News Flash:

Carol si Elisabeta, o domnie in slujba Romaniei

1 Martie 2016
631 Vizualizari | 0 Comentarii
Carol si Elisabeta
Carol I este cunoscut drept regele datoriei. Lucra ordonat, repede si multe ore din zi si din noapte. Vorbea putin si evita gesturile largi. Calatorea mult prin tara si peste tot inspecta invariabil scolile, cazarmile, spitalele si drumurile sau liniile de cale ferata in constructie. Datoria de a sluji Romania i-a marcat si viata privata. S-a casatorit repede, atunci cand a inteles ca tara are nevoie urgent de consolidarea relatiilor europene. Iar 30 de ani mai tarziu a intrerupt dramatic povestea de dragoste mostenitorului la tron, Ferdinand, pentru ca logodna acestuia cu o romanca nu slujea interesele de stat.

Locul acesta, atat de modest astazi, a avut parte de inceputuri mult mai fericite. Pe 26 august 1869, domnitorul Carol I a inaugurat, la Filaret, prima gara si prima linie ferata din Romania.

„Primul tren al liniei Bucuresti-Giurgiu asteapta gata, la ora patru precis, ca sa duca pe print la Dunare. Mii de oameni s-au adunat in gara Filaret, dornici sa asiste la un eveniment atat de insemnat. Printul si-a tinut cuvantul ca nu va pleca din tara inainte de a o putea face cu un tren romanesc”, scrie Carol in Memoriile lui.

Vezi si Povestea din spatele unei fotografii:"George Enescu si regina Elisabeta, la Peles"


In urma cu trei ani, in primavara lui 1866, Carol acceptase tronul Principatelor. De atunci, nu isi vazuse familia. Acum pleca de la Bucuresti cu multe urgente pe agenda. In primul rand, urma sa il vada la Viena, pe imparatul Franz Joseph. La Berlin, se intalnea cu Regele Prusiei, Wilhelm, iar la Paris, cu Imparatul Napoleon al III lea. Romania nu era inca independenta. Asa ca printul a apelat la formula vizitelor private, scrie digi24.

In al doilea rand, dar la fel de important politic, principele mergea in Occident sa-si aleaga sotie. Din intensele schimburi de scrisori cu tatal sau, inteleptul Carol Anton, s-au impus patru criterii de selectie a viitoarei Doamne a Romaniei.

„Era foarte important ca cea ce urma sa devina doamna tarii, mai tarziu regina Romaniei. sa corespunda unor criterii indeobste utilizate in lumea europeana a sec al XIX-lea. In primul rand, ea trebuia sa raspunda ca rang. Dupa aceea, trebuia sa aiba si o dota pe masura. Dupa aceea, era vorba ca tanara printesa sa aiba o moralitate corespunzatoare. Si, in fine, nu in ultimul rand, as zice chiar in primul rand familia ei, pozitia familiei ei, relatiile, rubedeniile sa sprijine politica statului roman”, spune Ioan Dragan, istoric, directorul Arhivelor Nationale.

Pe lista intocmita de Carol Anton pentru casatorie erau:

Therese de Oldenburg, fiica unui duce rus si a printesei de Nassau, Amalie de Saxa Coburg, cu ascendenta germana si franceza, doua dintre printesele de Orleans, pe linia fostului rege al Frantei,

Maria Alexandrovna, fiica tarului Alexandru al II lea, o stratagema a cancelarului Bismarck ca sa castige bunavointa Rusiei (viitoarea mama a Mariei de Saxa Coburg Gotha, viitoarea regina a Unirii de la 1918). Erau si surorile Marie si Anne Sophie de Sachsen-Weimar, Maria a Olandei, Tyra a Danemarcei, Sophie a Bavariei, sora imparatesei Elisabeta a Austriei, cumnata lui Franz Josef.

Elisabeta, printesa de Wied, cu origini germane, primise si ea acordului tatalui. Un acord de principiu avusese Carol si pentru printesa franceza Anna Murat, de care se indragostise inainte sa ajunga in Romania, si pentru Margareta de Nemours, nepoata fostului suveran francez, Lois Philippe.

„Ca in orice casatorie, stiti bine ca sunt cel putin doua parti care trebuie sa accepte si cu siguranta ca nu toate din cele 12 si-ar fi dorit sa devina doamne la Bucuresti ale principelui”, adauga Ioan Dragan, istoric, directorul Arhivelor Nationale.

Principele Carol a plecat din Romania cu o lista de trei nume. Stia ce mult inseamna pentru consolidarea Romaniei o casatorie avantajoasa si mai stia ca trebuie sa-si pastreze rangul. Fratelui sau, Leopold de Hohenzollern, tocmai i se oferise coroana Spaniei. Sora lui, Maria, devenise regina Belgiei, prin casatoria cu Filip de Flandra, cel care refuzase, in 1866, oferta romaneasca.

