News Flash:

Cea mai puternica arma a Moscovei in Europa dupa caderea URSS

11 Octombrie 2013
1152 Vizualizari | 0 Comentarii
Avand in vedere ca multe state europene nu-si pot asigura necesarul de consum de gaz natural din productia proprie ,ele sunt nevoite sa recurga la importuri. Statul rus a speculat dependenta Europei si a transformat propria sa companie Gazprom  intr-un instrument de politica externa care sa ajute la obtinerea de concesii in relatiile cu statele europene
Aparitia Gazpromului     
Infiintat in 1991, Gazpromul a pornit de la inceput ca fiind cea mai mare companie de  profil din lume ,avand in vedere ca pe teritoriul rus se gaseste o treime din rezervele mondiale de gaz natural. Compania Gazprom a aparut ca o companie de stat si continua sa ramana asa pana astazi. Omul-cheie care a consolidat puterea si influenta Gazprom in randul cercurilor influente ale oligarhiei ruse si a guvernului rus a fost Viktor Cernomardin. Chiar daca privatizarea a fost permisa in pachete restranse de actiuni , s-a pus o limita stricta in ceea ce priveste participarea capitalului strain. In plus Cernomardin i-a oferit Gazpromului monopolul asupra retelei de gazoducte din Federatia Rusa. In acest fel concurenta in sectorul de distributie era eliminata.Toate celelalte companii de gaz din Rusia au fost nevoite intr-un final sa incheie un acord de asociere cu Gazprom .Compania se restructureaza si devine o societate pe actiuni deschisa ,un model de companie intalnit in spatiul ex-sovietic in care fiecare actionar isi poate tranzactiona actiunile la bursa fara sa fie obligat sa obtina acordul celorlalti actionari fie ei si majoritari. Fiind o companie controlata de stat , puterea decizionala a managerului general este limitata de strategiile trasate de Ministerul rus al Energiei.
Principalele lectii invatate de Gazprom in primele faze ale privatizarii din Rusia au fost sa mentina controlul in ceea ce priveste transportul de gaz si dezvoltarea retelei de gazoducte precum si evitarea privatizarilor pe scara larga . Principalul obiectiv fixat de Gazprom pe plan international este sa formeze un cartel al gazului asemanator OPEC ,in care sa poata fixa pretul. Un cartel format din Rusia si Iran ar detine 50% din rezervele mondiale de gaz . De aici si interesul diplomatilor rusi de a intretine o relatie bilaterala cat mai buna cu guvernul iranian.
Strategia de extindere  a  conductelor de gaze din Europa
Gazprom declara pe 16 aprilie 2013 prin purtatorul de cuvant Serghei Cuprianov ca doreste sa extinda reteaua de gazoducte din Europa. Presedintele Putin este cel care  conduce politic aceste proiecte , stabilind cadrul economic in care fiecare stat poate participa la proiect.  
Prin finalizarea proiectului de gazoducte Nord Stream pana in Germania , Gazprom a atins o capacitate de export de gaze care depaseste actualul volum contractat spre livrare Europei . In ceea ce priveste apartenenta gazoductelor de tranzit  ,politica Gazpromului de a avea in proprietate sau co-proprietate gazoductele contravine legislatiei Uniunii Europene , pe al carui teritoriu se afla marea majoritate a lor. Confrom reglementarilor europene , furnizorii de gaz nu au dreptul sa  detina proprietatea asupra gazductelor de tranzit.
