News Flash:

Castelul Rakoczi-Bornemisza - un important ansamblu al arhitecturii laice din Transilvania - FOTO

20 Mai 2015
2101 Vizualizari | 0 Comentarii
Castelul Rákóczi-Bornemisza din Gurghiu, construit in secolul XVII de principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, este unul dintre cele mai reprezentative edificii ale arhitecturii acelei epoci si unul dintre cele mai importantele ansambluri ale arhitecturii laice din Transilvania.
Castelul este situat la poalele dealului pe care troneaza ruinele Cetatii Gurghiului, atestata documentar in secolul al XIV-lea (1358) si distrusa in urma unui asediu cu tunurile, care a durat aproape o jumatate de an, de trupele imperiale austriece conduse de comandantul Jean-Louis de Bussy-Rabuti, in 1708, in timpul Razboiului Curutilor
Potrivit unui studiu realizat de istoricii de arta Karacsony Istvan si Kovacs Zoltan, domeniul Gurghiului a fost unul dintre cele mai intinse si mai importante domenii regale ale Transilvaniei medievale, pe parcursul secolelor XIV-XV, fiind, de obicei, in posesia voievodului transilvan, a comitelui secuilor sau a vicecomitelui. 
"Centrul acestui domeniu, format din mai mult de 20 de sate, era Cetatea Gurghiului, atestata pentru prima data documentar in anul 1358, dar dupa toate probabilitatile cetatea a fost construita inca in perioada regilor Arpadieni (Dinastia Arpadiana, 1001-1301 — n.r). Documentele secolelor al XIV-XV-lea au pastrat numele mai multor castelani ai cetatii. 
Prin parcurgerea sirului acestora se poate concluziona, ca in cazul in care aceeasi persoana purta functia de voievod transilvan si comite al secuilor, Cetatea Gurghiului ii revenea vicecomitelui secuilor, care de cele mai multe ori era si castelanul cetatii. Pe langa acestea, importanta acestei fortificatii este subliniata si de unele evenimente istorice: de exemplu cu ocazia vizitei sale din 1366 in scaunele secuiesti insusi regele Ludovic de Anjou (1342-1382) a fost cazat in cetate. Prima donatie a domeniului o cunoastem de la mijlocul secolului urmator, cand in anul 1453 regele Ladislau al V-lea (1452-1457) o doneaza lui Iancu de Hunedoara pentru meritele lui in luptele antiotomane, scrie agerpres.ro.
La inceputul domniei lui Matei Corvin (1458-1490) domeniul reintra in posesia vistieriei regale, revenind voievodului sau comitelui secuilor, acestea ramanand posesorii lui pana la formarea principatului transilvan. In perioada principatului domeniul se afla in proprietatea fiscului, fiind folosita de catre principii Transilvaniei, dar ei deseori l-au ipotecat unor nobili din anturajul lor", se arata in studiu.

Vezi si Mausoleul Eroilor din Iasi - FOTO
Potrivit lui Karacsony Istvan, in anii de dupa batalia de la Mohács din 1526, Gurghiul era in posesia regelui Ioan de Zápolya, care l-a donat, ca dar de nunta, sotiei sale Izabella de Iagellon. 
Castelul din Gurghiu, care a fost initial un conac construit la poalele cetatii de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I in perioada domniei sale, intre 1630-1648, avea rolul de a-l adaposti pe parcursul partidelor de vanatoare. 
"Pentru asigurarea unor conditii mai comode pentru ocazia acestor vanatori, el, principele, a decis construirea unui conac sub poalele Dealului Cetatii. Din informatiile documentare si cronicaresti ale vremii se poate reconstitui in amanunte construirea acestei prime cladiri a castelului din Gurghiu.
Astfel, in primavara anului 1642 au fost sistate lucrarile noului bastion al cetatii, si zidarii clujeni, condusi de András Kis, au demarat construirea acestui conac sub supravegherea arhitectului Imre Sárdi. La mijlocul lunii septembrie patru dulgheri, veniti tot din Cluj, au amplasat deja grinzile tavanelor si cele ale sarpantei", se arata in studiul celor doi istorici de arta, care precizeaza ca situatia constructiilor acestei cladiri este dezvaluita inclusiv intr-o scrisoare din 10 octombrie 1642. 
Domeniul Gurghiului, care se afla la departare de regiunile expuse incursiunilor turcilor si tatarilor, era prevazut si cu o cetate greu de cucerit, iar dupa mijlocul secolului al XVII-lea a devenit tot mai important pentru curtea princiara a Transilvaniei.

