News Flash:

Ce spunea un supravietuitor al temnitelor comuniste, despre Visinescu: Absolut nimic nu se iarta!

11 Februarie 2016
371 Vizualizari | 0 Comentarii
paul dumitrescu
Paul Dumitrescu, supravietuitor al temnitelor comuniste, a acordat in 2013, cu doar un an iniante sa moara, mai multe interviuri postului Realitatea Tv, si ziarului Puterea. Inchis de la 20 de ani, Dumitrescu a marturisit cum studentilor li s-a spus ca vor fi batuti pana vor fi omorati, cum a fost torturat de catre calaul Turcanu si cum, plin de sange, umilit si batut, a stat in fata directorului inchisorii avand curaj sa il infrunte si sa ii spuna ca nu o sa renunte sa infrunte comunismul. Peste ani, s-a reintalnit pe strada cu acelasi director de inchisoare si a avut curaj sa il intrebe daca il mai tine minte. Totodata, Paul Dumitrescu a marturist chinuit de amintirea ororilor, ca tortionarul Alexandru Visinescu, comandantul inchisorii de la Ramnicu Sarat, trebuie sa plateasca, pentru ca absolut nimic nu se iarta si nu se uita. Iar acum, la aproape 90 de ani, cu lacrimi in ochi, cu amintirea terorii indurate, a colegilor care au murit acolo, inca mai vorbeste despre ororile din temnite pentru ca are o certitudine: nici lacrimile, nici sangele varsat si adevarul nu se uita, pentru ca sunt crude, iar el simte ca are datoria morala de a vorbi pana la sfarsitul vietii despre atrocitatile comunismului si despre Genocidul de la Pitesti. Atasate interviului sunt telegramele pe care acesta le-a trimis parintilor din detentie, pagini din dosarele de la CNSAS pe care le are Paul Dumitrescu, de unde rezulta ca a fost turnat ani la rand chiar de catre colegii lui de celula de la Pitesti, dar si fotografii.

Vezi si Alexandru Visinescu condamnat la 20 de ani de inchisoare

Un interviu mai amplu din presa scrisa poate fi citit in cele ce urmeaza:

Cum a inceput tortura?

Eram in celula. Turcanu s-a oprit in fata mea si a intrebat, ca sa aiba pretext: „De ce ma injuri ma? Eu eram bagat intr-un fel de sac de dormit.  Au inceput sa ma bata. Erau vreo 10. Au dat cu pumnii, cu picioarele. Au facut box cu mine, nu mai stiam de mine. M-au bagat cu capul pe sub capriori, m-au bagat cu capul pe sub priciul ala. M-au tot batut si m-au aruncat pe peretele opus  usii de la celula.  Nu mai stiam de mine. M-au tras afara. In momentul ala a intrat Alexandru Dumitrescu, directorul inchisorii, care a intrebat: „ Ce se intampla aici banditilor?”.

V-a batut si directorul?

Venise cu niste gardieni. L-a intrebat pe Turcanu ce s-a intamplat si i-a spus ca au sarit legionarii sa ii bata. Dupa care, eu de abia ma mai tineam pe picioare, iar directorul a intrebat: ”Cine e ma Paul Dumitrescu?” Mi-am auzit numele si am zis:  Eu sunt. M-am gandit ca o sa ma bata si el, dar mi-am spus ca nu vreau sa ii dau satisfactia de a ma vedea jos, la cat eram eu de batut, infometat, vai de capul meu. M-am dus spre el, el era langa usa cu toti gardienii langa el. Fiecare gardian avea cate un ciomag. Si imi spune: „Ia vino incoace, ma banditule!”.  M-am dus si mi-a zis: „Banditule, tu ai spus ca vin americanii?” Am zis: „Da” si mi-a carpit cateva lopeti sanatoase, dar eu nu am cazut.  Dupa care ma intreaba: “Banditule, tu ai sa ai de-a face cu mine?”  Sa nu uit, pentru ca eram plin de sange, directorul i-a spus gardianului: ”Nistore du-l pe bandit sa se spele!” M-am dus la chiuveta. Aratam de parca facusem dus in sange, din cap pana in picioare. Aveam o pijama obosita. Am spalat si pijamaua. Am intrat in celula. Cand am  venit acolo, erau niste racnete cumplite. Sange peste tot. Ii bateau. Era Aurel Tacu, Gheorghe Soroiu, Aristotel Popescu si Valerica Pop. Acum dintre ei mai e in viata doar Valerica Pop.  Omul asta si-a taiat venele la Gherla, nu mai suporta bataile.