Pe langa Nord Stream , Gazpromul a dezvoltat in Europa  proiectul South Stream  in asociere cu compania italiana Eni, pentru a livra gaz pe piata italiana . Cu o portiune de 900 km de conducta submarina prin Marea Neagra , proiectul este o alternativa la vechea ruta de distributie prin Ucraina. Principalul rival al gazoductului South Stream a fost pentru o perioada proiectul Nabucco ,vazut ca un mijloc de reducere a dependentei energetice europene de gazul rusesc . Proiectul a pornit din start cu un mare dezavantaj avand in vedere ca nu s-a stabilit  foarte clar cine trebuiau sa fie furnizorii de gaz pentru aceasta conducta. S-a negociat in repetate randuri cu Azerbaijanul pentru a furniza gaz  din campul de extractie a gazului de la Shah Deniz 2 , dar fara sa se ajunga la nici o solutie finala. Nabucco a fost un proiect care a existat doar pe hartie, avand in vedere ca din 2002, atunci cand a fost avansat proiectul in Viena , si pana acum nu s-a construit nici un kilometru de gazoduct.
Rezolvand problema concurentei pe coridorul de sud , Rusia a continuat cu proiectele pe coridorul nordic unde a aparut si proiectul Yamal cu un gazoduct catre Polonia si mai departe inspre Germania .In urma explorarilor s-a constatat ca in peninsula Yamal din  Siberia de Nord exista cel mai mare zacamant de gaze naturale descoperit pana acum de Rusia. Ca urmare ,rusii intentioneaza ca pana in 2030 pe gazoductul nou construit sa fie pompate 310-360 mld. m.c. de gaz. La ora actuala ,Gazprom nu isi foloseste pe deplin capacitatile de transport luand in considerare faptul ca nu au cantitatea de gaz necesara. Strategia Moscovei prin constructia rapida de noi si noi gazoducte cu directia Europa este sa descurajeze orice tentativa din partea altor competitori de a oferi rute de transport alternative.
Exportand gaz natural in 28 de state europene, Gazpromul a ajuns sa controleze 25% din importul european de gaze. Daca Germania cumpara 40 % din necesarul sau de gaz de la rusi  sunt si state care depind integral sau aproape integral de importul de gaz rusesc( Lituania ,Estonia , Letonia si Finlanda, neavand productie proprie , depind in procent de 100%  de gazul livrat de Gazprom).
Rusia este portretizata atat in media occidentala cat si in dezbaterile pe probleme de securitate occidentale  ca fiind „agresor” in relatiile energetice cu Europa, unde a fost din ce in ce mai capabila in a-si converti influenta economica in capital politic. In plan privat unii dintre oficialii NATO au venit chiar cu opinia de a invoca Art.5  al Tratatului de aparare colectiva care  sa permita o riposta militara in cazul in care Rusia ar stopa nejustificat alimentarea cu gaz natural.Bineinteles ca orice om politic rational nu poate avansa astfel de amenintari militare impotriva Rusiei si pe plan oficial.
Rusia isi urmareste interesele economice in Europa fara sa fie deranjata, o politica ce este proclamata de presedintele Putin ca fiind de suprematie energetica . Tactica Gazprom de a fixa preturi preferentiale pe state, intreruperile periodice de gaze care tranziteaza Ucraina catre Europa ,precum si tendinta de a si instaura un monopol absolut in ceea ce priveste variantele de tranzit a energiei in Europa provoaca o mare ingrijorare in randul cercurilor decizionale europene. In timp ce vrea acces liber pe piata energetica europeana , Gazprom face exact invers cand vine vorba ca firmele de energie din Europa sa participe nerestrictionat pe piata energetica din Rusia.
Chiar daca pe termen apropiat Europa va ramane dependenta energetic de Rusia , nevoia de gaz natural al Europei va scadea o data cu timpul. Dezvoltarea surselor regenerabile de energie precum cea solara si eoliana precum si a altor forme de energie alternativa durabila va reduce dependenta Europei de gazul natural venit din Rusia.  O alta varianta de rezerva pentru umplerea necesitatilor suplimentare de energie este si exportul  de gaz lichefiat  din  Africa. Pentru  Moscova comertul cu Uniunea Europeana  este indispensabil pentru bugetul sau, avand in vedere ca numai in 2005 , 56% din volumul comertului realizat de firmele rusesti a fost facut cu Europa. Rusia este de fapt constienta ca se afla intr-o relatie de interdependenta cu Europa, dar forteaza obtinerea unor avantaje in relatie cu statele europene tocmai din faptul ca europenii nu au actionat inca hotarat in trasarea unei strategii energetice clare pentru viitorul Europei . Dovada esecului proiectului Nabucco ,a demonstrat inca o data lipsa de vointa politica a sefilor de stat europeni. Oricum cele mai puternice economii din Uniunea Europeana , asa cum e Germania , beneficiaza de o altfel de abordare mult mai binevoitoare din partea Moscovei.
