News Flash:

Ce rol au avut angajatii Societatii Romane de Radiodifuziune in capturarea asasinilor lui Armand Calinescu

23 Martie 2017
956 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7326 RON (-0.0019)
USD: 4.2139 RON (-0.0062)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
armand calinescu
Joi, 21 septembrie 1939. In mijlocul zilei, premierul Armand Calinescu pleaca de la Ministerul Apararii spre casa, insotit de un agentul sau, Radu Androne, si de soferul masinii. La intersectia Bulevardului Carol al II-lea (n.r. – azi Bulevardul Regina Elisabeta) cu strada Stirbei Voda, masina sa este blocata in fata de o caruta, iar din spate este lovita de un alt automobil. Imbracat in costum, deschis la culoare, premierul coboara din masina, sa vada ce se intampla. Face cativa pasi, dar este impuscat fara tagada de atentatorii aflati in masina din spate. Un comando de opt legionari il pune la pamant pe Presedintele Consiliului de Ministri cu 20 de gloante. Agentul sau este si el asasinat. Soferul, desi ranit, reuseste sa fuga. 

Vezi si Razbunatorii - Un simbol al istoriei nationale 
Moartea premierului este, in curand, anuntata la radio de legionarii insisi. Imediat dupa atentat, acestia  intra in Sediul Societatii Romane de Radiodifuziune, intrerup emisiunea si anunta la microfon: „Prim-ministrul, Armand Calinescu, a fost asasinat“. 
Cei opt, tineri studenti la facultatile Politehnica si Drept din Bucuresti, platesc insa repede si cu aceeasi moneda pentru isprava lor. Sunt „prinsi“ de oamenii aflati in institutie, arestati de autoritati si, dupa cateva ore, executati prin impuscare chiar in locul unde ei il omorasera pe Armand Calinescu. Trupurile lor sunt lasate in centrul Capitalei trei zile, sa fie vazute de oameni, iar langa ele este pusa o pancarta. Pe ea scria: „Aceasta va fi de aici inainte soarta asasinilor tradatori de tara“, scrie adevarul.ro.
La Radio se emitea „Valsul Imperial“ 
Arhiva de istorie orala a Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) a pastrat cateva marturii ale angajatilor care au povestit cum au „pus“ mana pe cei opt legionari si despre momentele de spaima traite de muzicieni. Caci, in timp ce grupul format din Ion Ionescu, Isaia Ovidiu, Ion Moldoveanu, Gheorghe Paraschivescu, Cezar Popescu, Marin Stanciulescu, Traian Popescu, Ion Vasiliu si condus de Dumitru (Miti) Dumitrescu a luat cu asalt sediul, in studioul de orchestra se canta „Valsul Imperial“ al compozitorului austriac Johann Strauss Jr.: „Se emitea Valsul Imperial, dirija Bobescu, la pian era Pruner si in momentul in care Bobescu dirija, s-a trezit cu un pistol langa obraz. Bineinteles toti au ramas... fiecare in aer cu ce canta si au anuntat legionarii aia la microfon ca ei l-au omorat pe Armand Calinescu.“, spunea Domnica Paun Ghitescu, sefa pe atunci a secretariatului general al institutiei, intr-un interviu acordat pe 30 septembrie 1939 in Revista Radio Adevarul. 
Vasile Ionescu, fost director general al Societatii, reda, tot pentru aceeasi publicatie, firul intamplarilor de cand cei opt legionari au intrat pe poarta Societatii si pana cand acesta a indreptat arma spre ei strigand „Mainile sus, ca trag!“ :„Au venit pana in poarta Societatii cei opt legionari asasini in aceeasi masina, putin dupa ora 14:00 si inseland vigilenta si buna credinta a portarului institutiei, Niculae Corbase, si a santinelei (...), au tras cate un foc de revolver, ranind portarul si santinela, deschizandu-si astfel drumul catre studio. 
La ora 14:30, in calitatea mea de atunci de subdirector general adjunct al Societatii, ma gaseam in incinta Societatii, in biroul meu de lucru situat la etajul 1 al cladirii (…). Ca intotdeauna, aveam aparatul de radio deschis pentru urmarirea desfasurarii programului de emisiune radiofonica. Se terminase radiojurnalul si orchestra de radio, sub bagheta virtuosului violonist si dirijor Constantin Bobescu, executa selectiuni din operete. Dintr-o data, atentia imi este atrasa de doua focuri de arma ce veneau dinspre poarta, dinspre intrarea Societatii. Ma reped la fereastra care era deschisa si adresandu-ma celor care se gaseau acolo, am cerut relatii. Mi s-a raspuns scurt: «Ataca legionarii!» Orchestra inca isi continua programul si in timp ce ma indreptam spre usa, aud in emisiune un zgomot suspect si apoi, in tacerea ce se facuse prin incetarea orchestrei, o voce straina, cavernoasa, strigand: «Primul ministru, Armand Calinescu, a fost...» (…) Apasand butonul de siguranta, am produs scurt-circuitul care a scos microfonul din functionare si totodata am pus in miscare sirena de alarma. Aceasta instalatie o aveam facuta ca o masura de prevedere in astfel de imprejurari. 
