News Flash:

Camelia Patrascanu, adevarul despre drama lui Calin Geambasu si cele 5 greseli capitale in relatia cu tatal sau

16 Februarie 2018
1829 Vizualizari | 0 Comentarii
calin geambasu

Exista oameni care fac copii si sunt parinti. Asa cum exista oameni care doar fac copii. Intre aceste doua categorii mai exista una, cea mai mare, de oameni care fac copii si se straduiesc sa fie parinti (unora le reuseste pe parcurs). Si exista si parinti care isi cer iertare si nu considera asta o umilinta, dimpotriva, un remediu necesar pentru impacare si sanatate morala familiala, detoxifiere emotionala, restabilirea onestitatii si a increderii reciproce, scrie Camelia Patrascanu, pe horoscoptv.ro.

Calin a trait si traieste o drama. Spune ca in copilarie s-a simtit cumparat cu cadouri, neinteles, neapreciat, devalorizat, folosit, brutalizat, umilit in casa parintilor sai. A tanjit dupa aprecierea tatalui pe care il admira si n-a fost indeajuns de inteles si indrumat de mama sa care n-a gasit limbajul sufletului sau desi petrecea cel mai mult timp cu el. Unii apropiati spun ca a fost un copil dificil si pretentios. Posibil. Tocmai acesti copii au nevoie de mai mare atentie si mai mare intelegere. Altfel devin o oglinda stramba a parintilor, care reflecta nu doar propiile lor defecte de caracter ci si pe ale parintilor.

Calin a fost un copil sensibil. Poate prea sensibil. Si Scorpion. Iar tranzitul lui Jupiter in aceasta zodie inflameaza in 2018 orgoliul, reaminteste situatiile umilitoare, creste importanta de sine si nevoia de atentie, gonfleaza semnificatia unor gesturi, pretinde satisfactie, cere reparatii, clameaza respectarea demnitatii si a legilor morale. Calin a inregistrat foarte dureros ceea ce el a considerat a fi tratament brutal, jignitor si umilitor. Chiar daca scenele n-au fost frecvente s-au stantat in sufletul lui cu mare claritate si durere. Si asta pentru ca si el facut cateva mari greseli. Asa cum fac multi copii si adulti ramasi copii din cauza acestor rani.

1. Admirandu-si parintii (mai ales tatal) a dorit sa fie inteles si iubit pentru ce este el si nu pentru ascultarea si obedienta lui fata de parinti. Vorbeste mult despre faptul ca trebuia sa se alinieze imaginii pe care parintii doreau sa si-o pastreze in lume, de familie model el simtind ca nu traieste intr-o familie impecabila si nu putea fi un copil model pentru ei. Dar in felul lui se straduia. Cu siguranta parintii nu decodificau in gesturile lui acest efort de a le face pe plac. Unii copii uita bataia si jignirile. El nu. A fost ajutat sa le tina minte prin improsppatarea durerii cu noi dezamagiri si conflicte, pe care le-a arhivat fidel. Si nici el nu a vrut sa se vindece. Pentru ca a legat vindecarea de atingerea unui ideal familial ce s-a dovedit nepractic: toata lumea isi realizeaza excesele si greselile, se impaca si isi corecteaza comportamentul, noi impreuna impodobim bradul. Blocat in acest model idilic a renuntat sa se mute singur, si-a ajutat profesional tatal acceptand sa nu fie platit, a tanjit dupa apreciere si recunoasterea meritelor dorind sa fie tratat ca egal de tatal sau, a dorit atentie si comuniune familiala in jurul copilului sau. Prima greseala.

Atasamentul de aceasta imagine idilica l-a facut sa spere dar si sa insiste ca parintii sa se corecteze si sa fie mai apropiati de el. Si sperand ca vindecarea sa vina prin schimbarea lor, punandu-si sperantele in altii, a sfarsit prin a fi dezamagit. Pentru ca sanatatea sufleteasca si fericirea depind de noi nu de altii care nu stiu, nu pot ori nu vor sa ne ofere ce avem nevoie.

