News Flash:

Ceausescu despre Tovarasul Plan si Sfanta Acumulare

22 Noiembrie 2013
1052 Vizualizari | 0 Comentarii
Desi Ceausescu a sustinut pana la capat mecanismele economice puse in functiune in 1967, acestea n-au dat nici pe departe rezultatele scontate. Doar aceia care cunostea starea reala a „realizarilor“ si „neimplinirilor“ puteau fi incredintati de utopia „viitorului de aur“. 
Ca Fat-Frumosul din poveste
Dupa atatia ani si dupa  deznodamantul cunoscut, programul economic aprobat de congresul din 1969 frapeaza prin habotnicia voluntarismului si credinta in impliniri de poveste. Ceausescu viseaza miracole cu ochii deschisi.  De altfel, la fel cum Fat-frumos crestea intr-o zi cat altii intr-o luna, si intr-un an cat altii in 7, liderul stabilise ca, in 1971, tara va trece intr-o noua etapa: societatea socialista multilateral dezvoltata. Pana la moarte a tot vorbit despre acest prolog  al comunismului fara a-i preciza durata. Linia de baza a viitorului cincinal viza industrializarea tarii, dar intr-un ritm mult mai accelerat: o productie mai mare cu 75% decat productia cincinalului 1965-1970. Varfurile tinta - industria chimica (o crestere cu 85-92% in 1975 fata de 1970)  si productia de otel. Aluzia la unii tovarasi care pun intrebari daca nu cumva e ritmul prea inalt, confirma marturiile lui Maurer, Apostol si Barladeanu care-l indemnasera, fara succes, la prudenta. De altfel, in toamna lui 1969, dupa disensiunile cu Moscova, Maurer va tatona posibilitatile importului de cocs metalurgic din Marea Britanie. Iar in 1970, Ceausescu va cauta aceasta materie prima de fabricare a otelurilor in Statele Unite, scrie adevarul.ro.
Cresterea ratei acumularii  
In partea raportului consacrata „politicii de dezvoltare a acumularilor“, Ceausescu merge pana la a  critica nivelul scazut din anii 1956 (9, 1%) si 1958 (14, 8%). N-a  suflat o vorba, bineinteles, ca-n anii aceia Romania rascumparase participatia sovietica din sovromuri si platise arieratele datorate nationalizarii catre tarile Europei de Vest in scopul schimburilor economice cu ele. N-a amintit nici demersurile pentru credite externe in vederea sustinerii marilor investitii. Nici criza energetica in care tara deja intrase si care prefigura un deficit de 15%  in 1975. 
Socoteli fanteziste
Justificarile cresterii ratei acumularii in raportul prezentat la Congresul al X-lea al PCR contine alte aluzii la disensiuni pe tema raportului dintre investitii si consum. Si iata-l iarasi pe Ceausescu facand socoteala gresita a taranului dinainte de targ: „ daca vom mentine si in viitor rata acumularii de 28-30%, calculeaza el, fondul de consum va fi in urmatorii zece ani cu 35-50 miliarde mai mare decat in cazul reducerii acumularii la un procent de 25%.“ In viziunea lui, viitorul acesta va fi inghitit si mai grabnic, de-un viitor si mai productiv in cresterea avutiei nationale.De altfel, la ultimul sau congres, din 1989, anunta o rata de acumulare de 33%, pentru viitorul care n-a mai existat.
In viitorii 5 ani, cat in ultimii 10
Pentru 1971-1975 prevedea darea in folosinta altor noi 11 000 capacitati industriale, investitiile fiind aproape egale cu deceniul precedent. Astfel de raportari si planuri va face si la viitoarele congrese, raportul din noiembrie 1989 putand servi, in acest sens, ca proba a dezechilibrului mental. Dupa cresterea populatiei active intr-un ritm ca acestea: 9. 974 mii in 1965, 11 070 mii in 1988, si un plan de 11 050 mii in 1990, cresterea venitului national o exprima prin urmatoarele cifre: 162, 8 miliarde lei in 1965, 794, 7 miliarde lei in 1988, cu tinta de 1015-1040 miliarde lei in 1990. 
