News Flash:

Cei mai mari scriitori ai lumii - Flannery O'Connor

31 Mai 2013
3274 Vizualizari | 0 Comentarii
Ceea ce stim cu siguranta este ca Flannery O 'Connor a creat o arta remarcabila, unica in vremea sa. Spre deosebire de oricare alt scriitor sudist de dinaintea sa, a scris pentru a elogia gheata si sangele. (Josephine Hendin, The World of Flannery O'Connor)

Niciun alt exponent al traditiei americane sudiste, cu exceptia lui WILLIAM FAULKNER, nu a exercitat o influenta atat de puternica asupra literaturii secolului al XX-lea ca Flannery O'Connor. Si niciun alt scriitor american, cu exceptia lui MELVILLE nu a utilizat atat de eficient literatura beletristica pentru a explora temele existentiale. Romanele si nuvelele ei, cu atmosfera lor de comedie teapana, brutala, de o violenta tulburatoare si cu personajele lor grotesti, dramatizeaza dificultatea si necesitatea credintei spirituale si a rascumpararii intr-o lume tot mai lipsita de semnificatie si transcendenta. “Subiectul meu literar", remarca Flannery O'Connor, “este actiunea gratiei intr-un teritoriu stapanit in mare masura de diavol. Am descoperit, de asemenea, ca ceea ce scriu eu este citit de un public care nu pune mare pret nici pe gratie, nici pe diavol."

Catolica din Sud, Flannery O'Connor a trudit cu rabdare si abnegatie pentru a-si exprima viziunea morala lipsita de compromis, opunindu-se cerintei ca literatura ei sa se conformeze standardelor de popularitate. Odata a declarat ca “poate sa-i astepte pe cititori o suta de ani". Nu a fost nevoie de atata timp pentru ca scriitoarea sa fie recunoscuta drept unul dintre cei mai influenti maestri ai secolului. Nascuta in Savarmah, Georgia, Mary Flannery O'Connor a fost singurul copil al lui Edward si Regina Cline O'Connor. S-a remarcat ca un copil precoce si independent, preferand compania adultilor in locul celor mici. Pe langa scris si citit, era pasionata de cresterea puilor de gaina. Colectia ei avea ca vedeta o gaina care stia sa mearga cu spatele, iar Pathe News a filmat-o pe Flannery O'Connor la varsta de cinci ani cu puii sai pentru un jurnal de actualitati.

Lui Flannery ii placea sa spuna ca acela fusese punctul culminant al vietii sale, iar dupa aceea nu s-a mai intamplat nimic iesit din comun. Pe cand avea doisprezece ani, tatal ei s-a imbolnavit si a murit de lupus eritematos, aceeasi boala care avea s-o afecteze mai tarziu si pe ea.

Flannery s-a mutat impreuna cu mama sa la familia Reginei O'Connor din Milledgeville, Georgia, unde Flannery a frecventat Liceul din Peabody si Colegiul de stat din Georgia pentru femei, pe care l-a absolvit in 1945. Familia ei era catolica ferventa, in mediul predominant protestant din Sud, ceea ce fara indoiala ca explica tematica religioasa a operei ei; dar, concomitent cu cultivarea sentimentului de apartenenta la comunitatea sudista, convingerile sale au si distantat-o critic de aceasta. Flannery si-a continuat studiile si a absolvit Universitatea din Iowa, unde a studiat in Atelierul Literar. Si-a definit talentul si in 1946 a scris prima povestire, Muscata, pe care a publicat-o in revista Accent.

In cel de-al doilea an al sederii sale la Iowa a castigat premiul Rinehart-Iowa pentru literatura pe baza proiectului pentru ceea ce avea sa devina primul ei roman, Sange intelept. Romanul relateaza povestea unui padurar fanatic religios care, dupa ce a respins credinta fundamentalista in care a fost crescut, a pus bazele unei religii proprii - Biserica lui Hristos fara Hristos - pentru a ataca credinta. Ulterior, acesta cauta cu disperare salvarea, ceea ce il va impinge spre violenta si autodistrugere. Editorul lui Flannery O'Connor de la Hoit, Rinehart, a gasit ca romanul este prea ciudat si a incercat s-o indrume catre subiecte mai conventionale, dar ea s-a opus si s-a adresat altui editor. In decembrie 1950 lui Flannery i s-a pus diagnosticul de lupus eritematos care, desi incurabil, era controlabil cu ajutorul unei medicatii care aparuse dupa moartea tatalui ei.

