.
In 1884, Ion C. Bratianu a staruit pentru o noua revizuire a Constitutiei, in care sa fie stipulata noua titulatura a tarii, Regatul Romaniei, dar care sa consfinteasca si o noua lege electorala prin reducerea colegiilor de la IV la III, masura care era evident in favoarea burgheziei. Constantin A. Rosetti a considerat aceasta lege ca fiind nedemocratica, astfel ca s-a produs ruptura politica intre cei doi vechi prieteni si fondatori ai liberalismului romanesc. Rosetti a creat o disidenta in sanul partidului, grupata in jurul ziarului „Lupta”, care dupa decesul fruntasului radical (1885) va fi continuata de Gheorghe Panu sub forma Partidului Democrat Radical (16 aprilie 1888).
C. A. Rosetti se stinge din viata pe 8 aprilie 1885, la varsta de 69 de ani.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

om politic muntenia academiei romane vezi si mihail kogalniceanu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1317 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018071 (s)