News Flash:

Castelul Stanca. Povestea trista a singurului castel din Iasi - FOTO

1 Aprilie 2013
7164 Vizualizari | 0 Comentarii
Sanca este doar un sat oarecare din comuna Victoria, la 16 kilometri distanta de orasul Iasi. Asezarea este saraca, oamenii de asemenea. Desi pare greu de imaginat, in urma cu cateva sute de ani, satul se invecina cu un semet castel apartinand bogatilor boieri Rosetti-Roznovanu.  De altfel, chiar numele localitatii a fost, pentru o vreme, Stanca Roznovanu. Boierii Rosetti-Roznovanu au fost celebri in epoca pentru bogatia lor. 
 

Castelul Stanca 1944


Castelul Stanca 1944


In secolul XVII, la Stanca a fost ridicat pentru prima oara un conac boieresc. La inceputul secolului XIX, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu dispunea construirea pe locul vechiului conac a unui impunator castel. In preajma acestuia se afla un parc si o biserica, ce a fost construita in paralel cu castelul. Inca de la inceputurile sale, palatul s-a impus prin combinatia de bun gust si lux desavarsit. Radu Rosetti amintea in scrierile sale ca „Roznovanu era un barbat foarte bogat, caruia ii placea sa tie casa mare si sa desfasoare un lux deosebit. El a cladit marea si frumoasa curte de la Stanca, langa Iesi, si a sadit imprejur gradina care o inconjura“. Resedinta s-a bucurat de prestigiu nu doar din cauza bogatiei pe care o etala, ci si din cauza musafirilor care i-au trecut pragul. Dintre oaspetii de marca, de la inceputul secolului XIX, acelasi Rosetti ii mentiona pe Kusnicov si pe Krasno-Milasevici, care au urmat succesiv la conducerea Divanului intre 1808 si 1812. Primul dintre musafiri isi petrecea chiar intreaga vara la castel. Tot in aceasta perioada, castelul de la Stanca a fost gazda a trei baluri fastuoase, pentru organizarea carora s-au cheltuit sume enorme de bani. Balurile s-au dat in onoarea lui Alexandru Moruzzi, in 1803, cu ocazia zilei tarului, iar in 1833 si in 1834 pentru a sarbatori sosirea la Iasi a ambasadorului turc Musir Ahmed Pasa.In anul 1836, dupa moartea lui Iordache Roznovanu, castelul si mosia de la Stanca intrau in proprietatea primului sau fiu, Nicolae. Acesta a sporit faima castelului, atat prin cresterea colectiilor de carti si obiecte pretioase, cat si prin invitatii de rang inalt care au trecut, in continuare, pragul castelului. Spre deosebire de tatal sau, Nicolae a avut o viata amoroasa tumultoasa.
Vasile Panopol ii face, in scrierile sale, un scurt portret descriindu-l ca fiind „vanitos barbat de o frumoasa si senzuala infatisare“, „fiind un mare cuceritor de inimi“. A doua casatorie a sa cu Maria (Marghiolita) Ghica Comanesti a starnit un imens scandal in protipendada ieseana. Dragostea pasionala a lui Nicolae pentru Marghiolita, una dintre cele mai frumoase moldovence ale secolului al XIX-lea, a provocat in epoca numeroase discutii deoarece aceasta era casatorita cu batranul si bogatul logofat Constantin Sturdza. Pentru a scapa de insistentele inoportune ale junelului Nicolae, Sturdza pleca cu sotia la Odessa si Kiev, dupa care o trimise la Ruginoasa. La palatul de la Ruginoasa, logofatul isi puse sotia sub paza. O suta de oameni adusi special pentru acest lucru si fiul sau, Sandulache Sturdza, nu au reusit sa tina piept pasiunii Roznovanului, care o rapi pe Marghiolita, ducand-o pe mosia sa de la Stanca. Gheorghe Sion, secretarul lui Constantin Sturdza, descria intreaga scena: „Roznovanu isi anunta vizita, casa fu pusa in stare de aparare, insa arnautii vistiernicului au patruns in locuinta, unde in capul scarii se atinea bravul Sandulache care apara cu curaj cavaleresc onoarea parintelui sau. Sarmanul tanar fu injunghiat cu un hanger in piept“. Nicolae s-a casatorit cu Maria departe de Iasi, in Bucovina, in anul 1842. Marghiolita Roznovanu a fost una dintre cele mai apreciate stapane de la Stanca. Edouard Grenier, care o cunoscuse indeaproape, ii lauda incontestabilele calitati fizice si manierele desavarsite cu care isi intampina oaspetii: „Nimeni n-avea grand air ca dansa. Fie in palatul de la Iasi, fie in castelul de la Stanca, primea lumea cu cea mai placuta ospitalitate“.