Dar avea sa treaca un an pana cand Flannery O'Connor sa se poata misca din nou. Dupa ce i s-a stabilizat sanatatea, s-a mutat impreuna cu mama sa la Andalusia, o ferma de produse lactate din apropiere de Milledgeville. Cele doua femei si-au impartit intre ele treburile casnice, iar Flannery a reinceput sa creasca pasari, adaugand si pauni la cardurile ei, pasare pe care ulterior cititorii sai au asociat-o cu ea. Intoarcerea lui Flannery O'Connor in Sudul pe care il iubea si unde simtea ca ii este locul a pus-o din nou in legatura cu scenele caracteristice si temele beletristicii sale. A urmat apoi un flux continuu de povestiri marcate de maiestria si umorul negru in care O'Connor foloseste din plin grotescul si dizlocarea violenta a experientei obisnuite. Sange intelept a fost publicat in 1953. Doi ani mai tarziu a aparut o culegere de nuvele, Un om bun este greu de gasit. In 1959 i-a aparut cel de-al doilea roman, Cei violenti rezista. In 1963, starea sanatatii scriitoarei s-a inrautatit si, dupa ce a suferit o operatie, boala s-a reactivat.

A continuat sa scrie, publicand doua dintre cele mai admirate povestiri ale sale, Ziua judecatii si Parker s-a intors. Flannery O'Connor a murit la varsta de treizeci si noua de ani de insuficienta renala. Un an mai tarziu a aparut ultima ei culegere de schite, Tot ceea ce se ridica trebuie sa convearga, iar in 1969 au fost publicate Mistere si maniere, o culegere de articole, discutii si eseuri foarte apreciate, in pofida numarului relativ redus de lucrari literare - doua romane si doua culegeri de nuvele - scrierile ei au dezvaluit descendenta directa din scriitori americani precum HAWTHORNE [38] si Melville prin profunzimea viziunii spirituale si din POE  si HEMINGWAY prin maiestria sa in materie de proza scurta. Nucleul artei lui Flannery O'Connor il constituie lupta pentru a conferi sens unei lumi dominate de lipsa de credinta care submineaza relatiile si defineste indivizii nu ca fiinte spirituale, ci ca animale si automate. Pentru a le dezvalui cititorilor sai posibilitatile mai largi ale spiritului, Flannery O'Connor recurge la accente grotesti si o forma de expresie adesea violenta in redarea ordinarului si comunului. Ea sustinea ca “arta mea este comica, dar aceasta nu impieteaza asupra seriozitatii ei" si argumenteaza: “un autor serios relateaza o actiune numai pentru a dezvalui un mister".

Convinsa de puterea mantuitoare a literaturii, O'Connor a considerat ca rolul ei este comparabil cu cel al profetilor din Vechiul Testament, carora le revenea obligatia sa “le reaminteasca oamenilor adevaruri cunoscute, dar ignorate... in cazul romancierului, profetia presupune nu numai sesizarea multiplelor semnificatii ale lucrurilor, dar si vederea celor indepartate foarte aproape. Profetul este un realist al distantelor si acesta este genul de realism pe care il gasiti in cele mai bune exemple moderne de grotesc". Intr-una din cele mai apreciate nuvele, Un om bun este greu de gasit, automultumirea si egoismul unei familii din Sud sunt spulberate de un ucigas maniac numit Inadaptatul. Vazut de autoare ca agent la diavolului, Inadaptatul initiaza totusi un act de rascumparare din partea bunicii egoiste a familiei si ii furnizeaza epitaful corespunzator: “Ar fi fost o femeie cumsecade... daca s-ar fi gasit cineva care s-o impuste in fiecare clipa". Povestirea este o paradigma a maiestriei si viziunii lui Flannery O'Connor in care comicul grotesc al scenelor si dialogului dintre personaje serveste pentru elucidarea catorva dintre cele mai importante probleme de viata. Flannery O'Connor a scris ca “daca scriitorul crede ca viata noastra este si va ramane in esenta misterioasa... atunci ceea ce vede la suprafata prezinta interes pentru el numai in masura in care poate sa treaca prin ea si sa traiasca el insusi misterul. Genul lui de literatura va impinge limitele spre exterior, spre limitele misterului... Un astfel de scriitor va fi interesat de ceea ce nu intelegem si mai putin de ceea ce facem. Va lua in calcul mai degraba posibilitatea, decat probabilitatea. Va manifesta interes fata de personajele care sunt nevoite sa iasa in intampinarea raului si a gratiei si care actioneaza pe baza unei credinte ce ii depaseste".

