News Flash:

Capitulatiile dintre Imperiul Otoman si tarile romane

22 Ianuarie 2014
3733 Vizualizari | 0 Comentarii
Capitulatiile incheiate de Tara Romaneasca si Moldova cu Poarta Otomana au fost niste tratate bilaterale care stabileau statutul tarilor romane in cadrul Imperiului Otoman. Principatele isi pastrau autonomia interna si o anumita libertate in relatiile internationale, fiind insa obligate sa plateasca in mod regulat tributul, sa se abtina de la orice act de ostilitate fata de Imperiul otoman si, in general, sa se integreze in politica externa a Portii.
Desi documentele originale nu mai erau disponibile, ele au fost „reconstituite” si prezentate de delegatii Tarii Romanesti si Moldovei la tratatele de pace intre Rusia si Imperiul otoman de la Focsani (iulie-august 1772) si de la Kuciuk Kainargi (10/21 iulie 1774), si au fost luate drept baza de discutie in ceea ce priveste organizarea si statutul international al Principatelor Romane.
Se presupune ca realizatorii lor principali in Tara Romaneasca au fost banul Mihai Cantacuzino, luminatul Chesarie, episcop al Ramnicului, mitropolitul Grigorie si un boier relativ putin cunoscut, Pana Filipescu, iar in Moldova de Petre Depasta, spatarul Ioan Cuza, postelnicul Manolachi Draghici si postelnicul Ienachi Chirica. Istoriografia ruseasca sustine ca rusii sunt creatorii capitulatiilor.
Ele reprezentau un amestec de adevar, acte originale si reconstituiri. Nu au fost declarate false si respinse de Poarta in mod oficial, clar si ferm niciodata (singura punere sub intrebare, dar extrem de moderata a aparut la 1856, cand reprezentantul turc a declarat ca nu s-au putut gasi in arhivele tarii sale urme ale capitulatiilor). Chiar daca nu au fost rescrise in forma in care fusesera initial, fondul lor istoric era real si nu doar o traditie statuse la baza redactarii acestor acte, ci chiar documente reale, dar cazute in desuetudine si uitare sau chiar distruse. In 1974 se va descoperi primul izvor turcesc ce cuprindea un act acordat lui Mihnea Turcitul in 1585, descoperire urmata de altele in scurt timp.

Vezi si Cele mai cunoscute imperii din istorie 
Dupa 1774 prin inscrierea „tractatelor” Principatelor cu Poarta (a capitulatiilor) in tratatele cu caracter international dintre Rusia si Turcia acestea capatau o sanctiune internationala. Din acest moment, pana la 1878 „capitulatiile” deveneau o realitate. Ele erau inscrise in circuitul diplomatic international si oficializate ca acte valabile. In acesti 100 de ani capitulatiile au functionat, au produs efecte benefice pentru Romania si au fost reale.
Capitulatiile au existat in constiinta diplomatiei europene si romanesti si inainte de 1772. In secolele XV-XVI, „capitulatiile” (tractatele) isi traiesc prima etapa, adica stabilirea raporturilor intre Principate si Poarta pe baza „evolutiei raporturilor de forta dintre contractanti”. Din aceasta etapa ramane traditia unei autonomii si a unor tratate garantand aceste privilegii. In aprilie 1711 la tratativele de la Lutk, Dimitrie Cantemir va face sa fie mentionate de nenumarate ori cuvintele in textul final: granitele tarii, autonomia ei fata de turci, organizarea interna etc., care reprezentau chiar esenta capitulatiilor, aceea ca avem de a face cu un pamant liber, libertate rascumparata anual prin diferite sume de bani inaintate Portii.
Dupa Revolutia de la 1821 si restabilirea domniilor pamantene rolul capitulatiilor se schimba radical, elitele romanesti incepand a le folosi pentru intarirea legaturilor cu Poarta si pentru respingerea protectoratului rus..
O lunga perioada de timp de la „redescoperirea” acestor capitulatii nimeni nu a chestionat veridicitatea acestor acte, necesitatile politice ale autonomiei Principatelor fata de Poarta nu permiteau nici unui adevarat patriot sa intre intr-o analiza de autenticitate fara a prejudicia interesele neamului. Dupa 1878 schimbarea pozitiei internationale a tarii, in urma dobandirii independentei, permitea o analiza pur istorica, neincarcata de repercusiuni politice. Paternitatea primului act de punere in discutie a capitulatiilor i-a revenit lui Nicolae Iorga, ce aprecia ca „pretinsele tratate sunt rezultatul relatiilor vechi cu Poarta, asa cum se pastrase in mintea boierilor dintr-o epoca mai tarzie”, „cu o forma neadmisibila din capul locului, caci in acest stil nu s-a scris niciodata in cancelaria otomana”. O critica puternica adusa existentei capitulatiilor a fost facuta de Constantin Giurescu, in lucrarea sa „Capitulatiile Moldovei cu Poarta otomana. Studiu istoric”. Istoriografia de la C. Giurescu a apreciat integral actele inaintate Congresului de la Focsani ca „falsuri patriotice”, cum spunea N. Iorga.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

capitulatiile tara romaneasca moldova poarta otomana ioan cuza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1841 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019411 (s)