News Flash:

Cei mai mari scriitori ai lumii - Jonathan Swift

26 Mai 2013
2916 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6480 RON (0.0000)
USD: 4.0896 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Catre odihna Swift a navigat;
Acolo doar o cruda indignare
Si care pieptul nu i-a sfasiat.
Hai, imitati-l de-ndrazniti, oricare,
meditativ in infinit;
El libertatea lumii a servit.
(William Butler Yeats, Epitaful lui Swift Traducere de Passionaria Stoicescu)

Putini scriitori au incitat imaginatia in masura in care a facut-o Jonathan Swift. Viata si activitatea lui continua sa ne tulbure si astazi, rezistand tentativelor de a fi redus la o formula simplista si comoda. Este el oare principiul sanatatii mintale al epocii sale sau al oricarei epoci, in general, sau un nebun a carui asa-numita “viziune excrementala" si satira usturatoare mai degraba distorsioneaza decat ilumineaza? Swift si-a pastrat statutul de personaj paradoxal si controversat, iar satira lui continua si astazi sa-si atinga tinta. 
Cum sa ne explicam altfel tonul nestapanit al lui WILLIAM THACKERAY, obisnuit el insusi sa dezvaluie slabiciunile omenirii, atunci cand respinge vehement cele patru carti ale Calatoriilor lui Gulliver, indemnand publicul sa nu citeasca “monstruoasele bolboroseli, strigate si imprecatii scarboase la adresa omenirii - care sfideaza orice sentimente de modestie, barbatie si rusine; murdar in cuvinte, murdar in gandire, furios, turbat, obscen". Intr-o perioada dominata de elanuri optimiste, Swift a creat o imagine sumbra, opusa notiunii de progres al civilizatiei si de perfectibilitate a omului, si intr-o epoca a satirei el a fost vocea satirica cea mai remarcabila, dezvaluind adevaruri tulburatoare cu o ingeniozitate si un curaj care incanta, chiar daca ustura. In pofida satirei virulente a lui Swift, este important sa nu-l vedem desprins de epoca sa, asa cum au facut generatiile urmatoare, apreciind ca viziunile lui distorsionate nu pot fi explicate decat prin nebunie.
Epoca lui Swift, care a urmat dupa tulburarile din secolul al XVII-lea, a fost in esenta conservatoare, preocupata sa instituie ordinea, controlul si stabilitatea si sa tina in frau energiile eliberate de elisabetani.

In acest context, Swift poate fi considerat un reprezentant al epocii sale datorita interesului manifestat fata de om ca fiinta sociala si rationala, si un clasic in cadrul dezbaterii dintre restrictiile antice si dorinta de autoexprimare a modernilor. Swift este unul dintre cei mai mari stilisti in proza, in acceptiunea caruia un stil bun presupune folosirea unor “cuvinte potrivite la locurile potrivite", ceea ce sugereaza dorinta lui de claritate si simplitate, potrivit gustului literar predominant in acea epoca, Ziaristica lui politica l-a situat in centrul disputelor cu destin schimbator dintre partidele Whig si Tory pentru obtinerea puterii in Parlament si a Coroanei, Swift aliindu-se mai intai cu primii, apoi cu ceilalti. Exponent al atitudinilor si preocuparilor vremii sale, Swift se dovedeste mai degraba un opozant decat un sustinator al acestora. Vocea lui care se ridica impotriva atitudinii predominante a epocii se explica in parte prin statutul lui de persoana marginalizata. Nascut in Irlanda din parinti englezi, a fost intr-un anume fel un apatrid: prea irlandez pentru a se bucura de succes in Anglia, prea englez pentru a fi fericit in Irlanda. Conflictele lui cu epoca sa au la baza dezamagirile scriitorului in plan personal si profesional. Acestea l-au determinat sa reevalueze valorile fundamentale ale epocii care i-au modelat opera. Dupa ce a absolvit Trinity College din Dublin, Swift a venit in 1689 in Anglia pentru a ocupa postul de secretar al lui Sir William Temple, diplomat pensionar.

Dupa ce si-a luat licenta la Oxford in 1692, s-a decis cam fara voie sa se dedice unei cariere ecleziastice si a fost hirotonit in 1695. Cam in aceeasi perioada si-a inceput si cariera de ziarist politic si satiric. In 1704 Swift a publicat primele carti importante, Povestea unui ciubar, in care aborda problema coruptiei religioase si stiintifice, si Batalia cartilor, o satira la adresa conflictului dintre formele clasice si moderne in literatura in care autorul ii compara pe moderni cu niste paianjeni si pe antici cu albinele, ale caror produse, mierea si ceara, sunt sursele dulcetii si luminii. In cele din urma, Swift si-a schimbat atitudinea politica si nu s-a mai raliat opozitiei whig-ilor fata de puterea Bisericii si a Coroanei pentru a deveni unul dintre cei mai mari apologeti ai tory-lor, cu ajutorul carora spera sa ajunga episcop. Dar in 1713 a fost numit vicar al Catedralei Sf. Patrick din Irlanda. Un an mai tarziu, dupa moartea reginei Anne si venirea la putere a whig-ilor, sperantele lui Swift de a avansa in cariera ecleziastica s-au naruit si dupa doua vizite facute in Anglia a ramas, asa cum avea sa spuna, “in nenorocitul de Dublin din amarata Irlanda" tot restul vietii.