Subversiva si tulburatoare, opera lui Flannery O'Connor intruchipeaza cea mai inalta aspiratie a scrisului: sa dea forma elementului esential si inevitabil al existentei noastre. Gunther Grass 1927- Nu uriasul succes al lui Grass conteaza in primul rand, nici faptul ca a reintrodus literatura germana in circuitul mondial. Este vorba de puterea acelei voci rasunatoare care a intonat cantecul de sirena al uitarii blande, pentru a-i determina pe germani - asa cum nu a maifacut-o niciun alt scriitor inaintea sa - sa-si priveasca in fata trecutul monstruos. (George Steiner, “The Nerve of Gunther Grass") Aflat in epicentrul tragediei definitorii pentru acest secol, Gunther Grass si-a castigat reputatia prin faptul ca a pus in permanenta intrebari dificile si a evitat raspunsurile facile. Niciun alt scriitor din perioada postbelica nu a dominat in acest fel zona controverselor. Atragand atentia lumii cu primul sau roman, Toba de tinichea, Grass a devenit cel mai cunoscut scriitor german in viata. In centrul dezbaterii nationale din Germania cu privire la trecutul si viitorul ei, Grass a transformat chestiunile germane in probleme relevante la scara internationala.

A devenit in mare masura purtatorul de cuvant al constiintei moderne ca exponent spiritual al natiunii sale. in Germania, fiecare noua lucrare a lui Grass este un eveniment, o ocazie de redefmire si reluare a disputei de idei si a afirmatiilor artistice. El ramine o tinta continua a conservatorilor care il poreclesc “Pornograss" sau Schnauzbart (Mustata) si ii enerveaza la fel de tare si pe cei de stanga. in alte locuri, reputatia lui Grass a crescut considerabil, fiind recunoscut ca un artist provocator si sfidator, ale carui opere revendica un loc central pe scena dramei si ideilor modeme. Vadind o profunzime proprie celor mai mari maestri moderni, Grass a evitat atat solipsismul estetismului, cat si ingustimea ideologului, imbinand aspectul particular cu cel public, trairea personala cu cea istorica intr-o remarcabila sinteza artistica. Inspiratia lui Grass isi are originea in orasul natal, Gdansk, copilaria din timpul lui Hitler si propria experienta de razboi. Tatal lui Grass era un bacan german; mama lui se tragea din spita casubilor, o populatie de origine slava asezata in imprejurimile orasului Gdansk, cu propria cultura si limba. Grass avea cinci ani cand nazistii au revendicat dominatia orasului (mai tarziu, eliberarea populatiei germane din Gdansk avea sa fie pretextul invadarii Poloniei in 1939, ceea ce a declansat cel de-al Doilea Razboi Mondial). Asa cum isi aminteste Grass, “la varsta de zece ani, eram membru in organizatia Pui de lei; la paisprezece ani, m-am inrolat in Hitlerjugend.

La cincisprezece ani eram in serviciile auxiliare ale Fortelor Aeriene. La saptesprezece, serveam in infanteria blindata". Grass a parasit Gdanskul ca soldat, in 1944. A fost ranit si facut prizonier de trupele americane si s-a numarat printre primii germani care au ajuns la Dachau si au vazut grozavia holocaustului nazist. “Tanar constiincios" si disciplinat, Grass marturisea: “personal, am crezut pana in 1945 ca razboiul nostru era drept". Reevaluarea propriului trecut si a trecutului Germaniei l-a facut pe Grass sa suspecteze toate solutiile absolute si simple. “Nu am niciun fel de ideologie, nici un fel de Weltanschauung", scria el. “Ultima pe care am avut-o s-a sfaramat cand am implinit saptesprezece ani." Dupa razboi, Grass a lucrat pe la ferme, intr-o mina de potasa si ca ucenic la un maistru pietrar pana in 1948 cand s-a inscris la Academia de Arte din Dusseldorf ca student la pictura si sculptura, castigandu-si existenta ca baterist intr-o orchestra de jazz. In 1952 s-a mutat la Berlin unde a lucrat ca sculptor si grafician; in 1945 s-a casatorit cu prima lui sotie, Anna, o balerina elvetiana si mama celor cinci copii ai lor. Primele incercari literare ale lui Grass s-au manifestat in domeniul poeziei si al teatrului. In 1955, Anna a prezentat o culegere din poeziile lui la un concurs radiofonic, si Grass a castigat premiul al treilea.

