News Flash:

Carol al XIV-lea Ioan, fondatorul actualei dinastii ce se afla pe tronul Suediei

26 Ianuarie 2015
602 Vizualizari | 0 Comentarii
Carol al XIV-lea Ioan, francez prin nastere, pe numele sau adevarat Jean-Baptiste Bernadotte (26 ianuarie 1763 - 8 martie 1844) a fost rege al Suediei si Norvegiei, print suveran de Pontecorvo, general si Maresal al Primului Imperiu Francez. Este fondatorul actualei dinastii ce se afla pe tronul Suediei.

Inrolat in 1780, promoveaza rapid sub comanda generalului Kléber, in armata Rinului, devenind general de brigada pe 29 iunie 1794 si general de divizie pe 23 octombrie, acelasi an. Participa la campania din Italia din 1797, sub ordinele generalului Napoleon Bonaparte. Din februarie pana in aprilie 1798 este ambasador al Frantei la Viena si ministru de razboi din 3 iulie pana in 14 septembrie 1799. Refractar la inceput, se raliaza in cele din urma lui Bonaparte, dupa lovitura de stat din 9 noiembrie 1799. Se casatoreste cu Desirée Clary, sora sotiei lui Joseph Bonaparte si in acelasi timp fosta logodnica a lui Napoleon Bonaparte, fapt ce il aduce in gratiile Primului Consul. Desirée si Carol vor avea un singur copil, Oscar I al Suediei.

Vezi si Viata Ulricai Eleonora a Suediei

Aflat la conducerea Armatei de Vest, Bernadotte cade victima unei conspiratii menite sa il compromita, dar beneficiaza de sustinerea unor politicieni influenti, fapt ce ii salveaza cariera. In 1804 devine Maresal al Frantei, alaturi de alti 13 generali, pe prima lista; in 1806, Imparatul ii ofera si titlul de print de Pontecorvo. Cu toate acestea, Bernadotte nu straluceste defel pe campul de batalie, ci, dimpotriva, insiruie o serie de greseli grave: este singurul maresal prezent care nu se remarca la Batalia de la Austerlitz; ramane inactiv la Auerstaedt, lasandu-l pe Davout sa se bata singur; soseste abia dupa sfarsitul bataliei de la Eylau iar la Wagram isi conduce catastrofal trupele, abandonand in plus si pozitia strategica de la Aderklaa. In urma acestor fapte, este demis chiar in timpul bataliei; cu toate acestea, primeste comanda armatei din Tarile de Jos, avand misiunea simpla de a preveni debarcarea britanicilor.

Vezi si Povestea lui Carol al XIII-lea al Suediei

In 1810, in urma mortii fara succesor a regelui Suediei, Bernadotte este ales rege al Suediei, de catre Statele Generale de la Oerebo, cu acordul lui Napoleon. Cu toate acestea, proaspatul suveran suedez nu intervine impotriva Rusiei in 1812 iar din 1813 alege sa lupte impotriva tarii sale de origine, in campania din Saxa. Castiga doua victorii, impotriva lui Oudinot la Gross Beeren si impotriva lui Ney la Dennewitz. Are apoi o contributie semnificativa la infrangerea lui Napoleon la Leipzig dar apoi refuza sa intre cu armata sa in Franta. Desi se pare ca ar fi dorit acest lucru, nu reuseste sa ii succeada lui Napoleon pe tronul Frantei, dar anexeaza Norvegia, in urma unui razboi cu Danemarca.

Bernadotte este unul din putinii maresali ai Primului Imperiu Francez al caror nume nu este purtat astazi de nici un bulevard sau strada din Paris. In exil pe insula Sfanta Elena, Napoleon a regretat faptul ca a i-a dat ocazia lui Bernadotte sa „ofere inamicilor nostri cheia politicii noastre, a tacticii armatelor noastre”. Se pare ca, la moartea sa, survenita in 1844, s-a descoperit ca Bernadotte avea tatuate pe piept cuvintele: „Moarte regilor!”. Descendentul sau, Carol XVI Gustav ocupa tronul Suediei si in zilele noastre.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

jean-baptiste bernadotte rege suediei norvegiei maresal
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2199 (s) | 34 queries | Mysql time :0.079666 (s)