News Flash:

Carol cel Mare, un promotor al renasterii culturale

8 Noiembrie 2013
983 Vizualizari | 0 Comentarii
Studiile itinerante aveau si un mare inconvenient: masele turbulente de goliarzi deveneau uneori imposibil de controlat. Se cerea crearea unor institutii care sa ii adune pe profesorii de diferite specialitati la un loc, care sa tina cursuri fixe, atragand si studenti care vor sa stabilizeze. Dezvoltarea oraselor, organizarea lor autonoma precum si existenta corporatiilor permit intrarea in scena a unor noi si interesante personaje: universitatile.
Universitatea are o organizarea similara celei a breslelor si ghildelor din orase. Ii grupeaza pe profesori si studenti, sau uneori doar pe studenti ca in cazul Bolognei, cu scopul de a le apara drepturile in fata autoritatilor civile si religioase. Dar in acelasi timp universitatea este o institutie a Bisericii, centrata pe teologie, care urmareste sa formeze clerici instruiti, capabili sa devina la randul lor profesori. Papalitatea ofera sprijin universitatilor in fata autoritatii civile, reusind sa le aduca sub control. Controlul il observam de pilda in privilegiile acordate dominicanilor si franciscanilor, ordine nou infiintate pentru a supune orasele influentei papale.
Cum era organizata universitatea? Institutia, bazata pe predare si invatare si beneficiind de privilegii de imunitate, are o larga autonomie. Fiecare universitate isi stabileste programul de studii, conditiile de acces, desfasurarea examenelor. Profesorii si studentii nu sunt judecati de justitia civila, ci de cea a episcopului, pentru ca in fond universitatea este o mostenitoare a scolii episcopale. Pentru a-si impune punctul de vedere, universitatea poate apela la greva, privand orasul de avantaje materiale si de prestigiul unei comunitati stiintifice. De exemplu, in 1229 profesorii si studentii parasesc Parisul vreme de doi ani, pana cand regele Ludovic al XII-lea este de acord cu revendicarile lor. Se poate ajunge si la secesiune, cand profesorii si studentii nemultumiti pleaca dintr-un centru universitar si intemeiaza un altul. Este cazul Universitatii din Leipzig, pe care o fondeaza cei care parasesc Praga in urma conflictului cu Ian Hus si sustinatorii acestuia, scie historia.ro.
Cum sunt remunerati profesorii? Prin doua cai: fie sunt platiti de studenti, fie primesc o functie bisericeasca, dar numai la nivel formal, pentru ca principala lor obligatie este aceea de a preda. Ei sunt cei cu licentia docendi (autorizatia de a preda), noii oameni de cultura, intelectuali care isi castiga existenta datorita cunostintelor lor, pe care le impartasesc celorlalti. Pot fi comparati cu mestesugarii, cei care practica o meserie de pe urma careia traiesc. Oamenii instruiti ai primelor secole au un statut diferit, pentru ca sursa lor de venit nu provine din impartasirea cunostintelor, ci din calitatea de preot sau calugar.
Studentii nu au mereu posibilitatea de a se intretine singuri, de aceea cauta burse, protectori sau ocupatii care sa le asigure subzistenta. In ajutorul studentilor saraci se infiinteaza “colegii”, care la inceput ofera cazare si masa dar sfarsesc prin a ajunge si ele institutii de invatamant. Cazul cel mai faimos este al colegiului fondat de Robert de Sorbon la Paris in secolul al XIII-lea, care va deveni Universitatea din Sorbona.
Cum se desfasura procesul de invatamant? Universitatea dispunea de patru facultati, adica grupuri de profesori si studenti care se ocupau de aceeasi disciplina. Prima, care trebuia absolvita pentru a primi accesul la celelalte, era facultatea de arte, unde se studiau artele liberale si studiile se terminau printr-un examen care conferea gradul de bacalaureat. Apoi studentul avea de ales intre alte trei facultati: drept civil sau bisericesc (cele mai cautate univeristati fiind Bologna si Oxford), medicina (faimoase fiind Salerno si Montpellier) sau teologie, regina tuturor domeniilor, cu centrul cel mai recunoscut la Paris-Sorbonna. Daca studentul absolvea cursurile acestor facultati si trecea de examenul final, primea autorizatia de a preda, licentia docendi, de unde si denumirea actuala de licenta.
Ce si cum se preda? De multe ori era vorba despre comentarii vaste ale textelor autoritatilor: Biblia, Aristotel, Hippocrate, etc., urmate de discutii, polemici. Studentii se familizarizau cu tehnicile discursului si argumentarii. Scolastica presupunea analiza limbajului pentru a depista termenii adecvati in comunicare, precum si cunoasterea metodelor dialecticii, deci a legilor demonstratiei. Accentul excesiv pus pe operele autoritatilor unanim acceptate sporea pericolul unui servilism intelectual si a lipsei opiniei personale. Un punct pozitiv consta in apelul la ratiune care se dorea aplicata pe Biblie, numai ca treptat scolastica a cazut in dispute lipsite de substanta si indepartate de realitate. Critica umanistilor nu va intarzia sa apara.
Circulatia cartilor este o consecinta importanta a activitatii universitarilor. Creste nevoia de manuscrise, se inmultesc atelierele de copiere, se reproduc din ce in ce mai multe materiale de studiu la preturi mai mici. Se raspandeste hartia ca urmare a cererii tot mai mari de carti de specialitate, cerere care va conduce in cele din urma la marea revolutie a tiparului din secolul al XV-lea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

studiile itinerante bolognei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1889 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019300 (s)