2. A doua mare greseala este ca n-a fost destul de atent la cauzele comportamentului parintilor. Mereu a insistat ca ei sa se schimbe dar n-a inteles de ce se comportau asa cum au facut-o: ce gandeau despre familie si educatie, cum vedeau rolul de parinti, ce pozitie si importanta ofereau copilului in sistemul lor de valori, cat se iubeau si cum isi traiau afectiunea, ce capacitate aveau de introspectie si autoanaliza, ce frustari aveau legate de relatie, realizare si faima, ce tanjiri si frici le schimonoseau firea si comportamentul, ce sacrificii faceau si ce regrete aveau.

Cand intelegi cauzele intelegi care sunt sansele de schimbare, de ce vindecare este nevoie pentru a fi posibila schimbarea si cat de probabila este acea vindecare. Drumul schimbarii e lung si realizabil doar pentru aceia care au putere de introspectie, capabili sa isi priveasca greselile in fata. Altfel, iti este clar ca insisti degeaba pentru ca atat timp cat cauzele nu se schimba oamenii isi vor urma tiparele. A doua greseala.

3. Apoi, cramponarea in a primi satisfactie – pretinderea scuzelor, cererea iertarii. Este punctul cel mai sensibil. Si acesta arata ca toata viata Calin a sperat (el facand concesii financiare parintilor, lucru semnificativ pentru un Scorpion – pe care il putem interpreta ca o pretare la cumparare a aprecierii parintilor) in recunoasterea greselii. Aceasta fiind calea cea mai scurta si comoda de vindecare – agresorul isi retrage cumva efectele prin realizarea greselii si cerea iertarii. Dar oamenii nu au parte de a aceasta facilitate. Cei mai multi persecutori se tem sa se confrunte cu erorile lor morale inventandu-si argumente si sustinandu-le uneori pana in pragul mortii – ei au avut dreptate, intentii bune si n-au facut nimic atat de rau. Cerand satisfactie, Calin si-ar supune parintii la o umilinta reparatorie si o recunoastere a valorii sale. Dar, in conditiile date acesta este tot un abuz. De data aceasta al copilului. Cand cineva iti spune nu pot sau nu vreau si tu insisti neauzind glasul neputintei/ne-vointei inseamna ca nu te intereaza atat de mult dialogul ci satisfactia, reusita, dreptatea. A treia greseala.

Am putea spune ca este un comportament invatat de la parinti – acela de a fi mereu recunoscator si indatorat, de a-si stii locul si de a-si cere scuze. In fond, fiecare copil se naste inocent si modelabil chiar daca are trasaturi de caracter puternice ori sensibilitati mari. Pentru fiecare iubirea de parinte gaseste calea inimii. Daca il intereseaza. Daca vrea doar sa livreze copilului un set de reguli atunci, intr-adevar, e mai putin important CE este copilul. Ei bine, Calin a vrut sa fie vazut. Era destul ca traia cu o vedeta in casa, vanitoasa ca toti artistii, intretinator de familie, in plina faima, curtat si admirat. Copilul n-a simtit ca conteaza asa cum ar fi vrut.

Exista riscul sa fie rasfatat? Cu siguranta. Probabil si-a si dorit asta vazand ca alti copii de artisti erau mai liberi si mai ocrotiti.

Se intampla adesea in familiile cu parinti de succes ca fii si fiicele sa se simta lipsiti de atentia parintilor si sa smulga mai mult interes si afectiune prin boroboate. Asa cum se intampla adesea in familiile profesorilor cand odraslele sunt corijente chiar la materiile predate de parintii lor care, apropo, se ocupa mai mult de elevii preferati si olimpici. Sau copii din parinti ocupati care se imbolnavesc pentru a avea parte de ingrijirea afectuoasa a parintilor. Sau, varianta mai energica, cu copii care fac boroboate doar pentru a ave aparte de o atentie directa, dedicata si personala. Chiar cu riscul unor pedepse. Atat de mare e foamea de atentia parintilor.