Mai multa munca si beneficii tot mai putine 
Romanilor li s-a  adresat  totdeauna ca unor copii cu mintea necoapta, incapabili de-a calcula si astepta beneficii pe masura muncii. In 1968, spune Ceausescu, salariile au fost mai mari cu 26% fata de 1965, iar veniturile banesti ale taranimii crescusera cu 16, 2%. Vor continua sa creasca in 1975 fata de 1970 cu 16-20%. Adica  daca-si vor dubla, conform planului, munca, romanii vor castiga, in cel mai bun caz, cu o cincime mai mult din vechiul salariu. Cu alte cuvinte, in viitorul spre care aspira Ceausescu sa-i duca, vor munci mereu mai mult, dar  cu foloase tot mai putine. Pe schema aceasta vor fi toate proiectele viitoare. La ultimul congres din toamna lui 1989, cand romanii traiau cu alimentele de baza cartelate ca-n razboi, Ceausescu anunta pentru 1990-1995, o crestere la toti indicatorii economici cu circa o treime fata de cincinalul in curs. Iar pentru comertul exterior va planifica cresteri de 55-60%.  Uitase – daca va fi stiut vreodata – vorbele lui Lenin despre succesul sarcinilor socialismului ce se obtine  „cu ajutorul entuziasmului nascut de Marea Revolutie, pe baza de interes personal, pe baza de cointeresare personala...“
Fraierii de la oras
Instrainat din tinerete de normalitatea relatiei munca-bani, Ceausescu a tratat totdeauna, cu scepticism si zgarcenie, cointeresarea materiala. A  admis, bunaoara, abia 1500 de lei indemnizatie lunara pentru posesorii titlului de Erou al Muncii Socialiste - cea mai inalta distinctie din Romania. Cele  cateva duzini de cetateni care-l detineau, primeau, asadar, un spor peste salariul lor reprezentand o treime din salariul mediu pe economie.  Mai rau inca se vedea viitorul agriculturii. Rupand legatura cu pamantul lor, dar fara constrangerea interioara a angajamentului liber asumat al fermierului din kibbutz, taranul roman intorsese spatele agriculturii. In campaniile de recoltare sunt adusi, pe ogoare, elevii, studentii, armata si muncitorii din fabrici. Pe seama „pacalitilor“ oraseni se distreaza taranii veritabili. „De altfel, scria Marin Preda, dintre oamenii astia care rad asa cum rad au iesit si definitii ale altor categorii sociale. Ce sunt studentii? Ei bine, dupa parerea acestor oameni peste masura de veseli, studentii sunt niste cetateni pe care taranii ii ajuta la strangerea recoltei. Atunci, intreb eu, ce sunt taranii? Ar fi trist sa spunem ca sunt acei cetateni care stau pe marginea drumurilor si rad de orasenii care vin sa-i ajute.“
Critici la secret
In fata delegatiilor straine de la congresul al X-lea, Ceausescu se referise mai putin la neimpliniri. Inainte de Craciunul din 1969, a tinut o plenara a Comitetului Central, unde-a repus in discutie modernizarea economiei  si reducerea cheltuielilor de productie. A mers pana la comparatii defavorabile realitatilor romanesti in raport cu eficienta economiei capitaliste. „La noi, spune Ceausescu, in ansamblul  economiei, cheltuielile de productie reprezinta 58% iar in industrie circa 63% din valoarea productiei globale, in timp ce, dupa cum arata datele oficiale ale organizatiilor internationale si ale publicatiilor de specialitate, in tari cu o economie dezvoltata proportia cheltuielilor materiale de productie in economie se ridica la 30-35%“. A criticat si practica „pierderilor planificate“ cu exemple concrete: peste 4 miliarde lei se pierdusera in 1966, iar pe 1967 se planificasera pierderi de 3, 4 miliarde lei la peste 1370 de produse. „Asemenea productie ar duce la faliment“, in capitalism, recunoaste Ceausescu. A recunoscut si ca ramuri intregi ale economiei romanesti sunt subventionate de la buget deoarece cheltuie mai mult decat produc. Ca mult si bine nu se poate, stiau si consatenii lui Ceausescu din Scornicesti. Dar el traind demult fara osteneala decat cea de „agitator“ in satisfacerea trebuintelor primare, lansa romanilor, in 1969, lozinci ca aceasta: „Trebuie sa intelegem, tovarasi, ca edificarea socialismului si comunismului cere munca, ordine, disciplina, raspundere! Sa punem peste tot oameni capabili sa indeplineasca cu raspundere sarcinile ce le revin! “ Dar unde sunt oamenii aceia? Printr-un consens  general, oamenii ar putea fi fericiti, noteaza Marin Preda in caietele sale documentare citandu-l pe Trotki. Consensul la care se gandea cel mai talent orator dintre bolsevicii lui Lenin ar fi fost sa munceasca toti cu aceeasi retributie, purtand aceleasi haine, folosind aceleasi mijloace de transport in comun, locuind in case identice...  Dar nici cei mai prosti din gloata nu vor aceasta, noteaza scriitorul cu trei semne de exclamare.
Vatafi ai utopiei
La Congresul al X-lea al partidului dintre fostii demnitari care cunosteau secretele evolutiei economiei de stat, nu mai ramasesera decat Maurer si Bodnaras. Dar pe ei Ceausescu ii  implicase in politica externa, din rezultatele careia urmarea profitul care sa duca la transformarea Romaniei intr-un stat modern, puternic industrializat si capabil de uriase exporturi. In spatele lui Maurer, intrasera in paine noii vatafi selectati de fostul secretar cu organizatoricul Ceausescu. Luasera bine startul „vietii noi“ in nemaipomenita meserie de  „activisti“ si exersau, la varf,  comportamentelor de succes invatate.  Angajamente, critici si autocritici, substituind lumea reala - ca in ziare sau in literatura realismului socialist - cu lumea ce va sa vie dupa programul partidului. Universul insusi urma sa se supuna legitatii obiective a materialismului dialectic si istoric, unica stiinta-credinta a lumii! Cuvintele lui Ceausescu au, pentru ei, forta magica a profetiei. Iar multimea aspira cu incredere suflul proaspat imprimat asteptarilor obisnuite de viata de acest dinamic conducator. „Mai avem multe de facut, se adresa Ceausescu romanilor la aniversarea a 50 de ani. Mai sunt multe greutati de invins. Mai trebuie sa acceptam si unele privatiuni; ele sunt necesare pentru a asigura mersul mai rapid inainte. Dar ceea ce as dori sa subliniez acum, tovarasi, aici, in fata Comitetului nostru Central, este ca va trebui sa gasim mijloacele pentru ca socialismul sa se realizeze in tot ce are el mai bun, mai desavarsit. Vom face totul ca natiunea noastra socialista sa devina tot mai puternica, mai infloritoare. Numai asa ne vom face datoria fata de clasa muncitoare, fata de popor. Ridicand continuu edificiul socialismului in Romania, noi consideram ca ne indeplinim in acelasi timp si o importanta indatorire internationalista“.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ceausescu realizarilor socoteli fanteziste
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1863 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018827 (s)