News Flash:

Cauzele inceperii Primului Razboi Mondial

3 Februarie 2014
20752 Vizualizari | 0 Comentarii
In ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei si mostenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student nationalist sarb-bosniac. Acesta a facut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, sustinuti de Mana Neagra, o societate secreta fondata de nationalisti pro-sarbi, cu legaturi in armata Serbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea grava, care exista deja in Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sarba, care era nemultumita de anexarea in 1908 a Bosniei si Hertegovinei de catre imperiul Austro-Ungar, ca si de invadarea si ocuparea violenta a provinciei de catre acelasi imperiu, in 1878.

Vezi si "Rumpler Taube" a fost primul avion militar monoplan produs in masa 
Desi acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Razboi Mondial, cauzele reale trebuie cautate in deceniile premergatoare, in reteaua complexa de aliante si contrabalansuri care s-au dezvoltat intre diferitele puteri europene, in urma infrangerii Frantei si a proclamarii Imperiului federal german (Al II-lea Reich), sub conducerea "cancelarului de fier", Otto von Bismarck, in 1871.
Cauzele Primului Razboi Mondial constituie o problema complicata din cauza multitudinii factorilor implicati, intre care: nationalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa surselor de materie prima si de piete de desfacere pentru industria central-europeana, sistemul de aliante, guvernarea fragmentara, intarzieri si neintelegeri in comunicatia diplomatica, cursa inarmarilor etc.
auza principala a Primului Razboi Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populatiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexata de catre imperiul Austro-Ungar in 1908, in dispretul sentimentelor sau dorintelor populatiei, Austro-Ungaria insasi fiind deja la acel moment un stat multi-etnic in care numeroase minoritati erau dominate de o clica de nemti si unguri. La fel cum romanii transilvaneni aflati sub opresiunea austo-ungara priveau cu speranta de ajutor spre romanii deja liberi din regatul Romaniei, tot asa si sarbii din Bosnia, si din restul Imperiului Austro-Ungar, priveau cu speranta spre fratii lor din regatul independent al Serbiei.

Vezi si Iata cum arata un buncar militar din timpul Primului Razboi Mondial - FOTO 
Monarhia habsburgica se baza mai mult pe forta impotriva popoarelor care traiau in interiorul statului multinational austro-ungar, decat pe loialitatea acestor popoare, si la inceputul secolului al XX-lea aceasta loialitate, in mod vadit, diminua. Popoarele aflate in interiorul imperiilor multinationale erau nemultumite de frontierele existente la acel moment, ca si de modul cum aceste frontiere erau mentinute, anume prin institutii conservatoare. De altfel unul dintre putinele castiguri obtinute in urma primului razboi mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare. In epoca, observatorii avizati considerau ca aristocratii care conduceau Imperiul Austro-ungar promovau politici expansionsiste nebunesti, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradictii si al frustrarii minoritatilor oprimate, in timp ce conducerea ingloba Bosnia-Hertegovina, o alta provincie cu populatie diversa religios si etnic.
Exista multe ipoteze care incearca sa explice cine, sau de ce, a fost vinovat pentru inceputul Primului Razboi Mondial. Primele explicatii, prevalente in 1920–1930, accentuau versiunea oficiala, care, in conformitate cu Tratatul de la Versailles si Tratatul de la Trianon, plasa intreaga responsabilitate asupra Germaniei si aliatilor sai. Versiunea oficiala a fost o ipoteza bazata pe ideea ca razboiul a inceput cand Austro-Ungaria a invadat Serbia, sustinuta de Germania care a invadat Belgia si Luxemburg fara provocare. In aceasta viziune, ipoteza este ca responsabilitatea pentru razboi s-a creat prin agresiunea Germaniei si a Austro-Ungariei, in timp ce Rusia, Franta si Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Aceasta idee a fost, ulterior, aparata de istorici ca Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler, Wolfgang Mommsen si V.R. Berghahn. Cu timpul, alti analisti au luat in consideratie si factori suplimentari precum, de exemplu, rigiditatea planurilor militare ruse si germane, data fiind importanta conceptiei de a ataca primul si de a executa planurile militare intr-un ritm rapid).
Vezi si Iata ce arme au fost utilizate in cel de-Al Doilea Razboi Mondial 
Pe parcursul mai multor decenii, britanicii au fost obisnuiti cu razboaie coloniale, unde au triumfat rapid si usor, iar din aceste considerente au intampinat Marele Razboi cu entuziasm. Totusi, dificultatile intalnite de Marea Britanie in razboiul Zulu (1879) si in cel de-al doilea razboi bur (1899-1902), au redus probabilitatea ca britanicii au fost naivi in privinta potentialului unui razboi major. Faptul ca nici o forta politica importanta nu s-a opus razboiului a insemnat ca cei care nu erau de acord cu el nu aveau destula putere pentru a organiza o opozitie viabila, cu toate ca pe durata razboiului au existat proteste minore.

Vezi si Submarinele din Primul Razboi Mondial 
O alta cauza a razboiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la formarea de aliante cu substrat militarist. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o nava de lupta revolutionara, care avea o superioritate majora fata de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul vas a marit puterea maritima a Marii Britanii si a lansat o competitie acerba in constructia vaselor intre Marea Britanie si Germania din cauza Noului imperialism. In general, natiunile care faceau parte din Tripla Intelegere (Antanta) se temeau de cele care apartineau la Tripla Alianta si vice versa.
Liderii civili ai puterilor europene se aflau in mijlocul mai multor valuri de fervoare nationalista, care a crescut, treptat, in Europa, pe parcursul deceniilor anterioare. Aceasta evolutie a redus optiunile viabile ale politicienilor in iulie 1914. Eforturile diplomatice intense, menite sa medieze conflictul austro-sarb, devenisera irelevante, deoarece actiunile agresive din partea Germaniei si a Rusiei nu faceau altceva decat sa sporeasca, treptat, gravitatea conflictului.
Capacitatea redusa a mijloacelor de comunicare folosite in 1914 a contribuit la agravarea conflictului: toate natiunile utilizau inca telegraful si ambasadorii lor ca principala metoda de comunicare, cauzand astfel intarzieri de ore sau chiar de zile intregi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

franz ferdinand arhiducele austriei austro-ungar asasinat sarajevo
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1852 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019066 (s)