Vezi si CIFRE FINALE. Cati ieseni au participat la Noaptea Europeana a Muzeelor
"Acestei importante i se datoreaza si faptul, ca dupa ce moara de hartie de la Lancram a fost distrusa de catre ostile turcesti, in jurul anului 1655 pentru nevoile curtii princiare, la Gurghiu a fost construita o noua moara de hartie. Dupa detronarea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea in 1657, datorata dezastruoasei sale campanii poloneze, el a fost recompensat prin donatia acestui domeniu, dar pe parcursul sangeroaselor lupte de succesiune la tron, ii revine vistieriei princiare. In perioada domniei principelui Mihail Apafi (1660-1690) Gurghiul ramane fara intrerupere in posesia principelui, fiind una dintre frecventele locuri de sedere ale principesei Ana Bornemisza, ea supervizand de fapt organizarea bunei functionari a administratiei domeniale. Importanta cladirii conacului este demonstrata si de faptul ca intre zidurile sale a fost tinuta dieta din martie 1662", sustin istoricii.
Acestia spun ca au avut la dispozitie, la elaborarea studiului, care va sta la baza restaurarii Castelului din Gurghiu, descrierile celor trei inventare ale cladirii de la sfarsitul secolului la XVII-lea (aprilie 1688, iulie 1694, iulie 1697), insa cercetarea nu este deloc usoara. In inventarul din 1697 se ofera descrierea cea mai amanuntita a edificiului, este identificata camera Principesei, adica prima incapere a aripii estice.
In fiecare inventar se mentioneaza faptul ca atat deschiderile parterului, cat si cele ale etajului aveau ancadramente din piatra, dar niciodata nu au fost dezvaluite informatii despre forma si decoratiile lor.