Tulburat de cele petrecute si voind sa preintampin alte evenimente, am coborat in fuga etajul si ajungand in holul studiourilor, am strigat: «Garda, asculta comanda la mine!», dupa care am inceput sa urc scarile, pentru a intra in studioul in care se facea transmisia si unde se gaseau legionarii. Aveam in mana ochelarii, asa cum plecasem din birou. Eram urmat de un gradat din garda, soferul Cosciug Theodor, care luase la repezeala o arma din rastel si de cameristul Crasmaru Vasile care era si el inarmat. 
N-am apucat sa ajung la ultima treapta a scarii pentru ca in acel moment, deschizandu-se larg usile studioului, imi apar in fata legionarii asasini ai primului ministru Armand Calinescu, complet ravasiti ca infatisare, dezorientati si buimaci. Stapan totusi pe mine, am strigat cu voce puternica: «Mainile sus, ca trag!», iar din spatele meu, insotitorii de mai sus au si intins armele spre ucigasi. Nici n-am avut timp sa repet somatia pentru ca legionarul Dumitrescu care era in fata si parea sa fie seful, a aruncat pistolul jos in fata mea si dupa el i-au urmat exemplul si ceilalti sapte, ridicand mainile sus, in somatie. I-am facut inofensivi cu ajutorul garzii Societatii si am anuntat telefonic Prefectura Politiei Capitalei asupra celor intamplate la sediul Societatii (…)“. 
Un alt angajat al Radioului, inginerul Paul stiubei, isi amintea ca in timp ce venea spre munca, s-a intalnit cu un membru al orchestrei, martor la cele intamplate in studio: „Episodul din 1939 a avut loc in timp ce eu eram in drum spre Radio, intram de serviciu dupa masa. Si m-am intalnit cu Jelescu, din orchestra, care era alb la fata si mi-a zis: «..bombe, bombe, pistoale!...» M-am speriat: «Ce este?» Cand am ajuns acolo, se linistisera lucrurile, se terminase... «Ei, ce s-a intamplat, legionarii l-au omorat pe Armand Calinescu, dupa aceea au venit la Radio, au tras un foc in portar, l-au impuscat in picior, au trecut de santinela, i-au luat arma santinelei, si au intrat in studio, in timp ce canta Orchestra radio. Si au scos toate armele si bombele si au anuntat asasinarea lui Calinescu. Din intamplare la pupitrul de comanda era un inginer care facea practica, atuncea invata meseria. si inginerul Bude (...) era pe-alaturi; pana sa apuce sa se repeada sa inchida microfoanele, aia au reusit sa spuna asta in emisie! Dupa aceea i-au arestat...»“. 
Dupa ce au fost arestati cei opt tineri, emisiunea s-a reluat. S-a anuntat, printr-un comunicat, ca primul ministru fusese asasinat si ca „elementele legionare au fost deja arestate“ : „S-a continuat apoi desfasurarea programului de radio, prin introducerea muzicii grave, adecvata in astfel de situatie, in locul muzicii usoare care era prevazuta in programul zilei“, preciza  Vasile Ionescu. 
Razbunarea „Capitanului“ - un pretext? 
„Ordinul“ ca Armand Calinescu sa fie ucis a fost dat de legionarul Horia Sima, refugiat in Germania Nazista, liderul Comandamentului Legionar din Berlin la acea vreme. Prin asasinarea premierului, considerat vinovat de represiunea antilegionara ordonata de Regele Carol al II-lea, si mai ales de asasinarea mai multor legionari printre care si liderul acestora, Corneliu Zelea Codreanu, cei opt studenti isi razbuna „Capitanul“. Liderul „Miscarii Legionare“ fusese ucis in noiembrie 1938, in satul ilfovean Tancabesti, impreuna cu alti 13 legionari. Exista insa si alte ipoteze istorice care spun ca Horia Sima, prin eliminarea lui Calinescu, a dat pretext autoritatilor sa decimeze „Miscarea“ lui Codreanu
Sute de legionari din toata tara si din inchisori au fost asasinati, ca urmare a evenimentului din 21 septembrie 1939: 13 legionari in inchisoarea Ramnicu Sarat, 44 in inchisoarea Miercurea Ciuc, 32 in lagarul de la Vaslui, cate doi-trei alesi la intamplare in fiecare judet, in total 252.  Despre aceasta decizie drastica, insusi Regele preciza ca „este o masura oribila, de fapt in afara de lege, dar care, in urma celor intamplate, isi are justificarea in interesul linistei tarii“., potrivit notelor sale din cartea „Carol al II-lea. Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice, vol. II“. 
„Chiorul, singurul care vede bine in tara aceasta“ 
Armand Calinescu  (1893 - 1939) a fost ministru de Interne in perioada 10 februarie 1938  - 21 septembrie 1939 si prim-ministru din 7 martie 1939 pana la tragicul sau sfarsit. Loial Regelui, cu un hadicap vizibil, constand in faptul ca vedea numai cu un ochi, in urma unui accident din copilarie, premierul purta un monoclu negru. De altfel, Regele Carol obisnuia sa-l aprecieze, cu usoara ironie, „chiorul, singurul care vede bine in tara aceasta“.  
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ministerul apararii radu androne regina elisabeta legionarii vezi si
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3004 (s) | 34 queries | Mysql time :0.029693 (s)