Copiii nu vor sa fie pe planul doi si doresc o relatie profunda cu parintii lor pentru ca din aceasta relatie isi trag seva si constiinta propriei valori si puteri. De aceea dezvolta gelozii cand apare un frate sau sora, cand isi vad parintii in tandreturi, cand isi vad parintii absorbiti prea mult de telefon, calculator, prieteni, pacienti, clienti sau public. Nu simt ca sunt valorosi pentru parintii lor. Pentru ca inca nu au dezvoltat mecanismul interior de recunoastere a propriei valori ei isi dau seama cine sunt prin intermediul relatiilor de familie si al feed-back-ului de la apropiati si mai ales de la parinti. Comentariile, dezbaterile, aprecierile, observatiile, imboldurile, intrebarile, impartasirile, gesturile, imbratisarile, prezenta, actiunile comune ii invata despre cine sunt ei. Si toate sub curcubeul luminos al iubirii.

4. Cand te revolti fata de parinti de obicei incerci sa fii un parinte mai bun ca ei. Dar mai bun ca tata nu este modelul cel mai bun pe care tu il ai si nici cel mai sincer. Mereu o comparatie limiteaza expresia. Devii mai ceva ca ceva si evoluezi pe o linie raportat la un model. Calin isi doreste sincer sa fie un tata bun dar fiind preocupat sa fie mai bun ca tatal sau nu devine parintele cel mai bun pentru fiul sau. Pentru aasta ar fi necesar sa se elibere de nevoia sufleteasca (pornita din rana care intai trebuie sa se vindece) de a demonstra si corecta ceva. Pentru ca riscul este de a trai din riposta, de a face lucrurile (chiar si marile realizari) ca reactie nu ca actiune izvorata curat din propria fiinta. Se strecoara in comportamentul lui prea multa demonstrativitate in a nu face greselile tatalui. Si asta nu numai ca il lipseste de autenticitatea pe care le merita fiul lui dar a fi mai bun ca tatal sau il absoarbe atat de mult incat risca sa il orbeasca si sa nu mai vada nevoile reale ale copilului sau. A patra greseala.

5. Implicarea copilului in conflict sub justificare lectiilor morale si a libertatii de exprimare cu siguranta nu-i fac bine copilului. Nici un mediu de conflict nu ajuta un copil sa creasca. Pe de alta parte Calin deplinge lipsa de interes a bunicului fata de nepot. Dar este plangerea lui Calin nu a copilului – fiul sau invata prin tata cum trebuie sa se simta fata de stii tu cine, tata. Vorbind despre asta cu repros induce fiului sau sentimentul ca este respins si neiubit de bunic. A cincea greseala.

Cand de fapt poate fi vorba doar de tensiunile dintre Calin si tatal sau care fac foarte dificila apropierea, plus tiparul familial al bunicului care n-a stiut sa fie afectuos si suportiv ca parinte si nici nu isi doreste sa invete asta acum. Dar a considera lipsa unei porniri afective ca neiubire sau respingere este intentionat degrinator, eronat si manipulator. In felul acesta Calin spera sa se se pozitioneze avantajos si merituos in ochii propriului copil, concurandu-si tatal – eu te iubesc si sunt tata bun, bunicul nu este; eu sunt moral si am dreptate, bunicul greseste fata de tine cum a facut si cu mine deci eu am dreptate si sunt mai valoros ca el. Este greseala pe care o fac mai ales parintii despartiti sau in conflict cand isi disputa copilul. Evident, Calin nu intelege ca face asta si ca e gelos pe tatal sau (faimos si liber la vremea lui) dar incepe sa incaseze un plus energetic si sa simta o putere aparte (placandu-i) de fiecare data cand reuseste sa puncteze in fata lui. Gelozia poate proveni parte din caracter si parte din relatia de familie.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

scorpion
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1753 (s) | 34 queries | Mysql time :0.022391 (s)