News Flash:

Cantecul care ucide

6 Noiembrie 2013
3913 Vizualizari | 0 Comentarii
Povestea incepe in anii '30 ai secolului trecut, la Paris, cand capitala Frantei devenise o Mecca pentru artisti, scriitori, pictori, oameni de film, muzicieni. La vremea aceea, Orasul Luminilor era scena marilor debuturi. In mai toate cafenelele si bistrourile pariziene se puteau auzi acordurile muzicii de jazz, interpretate fabulos de mari pianisti. Unul dintre ei, pe nume Rezso Seress, parasise Ungaria, tara natala, si ajunsese la Paris, animat de aceeasi dorinta arzatoare: de a deveni un compozitor celebru. Curand dupa sosirea sa, Seress a reusit sa obtina un contract de pianist intr-un mic restaurant parizian. Acolo a cunoscut-o si pe femeia pe care o va iubi pana la moarte, cea care i-a servit drept muza. Dar viata la Paris, in acea perioada, nu era deloc atat de roz precum o descria Edith Piaf in cantecele ei, si tanarul pianist abia isi ducea zilele, traind la limita subzistentei. Intre cei doi indragostiti au aparut problemele financiare si, dupa o cearta furibunda, tanara l-a parasit pe pianistul visator. A doua zi a fost pentru Rezso Seress una dintre cele mai triste din viata sa, insa a fost ziua care i-a transformat destinul, scrie formula-as.ro.
Era o duminica mohorata. Zorile se furisau pe geamul mansardei, inundand odaia tanarului muzician maghiar, aflat intr-o deznadejde sfasietoare. Seress s-a asezat pe scaunelul rotund, din lemn, in fata pianului. A inchis ochii si si-a asezat usor degetele pe clape. Deodata, mainile sale au inceput sa alerge frenetic pe claviatura pianului, interpretand o melodie cu ritmuri stranii, de o melancolie sfasietoare, ce parca sintetiza toate trairile sale covarsitoare. "Duminica sumbra!", a strigat compozitorul, cuprins de entuziasm. "Asa voi numi piesa!". Si, luand creionul intre degete, a inceput sa astearna pe hartie noua bucata muzicala, nota dupa nota, intr-o exaltare debordanta. Dupa o ora, a asezat creionul cuminte langa portativ. Terminase, dupa cum socotea el, cea mai profunda compozitie din viata sa.
La scurt timp, Seress l-a intalnit, intamplator, pe László Jávor, un poet, compatriot de-al sau. Dupa ce i-a cantat la pian piesa pe care o compusese, László Jávor i-a marturisit ca si el suferea fara seaman din dragoste. Povestea lui era insa cu mult mai trista. Iubita lui, femeia visurilor sale, se stinsese subit, lasandu-l singur, abandonat in disperare si depresie. Inspirat de drama pe care o traia, scrisese si el un poem in care isi chema iubita sa i se alature la propria sa inmormantare, un poem ce facea aluzie la sinucidere. Aceste versuri i s-au parut pianistului ca fiind predestinate pentru a insoti trista linie melodica a piesei sale. Si asa s-a si intamplat. Notele tanguitoare ale melodiei, combinate cu versurile care exprimau o durere sfasietoare, s-au intregit intr-o compozitie melodioasa, dar peste masura de tragica. Initial, nicio casa de discuri nu a vrut sa inregistreze piesa, specialistii socotind-o mult prea lugubra. In 1935, dupa mai multe tentative esuate, piesa a fost, totusi, lansata. La o saptamana dupa eveniment, melodia a devenit slagar. Mandru de succesul sau neasteptat, Seress s-a prezentat in fata fostei iubite si, ademenind-o cu imaginea viitoarei sale cariere stralucite, o ceru, ceremonios, de sotie. In aceeasi seara, au ascultat impreuna piesa inregistrata, au facut planuri de viitor si s-au despartit fericiti. Dar a doua zi, tanara a fost gasita moarta, in camera sa. Fata se sinucisese, inghitind otrava. In palma sa statea stransa o hartie pe care era scris un fragment din piesa blestemata.
In mod bizar, faima funesta a piesei l-a urcat pe Seress pe culmile succesului. Melodia sa ajunsese cea mai bine vanduta, insa compozitorul maghiar era tot mai deprimat, si pe buna dreptate, caci zeci de oameni se sinucideau peste tot in lume, dupa ce ii ascultau tenebroasa compozitie. Blestemul ce parea ca urmareste melodia provoca mereu alte morti. La New York, un barbat in varsta de 82 de ani se aruncase de la fereastra apartamentului sau, dupa ce interpretase la pian melodia. Doua femei se aruncasera in Dunare, la Budapesta, alta persoana isi taiase venele la Viena si un tanar se impuscase cu revolverul tatalui sau. In toate aceste cazuri, ancheta scosese la iveala faptul ca victimele ascultasera melodia chiar inainte de a face necugetatul gest. Drept urmare, in Anglia, melodia a fost interzisa, pana in anul 2002. Ideea a fost preluata si de alte posturi de radio internationale, iar piesa a primit interdictie si la unele posturi din Statele Unite si din Ungaria. Un post de radio din Franta a incercat chiar sa descopere ce ii determina pe oameni sa se sinucida dupa auditia acestei compozitii. Intr-o serie de emisiuni de maxima audienta au fost chemati experti in psihologie si psihiatrie, muzicieni, medici, chiar clarvazatori. Nimeni insa nu a putut stabili cu certitudine care sunt efectele acestei melodii asupra psihicului uman.
Dupa mai bine de 30 de ani, in 1968, Rezso Seress ajunsese o epava umana. Razboiul cu ororile sale ii schilodisera trupul, lasandu-l fara o mana, iar melodia cu care visase ca va dobandi o faima internationala ajunsese sa-i tortureze sufletul. De altfel, blestemul ingrozitor ce se abatuse asupra cantecului avea sa se reverse si asupra lui, poate cu si mai multa forta. La cateva zile dupa aniversarea a 69 de ani, s-a aruncat de la fereastra apartamentului sau din Budapesta. Moartea insa nu a venit atat de usor precum a sperat, chinuindu-i trupul. Compozitorul a supravietuit tentativei si a fost dus de urgenta la spital. Saptamani in sir s-a zbatut intre viata si moarte. Imediat dupa ce si-a revenit in simtiri, a decis iarasi ca trebuie sa isi puna capat zilelor. De data aceasta, tentativa a fost reusita, Seress s-a sinucis prin strangulare, folosind un cablu smuls din peretele salonului. Nici chiar creatorul sinistrei melodii nu a putut evita efectul straniu, mortal, al propriei compozitii.
Decenii mai tarziu, in incercarea de a deslusi misterul melodiei blestemate, s-au emis mai multe ipoteze. Se spune ca piesa contine un mesaj subliminal, o idee care se transmite sub nivelul pragului senzorial si ca unii oameni care o recepteaza ajung sa se lase controlati de ea. Sau poate ca melodia, prin simplul fapt ca exprima o atat de profunda tristete, reuseste sa influenteze psihicul uman intr-o atat de mare masura, incat cei care o asculta cad intr-o adanca depresie, ajungand sa isi curme viata.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

paris mecca orasul luminilor muzicii jazz rezso seress seress
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1614 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015315 (s)