Nici taranii de pe mosie nu erau uitati de Maria Roznovanu, care se ducea „in sat, pe jos, ca sa aduca alinari si ajutoare in cocioabele cele mai ticaloase ale taranilor“. Cel care a mostenit castelul a fost fiul Marghiolitei, numit Nicolae, dar alintat Nunuta. Acesta a mostenit nu numai Stanca, ci si farmecul parintilor. Nunuta a avut un stil de viata mult asemanator cu al tatalui, irosind bani cu numeroase petreceri. In 1891, inainte de a muri, acesta a cerut sa fie ingropat in biserica de la Stanca. Castelul trecea in proprietatea celei de-a doua sotii, Lucia, si a fiului Anton. In 1907, castelul a gazduit o receptie data in onoarea perechii princiare Ferdinand si Maria. Zece ani mai tarziu, cei doi viziteaza din nou castelul, insa in calitate de regi. In 1934, Anton Roznovanu, fiul lui Nunuta, constient fiind de valoarea colectiei documentare de la castel, o vindea Arhivelor Statului din Iasi, punand-o in felul acesta in siguranta. Pozitia castelului, in apropierea Basarabiei si a liniei frontului, a contribuit decisiv la distrugerea sa. Inca din timpul primului razboi mondial, soldatii rusi au facut numeroase sapaturi la Stanca Roznovanu cautand, fara rezultat, o asa-zisa comoara ascunsa de eteristi in prejma castelului in timpul evenimentelor din 1821. Rusii credeau, la fel ca si multi dintre localnicii de astazi, ca aici fusese ascunsa o comoara continand incarcatura a 14 carute pline cu obiecte de aur si argint.

Sapaturi pentru descoperirea comorii


Scapata de investigatiile rusesti din Primul Razboi Mondial, mosia si castelul au fost devastate in Al Doilea Razboi Mondial. Proprietarii erau Anton Roznovanu si fiul sau Niky, casatorit cu Ana Bancila, fiica pictorului Octav Bancila. Adeseori, vara, familia Roznovanu venea la Stanca, insotita de prieteni. In iunie 1941, Regimentul 6 vanatori si 7 Prahova au devastat castelul si i-au golit crama. Cu toate protestele si anchetele initiate de Anton Roznovanu, bunurile nu au putut fi recuperate. Din ceea ce mai ramasese, boierul Roznovanu a incarcat doua valize pe care le-a dus in casa lui din Bucuresti. Din nefericire, si aceste ultime bunuri si bijuterii au fost furate de sovietici in 1945, atunci cand i-a fost evacuata resedinta. In perioada mai-iunie 1944, castelul si biserica au fost bombardate de trupele germane si sovietice. Din luxosul castel de altadata au mai ramas doar niste vagi ruine de la beciuri. La fel ca si la Ceplenita, localnicii au folosit caramida castelului pentru a inalta o noua biserica in sat. In compensatie, in acest lacas de cult au fost reinhumati Nunuta Roznovanu si fiul sau Emanuel. Ironia sortii face ca pe locul unde altadata se inalta semet castelul Roznovanilor sa existe astazi doar o cruce pusa in memoria soldatilor cazuti acolo. Peste locul unde acum 200 de ani se auzeau rasete, soapte de dragoste si clinchetul clistalin al paharelor de sampanie,  astazi s-a asternut tacerea si, mai mult decat atat, uitarea.
 

Ce a mai ramas din Castelul Stanca



sursa:Orasul Iasi/Facebook.com
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

Castelul_Stanca_1944
castelul stanca boieri rosetti roznovanu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1544 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014089 (s)