Cat ati stat la Pitesti?

Pe 8 iunie ne-au transferat la Gherla. Acolo un bun prieten de al meu, Valeriu Popa, mi-a spus ca nu a mai indurat bataile si si-a taiat venele de la ambele brate.  El a reusit sa termine facultatea de Medicina. E medic  legist.

 

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a descoperit ca 35 de tortionari mai sunt in viata. Mai mult, l-au gasit pe Alexandru Visinescu, comandantul inchisorii de la Ramnicu Sarat. L-ati cunoscut pe Alexandru Visinescu?

Am auzit. M-a ferit Dumnezeu de el, eu nu trecusem prin Ramnicu Sarat. Chinul chinurilor a fost Pitestiul.

Mai are sens pedepsirea lor, dupa ce este evident ca structurile statului stiau de ei?

O sa spun asta mereu, la lumina zilei: Este absolut necesar sa fie pedepsiti, abolut nimic nu se iarta. Nimic! Cine spune ca din punct de vedere timp este depasit fenomenul, greseste. Evreii, daca prind un gardian de la un lagar, il baga in inchisoare chiar daca el are 90 de ani. La noi de unde atata bunatate angelica pentru ei? De ce? Pentru ca sunt ai lor.

I-a  protejat statul in vreun fel?

Abosolut, totalmente. Primul mare vinovat este Iliescu. El a aparat toata gasca asta de banditi. Acest ticalos care se numeste Iliescu. Sa fim seriosi. El i-a protejat. El e cel mai mare bandit. Daca legea s-ar fi aplicat, dupa 1990, de ce nu au aplicat lustratia? Eu subscriu la ceea ce face IICCMER, al activitatile lor. Andrei Muraru ma stie.

Cati dintre colegii dvs mai sunt in viata? Mai tineti legatura cu ei?

A mai ramas Valeriu Popa, e medic legist. In rest au murit, domle. Aurel Tacu, cel mai bun prieten al meu din inchisoare, a murit acum doi ani..

Dosarul lui Visinescu a fost preluat de catre Parchetul Militar...

Ei, si? Rezultatul? De abureli de astea ne-am saturat. E usor sa pretextezi, dar maniera de a interpreta Codul Penal si Dreptul Penal mi se pare de-a dreptul jenanta pentru un om de Drept. In plus, vad ca e o chestiune de drept universal pe care vad ca nimeni nu o pune. Adica, se incadreaza la crime impotriva umanitatii, iar aceasta crima nu are termen de prescriere. Este imprescriptibila. Pana moare ala care a facut ce a facut, ala poate fi pus sub acuzare.

Ce reprosati clasei politice actuale raportat la  modul in care au gestionat pedepsirea crimelor?

Clasa politica actuala este infestata de influentele comuniste. Sunt  nepoti, stranepoti ai celor care au fost in strucuturile comuniste. Mai avem romani-romani in conducerea tarii? Nu ii vad. Adevarul nu poate fi schimbat. Cand un adevar tipa, ori taci din gura pentru ca stii ca nu ai nicio sansa, ori te duci dracului in lume, nu vrei sa mai auzi pe nimeni. Eu am trecut prin atatea momente grele, incat ma mai intreb cum de ma tin pe picioare. Si simt ca  datoria morala ca pana la sfarsitul vietii sa spun ce a insemnat comunismul pentru  Romania, sa spun ce a insemnat Genocidul de la Pitesti.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

paul dumitrescu supravietuitor temnitelor comuniste interviuri
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2071 (s) | 23 queries | Mysql time :0.050295 (s)