Politica energetica rusa si influenta ei in politica externa  a statelor europene
Politica energetica rusa a aparut si s-a dezvoltat in decursul celor doua mandate succesive ale lui Putin . Inca de cand era premier in perioada lui Eltin , Putin a prioretizat legaturi economice cu Comunitatea Economica European de atunci si cu statele CSI , sustinand faptul ca legatura istorica este cea care apropie Rusia de ambele organizatii .
Diplomatia energetica a Rusiei are 3 elemente constitutive
Protectoratul  statului asupra companiilor din complexul energetic national.
Dimensiunea energetica a interesului strategic al Rusiei mai ales pe parte regionala
Utilizarea superioritatii energetice ruse pentru obtinerea de avantaje la nivel economic si politic
Putin era constient ca in situatia in care se afla Rusia dupa colapsul URSS, energia era singurul sector in care Rusia isi putea afirma suprematia. In schimbul accesului in piata interna a UE , presedintele Barosso a cerut Rusiei sa elimine restrictiile in piata de energie rusa a firmelor europene de energie , sa de-monopolizeze Gazpromul si sa egalizeze tarifele practicate in piata interna si internationala. Toate 3 cerintele au fost respinse de guvernul rus.
Extinderea NATO mai aproape de granitele Rusiei si implicarea UE in comertul cu vechii parteneri economici exclusivi ai Moscovei  ii induce Rusiei   sentimentul de izolare. In contrapondere Rusia isi maximalizeaza prezenta sa covarsitoare si gradul de influenta asupra statelor europene prin manuirea resurselor sale naturale si a puterii sale disponibile.
Asta nu a impiedicat insa Gazprom-ul sa incheie contracte cu companii private din Europa, avand in vedere ca piata este deschisa tranzactiilor si fiecare firma este mai mult interesata de profitul pe care il obtine si mai putin de directivele politice fixate de guvernanti.
Chiar daca Razboiul Rece s-a incheiat , Rusia cu Gazpromul vor ramane privite cu o oarecare rezerva fata de partenerii occidentali tocmai datorita faptului ca statul rus vrea sa-si recastige sfera de influenta in statele europene invecinate. Gazprom ca si companie este interesat in pastrarea propriei piete si extindere in alte pieti inca nevalorificate. Rusia vrea sa mentina in continuare o Europa dependenta de resursele sale si este dispusa sa apere rutele strategice de transport a energiei cu absolut orice mijloace pe care le are la dispozitie.
Conform viziunii ruse, daca un stat european vrea un tarif mai convenabil la gaz sau daca doreste sa participe in proiectele demarate de Gazprom, el trebuie sa afiseze si o atitudine mai binevoitoare la initiativele de poltica externa ale Moscovei . Negocierile cu Gazprom sunt echivalente cu discutiile avute cu presedintele Rusiei. Energia este motorul oricarei economii, iar ea are nevoie de strategii clare si precise.
Bibliografie
1.Kevin Rosner ,Gazprom and the Russian State, Ed.GMB Publishing , Londra, 2005,pp.5-17.
2.Jeronim Persovic; Robert E. Orttung; Andreas Wenger , Russian Energy Power and  Foreign Policy, Editura Roultledge , New York, 2009.
http://www.spiegel.de/international/business/gazprom-eyeing-second-pipeline-as-nabucco-faces-failure-a-833501.html
http://www.freerepublic.com/focus/news/3010372/posts
http://www.fas.org/sgp/crs/row/R42405.pdf
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

state europene gazprom aparitia gazpromului nato
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1676 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018278 (s)