News Flash:

Ce nu s-a spus despre Constantin cel Mare

8 Ianuarie 2014
1953 Vizualizari | 0 Comentarii
Povestea lui Constantin incepe odata cu masurile imparatului Diocletian, in parte responsabile de salvarea Imperiului Roman de la prabusire, dupa indelunga criza a secolului III.
El a instituit un nou sistem de guvernamant, tetrahia, prin care autoritatea imperiala era impartita in mai multe colegii.
Se solutiona astfel problema uzurparilor militare ce destabilizasera statul roman in anii precedenti, atacurile barbare erau mai bine contracarate si se raspundea si nevoii unei mai bune administrari a teritoriilor vaste ale imperiului.
Guvernarea celor patru imparati
In acest fel, la scurt timp de la venirea la tron, Diocletian si-l alatura la domnie pe generalul Maximian, mai intai in calitate de Caesar, titlu care desemna in sistemul tetrarhic un imparat inferior, scriu cei de la ziare.com.
Insa, dupa doar un an, Diocletian il ridica si la rang de Augustus, adica de imparat cu atributii depline si pe picior de egalitate cu el insusi.
Lucrurile stateau cu totul altfel, in fapt, Diocletian ramanea in aceeasi pozitie de putere ca inainte si continua sa ramana figura autoritara si dominanta in cadrul sistemului de guvernamant.
Diocletian isi atribuie partea orientala a imperiului, in timp ce Maximian primeste in grija partea occidentala a imperiului.
Statul roman este separat astfel in doua parti distincte, una apuseana si una rasariteana, dar chiar si asa s-a constatat o necesitate de largire a bazei de putere imperiale.
Diocletian numeste pentru el si pentru Maximian cate un Caesar, care sa conduca alaturi de imparati si sa le fie succesori.
In acest moment, prin eforturile depuse de Maximian, Constantius Chlorus, unul din cei mai de incredere locotenenti ai sai, este ales Cezar. Maximian era printre altele si socrul lui Constantius, el fiind casatorit cu fiica acestuia, Teodora.
Constantius renuntase la relatia sa cu Elena in favoarea unei casatorii care il propulsa pe scena politica, iar Constantin, fiul nascut din legatura cu Elena, este trimis la curtea la Diocletian, in acest fel asigurandu-se ca noul Caesar va fi sub ascultare. Cat pentru el insusi, Diocletian il alesese ca Caesar pe Galerius.
Probleme de succesiune in tetrarhie
In clipa abdicarii simultane a lui Diocletian si a lui Maximian, cativa ani mai tarziu, sunt investiti cu rang de August, Galerius si Constantius.
Desi se credea cu tarie ca Maxentius, fiul lui Maximian si Constantin, fiul lui Constantius Chlorus, urmau sa fie numiti succesori, Galerius, intr-o incercare de a-si intari puterea, a reusit sa il convinga pe Diocletian sa numeasca pe altii doi.
In acest fel, Galerius face ca Maximin Daia, fiul surorii sale, sa fie numit Cezar pentru el, iar pentru Constantius Chlorus, Flavius Severus, un vechi camarad de arme al lui Galerius.
Constantin era decis sa fuga de la curtea lui Galerius, temandu-se pentru propria-i viata si chiar Constantius Chlorus intervine pe langa Galerius pentru a consfinti eliberarea fiului sau.
Dupa o calatorie dificila de-a lungul imperiului, intalnirea dintre tata si fiu are loc in Britannia, in toiul pregatirilor de razboi impotriva triburilor picte.
Uzurparea lui Constantin si consolidarea puterii sale in Occident
Insa, linistea a fost spulberata in cadrul tetrarhiei odata cu imbolnavirea lui Constantius Chlorus in 306 la York. Inainte de a muri, imparatul il numeste ca succesor la titlul sau de Augustus pe Constantin, iar trupele comandate de el il sustin si il aclama.
Intr-o comunicare adresata lui Galerius, Constantin ii revendica sa il recunoasca ca Augustus in apus, indrazneala ce il infurie pe imparatul rasaritean.
In urma uzurparii, Galerius decide sa evite o confruntare si se vede obligat sa-l includa si pe Constantin in sistemul tetrarhic, dar nu ii acorda titlul de Augustus, ci numai cel de Caesar.
Constantin se vede acum subordonat lui Flavius Severus in Occident, cel care ii urma, conform succesiunii de drept, lui Constantius.
Imediat dupa preluarea puterii, Britannia si Galia i se supun lui Constantin, dar va mai dura pana cand Hispania va ingenunchea.
Inceputul domniei sale a fost caracterizata de o criza a autoritatii pe care a incercat sa o inabuse sprijinindu-se pe reputatia tatalui sau, dar si pe cea a bunicului sau vitreg, Maximian.
In acest fel dorea si o mascare a ilegitimitatii sale, fiind nascut dintr-o relatie anterioara a imparatului Constantius.
El a intarit granita imperiului pentru a stavili atacurile barbare, a continuat lucrarile de infrastructura incepute de Constantius, dar s-a remarcat si prin propriile proiecte urbanistice.
In afara de acest lucru a demonstrat aceeasi ingaduinta si politica toleranta fata de crestini precum tatal sau, ba mai mult in teritoriile controlate de el, le-a restituit proprietatile confiscate din timpul persecutiilor.
In spatele imaginii de conducator benevolent s-a aflat dorinta sa de a-si atrage cat mai multi sustinatori, vrand sa-si consolideze puterea inca firava, mai ales ca uzurparea sa nu a fost bine primita de alti pretendenti. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

povestea constantin imparatului diocletian imperiului roman
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1783 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018275 (s)