Vezi si Monumentul eroilor cazuti in anii 1916-1918 si 1941-1945 din Suceava - scurt istoric
Dupa decesul principesei Ana Bornemisza din 1690, edificiul a devenit locuinta juzilor domeniului fiscal. Razboiul Curutilor si repetatele asedii ale cetatii au afectat grav castelul, iar in inventarul din 1706 prin care judele curtii preda succesorului sau aceasta functie se arata ca o parte a conacului a ramas fara sindrila si ca in acesta nu se gaseste nimic demn de luat in seama.
Dupa ce castelul a stat un timp parasit, domeniul Gurghiului intra, in anul 1717, in posesia familiei Bornemisza, cand Ioan Bornemisza devine vicecancelarul tarii si il primeste pentru 99 de ani.
Familia Bornemisza renoveaza, mobileaza vechile cladiri, construieste aripi noi, iar pe parcursul acestei renovari a fost construita, in anul 1730, si capela castelului, pe un plan elipsoidal, un plan mai rar in Transilvania.
Istoricii au spus ca datorita acestor noi transformari ale edificiului, cladirea numita consecvent in perioadele anterioare "conac", intr-un document din 1734 acest ansamblu apare deja denumit "castel".
Cercetarile au scos la iveala ca fiecare dintre membrii familiei Bornemisza care au stapanit castelul si-au adus aportul la dezvoltarea domeniului, prin adaugarea de noi cladiri ansamblului, dar si prin construirea de fabrici de hartie si de portelan.
Istoricii sustin ca perioadele de inflorire ale domeniului Gurghiului au alternat cu cele de distrugere, iar Revolutia din 1848 a jucat de asemenea un rol important in viata castelului din Gurghiu.
"In seara zilei de 8 noiembrie 1848, curtea baronala a fost asediata de catre iobagii localitatilor domeniului, fiind distrus tot mobilierul si bunurile imobile aflate in castel, nefiind crutate de distrugere nici canaturile ferestrelor si usilor, nici sobele. Dupa terminarea revolutiei de la 1848, familia Bornemisza, constransa si de procesul de retrocedare a domeniului, renoveaza urgent cladirile distruse in evenimentele revolutionare, intr-un document din 1855 castelul fiind considerata 'in general locuibil'. Singurul izvor despre functiile incaperilor in perioada familiei Bornemisza este inventarul pagubelor din 1848, pe baza caruia se poate identifica denumirea si functia fiecarei incaperi a castelului, aceasta, din cauza marilor distrugeri, fiind si un izvor primordial in privinta interioarelor edificiului", au precizat cei doi istorici.
Castelul avea la etaj o sala festiva, camera de biliard, camere de dormit, sufrageria dinspre parc, salon, camere de oaspeti, iar la parter camere de spalat, cuptor, bucataria, sufrageria administratiei domeniale, camera judelui curtii si cea a preotului.
In curte mai exista si "Micul palat", o incapere cu cinci ferestre dinspre parc, a carui pereti au fost decorati cu 33 de picturi in ulei.
Intrucat in cladirile castelului a functionat din 1893 Scoala Silvica din Gurghiu, cladirile s-au pastrat functionale, insa necesita investitii foarte mari pentru restaurare, iar parcul dendrologic din spatele castelului este si acum unul dintre cele mai bine pastrate parcuri istorice ale Transilvaniei.
Din studiul celor doi istorici mai aflam ca in acest parc exista o gradina cu flori, cu zarzavaturi si o livada, care avea si un lac cu broaste. In spatele acestei livezi a fost ingradit un loc special pentru animale salbatice (cerbi, caprioare, cerbi lopatari). Plantarea parcului englez, a carui forme, in linii mari insa se pastreaza ii este atribuita lui Leopold Bornemisza.
In 1835, dupa expirarea perioadei de 99 ani de folosinta, statul a recuperat domeniul de la familia Bornemisza, dupa care castelul si cladirile anexe au fost renovate pentru transformarea ansamblului intr-un castel de vanatoare al printului succesor Rudolf.
Cu ocazia acestor lucrari granarul curtii a fost transformat in 1882 in casa de oaspeti. Dupa sinuciderea printului Rudolf, in 1893 in cladirile castelului a fost inaugurata o scoala silvica.
"Ansamblul castelului din Gurghiu este unul dintre cele mai importante ansambluri ale arhitecturii laice din Transilvania, pastrand pe langa castel si o serie de cladiri adiacente functiei de centru domenial, dar si unul dintre cele mai bine pastrate parcuri istorice din regiune.
In forma sa actuala castelul Rákóczi-Bornemisza pastreaza planimetria si cele mai importante elemente ale fatadelor conacului princiar de la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind astfel una dintre reprezentativele edificii ale arhitecturii acestei epoci. Forma ancadramentelor de factura renascentista tarzie, cu fronton triunghiular, face parte din seria acestor tipuri arhitecturale raspandite in Transilvania incepand cu ultimul deceniu al secolului al XVI-lea, fiind una dintre formele specifice constructiilor patronate de principii Gabriel Bethlen si Gheorghe Rákóczi I. O alta caracteristica a edificiului o reprezinta elementele baroce, ce provin din constructiile familiei Bornemisza", au mai afirmat Karacsony Istvan si Kovacs Zoltan. 
Studiul celor doi istorici de arta va sta la baza proiectului european pe care Muzeul Judetean Mures intentioneaza sa il promoveze, evaluat la circa 9,3 milioane de euro, pentru restaurarea obiectivului.
Pana atunci, Muzeul Judetean Mures a initiat demersuri pentru scoaterea din circuitul forestier a padurii de pe dealul pe care se afla ruinele Cetatii Gurghiului, din care se vad o serie de ziduri, unele cu inaltimi considerabile, precum si o capela, care a fost construita in secolul XIX, de episcopul romano-catolic de Egert.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Castelul_Rakoczi-Bornemisza1
bornemisza gurghiu principele transilvaniei edificii transilvania
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1769 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019555 (s)