A fost un administrator ecleziastic eficient si prin publicarea lucrarii Scrisorile postavarului (1724) a devenit un militant pentru libertatea irlandezilor, protestand impotriva nepasarii si asupririi engleze. Cel mai vestit atac satiric al lui referitor la chestiunea irlandeza este O propunere modesta (1729) in care argumenteaza cu logica de fier a carturarului social ca transformarea copiilor irlandezi in sursa de alimente reprezinta unica solutie pentru suprapopularea si mizeria din Irlanda. In 1726, la varsta de cincizeci si noua de ani, Swift a publicat anonim capodopera sa satirica, Calatoriile lui Gulliver. Povestea, bazata pe atractia exercitata de calatoriile spre tari exotice si necunoscute, este remarcabila prin inventivitate, resurse imaginative si claritate, reprezentand si in prezent un element de referinta in literatura pentru copii.

Cu toate acestea, asa cum a spus Maynard Mack, exilarea cartii “in camera copiilor se poate explica in parte prin faptul ca cei mai multi adulti nu sunt dispusi sa priveasca in fata adevarul expus in ea". Pe scurt, Calatoriile lui Gulliver reprezinta unul dintre cele mai virulente atacuri la adresa orgoliului uman care au fost scrise vreodata. Swift isi prezinta pe scurt strategiile dupa cum urmeaza: Scopul final al stradaniilor mele este sa vexez lumea, nu s-o amuz... Am detestat intotdeauna toate popoarele, profesiunile si comunitatile, intreaga mea iubire se indreapta catre indivizi... II urasc si il detest pe animalul numit om, desi ii iubesc din toata inima pe John, Peter, Thomas s.a.m.d... Am materiale pentru un tratat intreg prin care pot sa dovedesc falsitatea expresiei animal rationale si sa dovedesc ca aceasta trebuie inlocuita cu rationis capax. Edificiul Calatoriilor mele este inaltat pe aceasta mare temelie a mizantropiei. Tratatul imaginar al lui Swift incepe cu procesul relativ simplu de modificare a perspectivelor din care vedem de regula lumea.

Prin crearea regatului imaginar Lilliput la scara de 1/12 din lumea noastra, Swift reuseste sa dezvaluie meschinaria si trivialitatea oamenilor care incep sa se vada reflectati in pretentiile absurde ale liliputanilor miniaturali. Posturile guvernamentale sunt repartizate in functie de capacitatea ministrilor de a sari peste un bat si de a merge pe o sarma intinsa; razboiul religios este generat de disputa cu privire la capatul de unde trebuie spart oul. Prin comparatiile sugerate de Swift, lumea noastra se micsoreaza treptat ajungand la dimensiuni liliputane. Gulliver incepe sa vada mandria ca pe un mare defect, care genereaza coruptia politica si religioasa, iar noi ajungem sa ne intrebam cat anume din Lilliput se regaseste in lumea noastra in marime naturala. In cea de-a doua calatorie a sa, de asta data in tara Brobdingnag, Gulliver se trezeste liliputan in comparatie cu uriasii brobdingnagieni. Meschinaria si infumurarea noastra sunt acum explicite, caci Gulliver descopera ca uriasii sunt pe cat de mari de statura, pe atat de luminati la minte si incearca sa braveze elogiind binefacerile moravurilor superioare ale englezilor si ale omenirii, in general. Dupa ce afla care este istoria Angliei, brobdingnagienii nu numai ca nu par deloc impresionati, dar ajung la concluzia ca englezii trebuie sa fie “cea mai periculoasa rasa de paraziti carora natura le-a ingaduit vreodata sa se tarasca pe suprafata pamantului". In ultima sa calatorie, Gulliver este pus fata in fata cu invatatura ultima si cu acuzatia finala zdrobitoare a lui Swift.

Pana in acest punct, combinand vorba de duh, fantezia si satira, Swift ne face sa radem, chiar daca ne biciuieste. Satira din calatoriile anterioare este indreptata spre defectele si neajunsurile actiunilor intreprinse de om; in cea de-a patra calatorie, tinta lui Swift devine insasi natura umana. In loc sa altereze proportiile, de asta data Swift imparte firea omeneasca in doua. Poftele neinfranate si egoiste sunt caracteristice pentru brutalii yahoo, in timp ce ratiunea este domeniul exclusiv al fiintelor cu infatisare de cal, numite houyhnhnm. Gulliver ajunge sa fie vazut ca un yahoo si este expulzat din lumea aparent benigna, dar, de fapt, limitata a ratiunii pure reprezentata de domeniul houyhnhnmilor.

Intors acasa, Gulliver se simte dezgustat de lumea de tip yahoo in care traieste si incearca sa se transforme in cal. El nu a inteles ce a vrut sa spuna Swift, insa cititorul sesizeaza ideea acestuia: omul nu este nici yahoo, nici houyhnhnm, ci o imbinare a calitatilor acestora; nici pofta pura, nici ratiune pura, dar capabil de a fi rational si de a depasi orgoliul si neajunsurile pe care le dezvaluie satira lui Swift. Cele mai potrivite cuvinte de incheiere a prezentarii remarcabilei cariere a lui Swift si a viziunii sale sunt exprimate chiar de el in Versuri la moartea dr. Swift:
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

jonathan swift william thackeray trinity college brobdingnag
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1917 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019129 (s)