News Flash:

Cand Romania era “tara fagaduintei” pentru italieni

29 Martie 2015
2314 Vizualizari | 0 Comentarii
Aveam pe vremuri o prietena pe care o chema Micheti, era un nume de familie foarte rar in zona Transilvaniei, unde era usor sa intalnesti nume unguresti sau nemtesti. Simona Micheti avea origini italiene, strabunicul ei venise in Romania, la inceputul secolului al 20-lea, o data cu primul flux migrator din nordul Italiei spre Romania. A intrat in Romania, la fel ca toti cei aproximativ 12.000 de muncitori italieni, cu un pasaport, un contract de munca si i s-a eliberat un permis de sedere. Inainte de a porni in aceasta aventura, a studiat “ghidul emigrantului in Balcani”, unde li se ofereau toate infomatiile necesare: cum puteau ajunge in Romania, pe mare sau pe uscat, de ce documente aveau nevoie pentru a lucra, care erau salariile la vremea respectiva.  S-a imbarcat cu vaporul pana la Constantinopol si de acolo a plecat spre Constanta. A gasit imediat de lucru, era un muncitor calificat, si a lucrat multi ani in constructii, impreuna cu alte cateva mii de muncitori italieni care au construit drumuri, poduri, cai ferate, banci, scoli, biserici, monumente funerare. A avut parte de proteste din partea muncitorilor romani, care se vedeau amenintati de straini, si cereau statului roman sa aiba prioritatea la angajari, ceea ce s-a si intamplat prin 1925, cand s-a votat “Legea meseriilor”. A simtit discriminarea pe propria piele, atunci cand s-a indragostit de o romanca, iar familia ei nu putea accepta ca fata lor sa se marite cu un italian.

Domnul Micheti a facut o mica avere, pentru ca, in acea perioada, cum reiese dintr-un raport al ministrului italian la Bucuresti, “muncitorii italieni primeau salarii mult mai mari decat le-ar fi primit in patria-muma”.  S-a casatorit, in cele din urma, tot cu o romanca si s-au stabilit langa Tulcea, la Greci, unde au plantat vita de vie si au devenit viticultori, au produs multi ani vin, pana cand au venit comunistii la putere si le-au confiscat tot. Au fost obligati sa renunte la cetatenia italiana, si-au naturalizat numele, care a devenit Micheti, cu un t, ca sa sune mai romanesc, cu doi t suna prea capitalist. In 1935, in Romania existau, conforma recensamantului, circa 60.000 de italieni. In 1950, ramasesera vreo 10.000. Acum, in Romania traiesc peste 3000 de descendenti ai italienilor, sunt recunoscuti ca minoritate etnica si au un reprezentant in Parlamentul Romaniei.

Povestea familiei Micheti m-a fascinat la vremea respectiva, si am studiat mult despre emigratia italiana in Romania de la sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20. Mai ales ca lucram part time ca traducator pentru firma unui prieten de-al meu, care avea ca asociati doi italieni, din nord. Erau primii ani dupa caderea comunismului, cand oameni de afaceri italieni au inceput sa faca  investitii in Romania post-comunista, majoritatea in Transilvania. Veneau sa cucereasca piata, unii si pe romance, continuand ceea ce au inceput prin 106 d.Hr, stramosii lor in Dacia. Giovanni, unul dintre asociati, era din Treviso si nu venise doar ca sa faca investitii si bani in Romania, dar si sa afle mai multe despre trecutul tatalui sau, care fusese preot catolic in Romania, condamnat la 15 ani de inchisoare, in 1951, intr-un proces farsa al “unui grup de spioni si tradatori in favoarea Vaticanului si a centrului de spionaj italian”. M-a rugat sa ma documentez pentru el, nu gasise nimic in italiana, doar in romana. In urma acelui proces multi episcopi catolici si oameni de afaceri au fost condamnati la inchisoare, unii au murit, sub torturi (preotul Clemente Gatti),  altii au fost ulterior expulzati. Dupa 1950, regimul comunist a inceput procesul de dispersie a comunitatii italiene, au fost inchise scolile, bisericile, bibliotecile, li s-a interzis sa mai vorbeasca italiana, multi au fost nevoiti sa-si naturalizeze numele. Le-au fost confiscate toate bunurile. Tatal lui Giovanni a fost expulzat dupa 5 ani de inchisoare. Giovanni traieste acum in Romania, a obtinut cetatenia romana si e unul dintre primii oameni de afaceri italieni veniti in Romania dupa 1990. A candidat si la alegeri si a fost o vreme consilier local.

Poate ar fi normal ca cercul sa se incheie cu povestea mea, chiar daca nu am ajuns in Italia cu nici un flux emigrational, poate doar unul amoros, daca exista asa ceva. Din respect pentru toti emigrantii romani in Italia care au povesti impresionante, despre care s-a scris si s-a vorbit mult, care au fost adesea victime ale campaniilor anti-romanesti din presa italiana, care au simtit pe propria lor piele senzatia de neputinta atunci cand cei din jur te judeca doar pentru ca esti roman, nu o sa inchei cu povestea mea, pentru ca nu cred ca poate fi reprezentativa. Nu cred ca exista un final la aceasta poveste, sau poate ca un final asteptat ar fi acela de a vorbi despre italienii care au uitat prea usor trecutul lor de emigranti, de timpul in care “romanii erau ei”, dar asta inseamna ca ii judec si nu e asta intentia mea.  Asadar va las pe fiecare dintre voi sa scrieti propriul final.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

micheti transilvaniei nume unguresti origini italiene strabunicul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2414 (s) | 34 queries | Mysql time :0.082992 (s)