Aceasta a atras asupra lui atentia Grupului 47, un forum al tinerilor scriitori germani care militau pentru propagarea literaturii germane dupa nazism. In 1956, Grass s-a mutat impreuna cu familia la Paris, unde a lucrat la primul sau roman, Toba de tinichea, care a aparut in 1959, bucurandu-se de un succes rasunator. Soarecele si pisica (1961) si Anii cainelui (1963) completeaza “Trilogia Danzigului". Lucrarile ulterioare ale lui Grass marcheaza deplasarea accentului spre prezentul Germaniei, nu numai catre trecutul acesteia, reflectand implicarea lui in politica si campania activa desfasurata in sprijinul Partidului Social-Democrat si al prietenului sau, Willy Brandt. Romanul Anestezie locala, situat in Germania contemporana si abordand tema ambiguitatii protestului social in noua societate de consum americana, a aparut in 1969.

In 1972 a vazut lumina tiparului Din jurnalul unui melc, memoriile literare ale lui Grass, iar in 1977 lucrarea enciclopedica Balaceala. Lucrarile ulterioare au imbinat tot mai mult fictiunea cu istoria si elementele autobiografice, Grass continuand sa abordeze teme de importanta capitala pentru Germania si sa exploreze constiinta Germaniei moderne. Ultimul sau roman, Un camp indepartat (1995), trateaza subiectul delicat al reunificarii Germaniei vazut pe fundalul mai larg al istoriei germane. Grass nu prezinta situatiile in alb si negru. Romanul abordeaza unificarea din perspectiva Germaniei de Est, care a fost atat de rapid absorbita in Germania Federala, incat nu a mai avut nicio sansa de a-si pastra independenta politica sau identitatea culturala. insa Grass evita sa se situeze de-o parte sau alta, preferand sa atraga atentia cititorului asupra multiplelor complexitati si ironii ale acestui foarte recent capitol al istoriei Germaniei. Ca si in romanele sale anterioare, Grass infiereaza ipocrizia si lasitatea, admitand in acelasi timp existenta presiunilor si dilemelor cu care se confrunta intotdeauna fiintele umane.

In pofida evolutiei continue a stilului lui Grass, care nu reflecta diminuarea gustului de a aborda subiecte ample si de a-si asuma riscuri pe masura, reputatia lui literara se bazeaza in primul rand pe triumful spectaculos al primului sau roman, Toba de tinichea, care a devenit o lucrare clasica atat a literaturii germane, cat si a celei universale, capodopera definitorie pentru experienta nazista. Romanul amplu si ambiguu al lui Grass este vazut din perspectiva lui Oskar Matzerath, internat intr-un spital de boli mintale pentru criminali si acuzat de un asasinat pe care nu l-a comis. Oskar isi relateaza povestea vietii care cuprinde anii de dinaintea, din timpul si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Personaj marginalizat in final, Oskar si-a impus sa nu mai creasca de la varsta de trei ani pentru a nu intra in lumea adultilor marcata de tradare si coruptie.

Este, de asemenea, prototipul artistului care se exprima prin rapaitul tobei si strigatele sale ascutite ce fac sa zangane geamurile. Aventurile picaresti ale lui Oskar il conduc printr-un peisaj de cosmar care dezvaluie cauzele si efectele nazismului la un nivel profund psihologic si mitic. Ambiguitatea consta in faptul ca nu stim cine se doreste sa fie Oskar - o reflectare a lui Hitler insusi sau o alternativa a acestuia -, ceea ce confera romanului o dimensiunea tulburatoare, imposibil de simplificat. Romanul este tragico¬mic, uneori scatologic si obscen, cu imagini dintre cele mai greu de uitat din literatura moderna. Complexitatea si tema pervertirii Germaniei in timpul nazistilor revin in ultimele romane ale trilogiei lui Grass.

In Soarecele si pisica, aceasta ia forma fascinatiei pe care o resimte Heini Pilenz pentru Joachim Mahlke, care devine figura salvatorului ironic in urma experientei razboiului. Anii cainelui este un roman dens si complex care incorporeaza mitul, legenda, istoria, politica si fantezia. Pornind de la proteicul personaj al lui Eduard Amsel, Grass examineaza rolul artistului ca vizionar si creator si afirma responsabilitatea acestuia de a spune adevarul intreg intr-o povestire vizionara despre Germania moderna. In toate lucrarile lui Grass experienta este refractata in niveluri dense in semnificatii, socand si emotionand alternativ prin evidentierea complexitatii moderne. Lumea literaturii lui este la fel de bogata si de simbolica precum cea a lui JOYCE si GARCIA MARQUEZ, vadind un interes asemanator fata de traditie si experienta personala pentru remodelarea mitului expansiv modern al zilelor noastre.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

pathe news muscata sange intelept rinehart ziua judecatii schnauzbart
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1686 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019648 (s)