News Flash:

Cei mai cunoscuti pictori romani - Nicolae Tonitza

28 Mai 2013
7878 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6480 RON (0.0000)
USD: 4.0896 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
S-a nascut la 13 aprilie 1886 la Barlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonita. Frecventeaza scoala primara de baieti nr.2 si urmeaza Gimnaziul real "Manolache K. Epureanu" din Barlad. 
In 1902 paraseste Barladul pentru a se inscrie la scoala nationala de Belle-Arte din Iasi, avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare (dar nu va putea sa isi ia diploma de absolvire deoarece participa in ultimul an la o greva a studentilor), iar printre colegi pe Stefan Dimitrescu si Leon Viorescu cu care va lega o lunga prietenie.
In 1903 cunoaste Italia, in cadrul unei excursii a studentilor de la Arheologie din Bucuresti, condusa de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanta urmatoare ramane in tara, unde, impreuna cu alti colegi, zugraveste biserica din satul Grozesti.
 

In 1908 pleaca in Germania, la München, unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden Künste(Academia Regala Bavareza de Arte Frumoase, actualmente Academia de Arte Frumoase München) in clasa profesorului Hugo von Habermann
Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica si articolul "Importanta criticii de arta" la revista Arta romana din Iasi, care reprezinta debutul sau in publicistica. Paraseste Germania, fara sa-si fi terminat studiile, si calatoreste in vara anului 1909 in Italia si in toamna in Franta, unde ramane pentru doi ani la Paris.
La Paris frecventeaza atelierul lui Pierre Laprade si face studii dupa pictori celebri. Influenta preocuparilor din epoca nu intarzie sa-si puna amprenta in opera tanarului artist, pe care calitatile de colorist si prospetimea senzatiilor il fac sa gaseasca repede drumul spre originalitate. 
 
Problemele impresionismului, cuceririle postimpresionistilor si, nu mai putin, modul decorativ de a gandi, compozitia si fastul stilului belle époque ii vor determina hotarator optiunile estetice. 
Picteaza peisaje, portrete si compozitii, pe care le expune in atelierul sau din Montparnasse. Echilibrul, hedonismul - acea bucurie neretinuta in fata fermecatoarelor aparente ale realitatii - senzualitatea temperata, se traduc deja in aceste opere de inceput, pline de stralucirea luminii, exaltarea tonurilor si sudura perfecta dintre forma si culoare.
In 1911 se reintoarce in tara, mai intai la Barlad si mai tarziu la Iasi (unde preda un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). 
Participa la expozitia "Tinerimii artistice". In 1912 termina cursurile scolii nationale de Belle-Arte si obtine prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". 
Va zugravi bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni, Valeni si altele. Se casatoreste in 1913 cu Ecaterina Climescu si va avea doi copii, Catrina si Petru. 
Din cauze economice renunta la pictura cativa ani si lucreaza ca redactor la ziarul Iasul.
In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat si trimis pe front, cade prizonier in luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis in lagarul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria. Dupa razboi se stabileste la Bucuresti, unde - alaturi de participarile la expozitii si ilustrari de carti - colaboreaza la publicatii de orientare socialista cu desene si cronici artistice. 
In perioada 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte. Devine redactor la revista Artele Frumoase. In 1922 calatoreste in Transilvania, unde il cunoaste pe pictorul satmarean Aurel Popp, cu care se va imprieteni si va purta o vasta corespondenta. 
In 1924 expune la Bienala din Venetia iar un an mai tarziu se retrage din asociatia "Arta Romana" si - impreuna cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan Dimitrescu - intemeiaza "Grupul celor patru".
In anii urmatori, pana in 1934, au loc repetate expozitii ale "Grupului celor patru". Tonitza, intre timp considerat "cel mai de seama" pictor roman in viata, expune si in strainatate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). 
 

In 1933 ocupa catedra de pictura la Academia de Belle-Arte din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu iar in 1937 devine rector al Academiei. 
In anii 1933 si 1934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. 
In 1939 se imbolnaveste grav si la 26 februarie 1940 se stinge din viata. In semn de omagiu ii sunt expuse lucrari la "Salonul Oficial" si la expozitia din cadrul "Lunii Bucurestilor".
O privire retrospectiva asupra operei lui Tonitza ne reveleaza in prima perioada o pictura academista purtand pecetea scolii müncheneze, si, drept corolar, un interes major pentru desen, in detrimentul picturii. In scurtul sau popas parizian, face tentative timide de a-si insusi viziunea impresionista, dar preferinta lui pentru exprimarea grafica ii va indrepta atentia spre creatiile lui Daumier. 
Revirimentul cromatic, pe care fruntatii picturii franceze nu izbutisera sa-l provoace, a fost declansat de Stefan Luchian, fara ca acest fapt sa-l faca pe Tonita sa ramana la o treapta inferioara, desi el si-a descoperit multe afinitati cu pictorul "Anemonelor". 
Dupa aceasta perioada, tablourile realizate intre 1930 ?i 1935 isi cuceresc deplina autonomie artistica, eliberandu-se de orice influente. Grafica, plina de malitie si deseori de dramatism - a colaborat la numeroase reviste culturale si sociale ale vremii: "Rampa", "Flacara", "Clopotul", "Hiena" etc. - sunt marturii ale participarii intense la viata epocii.
Pictura ramane, dincolo de framantarile cotidiene, de angajarea in evenimentele contemporane, senina, vorbind despre un ideal estetic clasic, despre cultul frumosului, despre o arta inteleasa ca expresie a permanentei valorilor spirituale. Aceasta viziune autonoma se contureaza in portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictati de el, ne privesc astazi cu o nostalgica inocenta, cu o amara melancolie si candoare. 
Ochii acestia mari, rotunzi si expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului sau de o unica poezie in arta plastica romaneasca.
De la sobra muzicalitate picturala de o rafinata impletire de poezie si realitate, Tonitza trece in ultimii ani ai vietii la o maniera cu reminiscente orientale, datorita fara indoiala farmecului peisajului dobrogean. 
Este perioada premergatoare asa-numitei faze japoneze, caracterizata printr-un decorativism excesiv si printr-o simplificare a paletei dusa aproape pana la monocromie.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Portret_de_copil
barlad iasi gheorghe popovici emanoil bardasare stefan dimitrescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1674 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019011 (s)