Vizita lui Carol la Berlin s-a dovedit decisiva in privinta casatoriei. Berlin, 11/23 septembrie 1869: "Printul regal sfatuieste staruitor pe varul sau sa indeparteze toate partidele care i se propun pentru casatorie, spre a nu se gandi decat la principesa de Wied. El o cunoaste perfect, are tot atata spirit si inima, aspiratiuni nobile si un farmec irezistibil. Kronprintul se ofera sa mijloceasca o intrevedere fara ca principesa sa banuiasca despre ce e vorba."

Calatoria lui Carol in Occident isi urmeaza cursul. La Paris, discuta cu Napoleon al III lea probleme politice stringente. Seara, printul se plimba singur, ca un particular oarecare, pe strazile Parisului. Este probabil dezamagit cand, intr-un restaurant, este descoperit de cateva doamne romance care se reped sa-si prezinte omagiile. Pe 30 septembrie, Carol este inapoi in Prusia, la Koln, unde printesa de coroana, Elena, aranjase intrevederea cu Elisabeta de Wied.

Tanara de 26 de ani stia ca se afla la Koln pentru un concert. In asteptarea seratei, ii este prezentat oficial printul de Hohenzollern. Se mai vazusera de cateva ori la Berlin inainte de 1866. Insotiti la mica distanta de parinti si de aghiotantii lui Carol, cei doi stau de vorba cateva ore. Seara, Carol face cererea in casatorie. Nunta este programata peste o luna. In cursul noptii, Carol se intoarce la Paris.

„Nu erau de aceeasi religie. Carol era din familie catolica, Elisabeta era protestanta. Printul catolic, printesa reformata, iar eventualii lor copii, conform Constitutiei Romaniei de la 1866, trebuiau sa fie ortodocsi. Toata problema aceasta s-a rezolvat in interesul tuturor, cuplul princiar a avut si un copil, o fetita, Maria, care din pacate a murit la 4 ani si dupa aceea n-au mai avut alti copii, dar a fost botezata ortodox”, mai spune istoricul Ioan Dragan.

Nunta a avut loc la Neuwied, pe 3 noiembrie, in prezenta reginei Prusiei, a familiei de Hohenzollern Sigmaringen si a numerosi trimisi diplomatici. Peste mai putin de doua saptamani, cuplul princiar ajunge in Romania.

Tanara Doamna este intampinata la Bucuresti cu extraordinare ovatii. La un moment dat, "multimea multicolora si imbracata in haine de sarbatoare rupe cordoanele soldatilor si inconjoara trasura princiara, scotand strigate de bucurie".

La Catedrala din Dealul Mitropoliei, casatoria a fost binecuvantata si in rit ortodox si trecuta in Registrul Starii Civile. La iesire, perechea princiara a primit darul de nunta din partea Romaniei: defilarea a 50 de perechi de tineri tarani din toate colturile tarii, proaspat casatoriti si inzestrati pe cheltuiala statului.

Carol a reintrat repede in atmosfera politica incurcata de la Bucuresti. Incerca sa puna ordine in tot si in toate. Este sever, dar in primul rand cu sine. Uneori remarca trist ca disciplina sa nu e inteleasa de romanii temperamentali, dezordonati si... cam lenesi.

Dar dupa depasirea unor crize grave, precum cea anti-dinastica din 1871, dupa intarirea an dupa an a statului si extinderea retelei de cale ferata si drumuri, dupa castigarea Independentei in 1878 si mai ales, dupa recunoasterea ei, autoritatea lui Carol cel auster devine practic de necontestat.

Sarbatoarea Proclamarii Regatului, de la 10 Mai 1881, a fost amanata din cauza intarzierii recunoasterii Independentei de catre Anglia si Franta, vechile aliate ale Imperiului Otoman.

Si in privinta incoronarii ca Rege al Romaniei, cumpatarea lui Carol a avut castig de cauza: "Guvernul este de parere: coroanele sa fie foarte scumpe si pompoase; Regele se declara cu hotarare contra acestei idei, deoarece insemne scumpe regale nu corespund traditiilor tarii si se potrivesc numai acolo unde ele au o valoarea istorica, fiind mostenirea secolelor trecute. Pentru coroana romana seculii nu sunt in trecut, ci in viitor. Dansul propune ca pentru sine sa se faca la Arsenal o coroana de otel, din unul din tunurile cucerite de la Plevna, iar pentru Regina sa se faca o coroana simpla de aur, daca se poate de unul din giuvaergiii din Bucuresti".

Tinuta morala ireprosabila a cuplului Carol-Elisabeta a imprimat vietii publice romanesti o atmosfera care cinstea munca, educatia si compasiunea. Indiferent daca se afla la Bucuresti sau la prea-iubitul sau Peles, ridicat din bani proprii, Carol respecta un program strict, inceput in zorii zilei, cu sedinte de guvern nocturne cand era necesar si putine momente de relaxare.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

carol i regele datoriei romania viata privata ferdinand filaret
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2197 (s) | 23 queries | Mysql time :0.053359 (s)