News Flash:

Cei mai mari scriitori ai lumii - Lu Xun

24 Iunie 2013
2525 Vizualizari | 0 Comentarii
Lu Xun a fost principalul lider al revolutiei culturale chineze. S-a remarcat nu numai ca un mare scriitor, dar si ca un mare ganditor si un revolutionar pe masura... Lu Xun a zguduit si a luat cu asalt citadela dusmanului; pe frontul cultural, a fost cel mai viteaz si mai corect, cel mai ferm, mai loial si mai inflacarat erou national, un erou fara precedent in istoria noastra. Drumul pe care a pornit el s-a identificat cu acela al noii culturi nationale chineze. (Mao Tzedun, The Culture of New Democracy)

Considerat intemeietorul literaturii moderne chineze, Lu Xun detine in arta si cultura contemporana chineza un loc practic necontestat de niciun alt scriitor. Privit ca un erou national si canonizat de Partidul Comunist Chinez, Lu Xun a fost venerat ca sursa intelectuala a Revolutiei Chineze, care a pregatit terenul ideologic pentru Mao Tzedun. Desi s-au facut nenumarate incercari de a fi cooptat pentru scopuri politice mai inguste, Lu Xun a ramas o figura centrala a gandirii chineze si constiintei modeme. Ancorat in cultura traditionala, Lu Xun a incorporat ideile si tehnicile occidentale intr-o sinteza noua pentru a reflecta preocuparile contemporane si o noua identitate culturala.

Evolutia noii literaturi chineze incepe cu Lu Xun, ale carui talente literare unice si haruri imaginative continua si astazi sa-i puna in dificultate pe succesorii lui, in timp ce implicatiile influentei lui asupra traditiei culturale chineze sunt inca dominate de eforturile de remodelare a unei literaturi chineze moderne si nationale. Evolutia lui Lu Xun ca artist literar reflecta istoria zbuciumata a Chinei moderne. Nascut intr-o familie scapatata din Shaoxing, Lu Xun, pe numele sau real Zhou Shuren.
Experienta l-a impins pe Lu Xun intr-o directie contrara fata de traseul obisnuit al unei cariere de succes - prin examenul pentru un post de functionar public, care presupunea stapanirea textelor clasice. A frecventat mai intai o scoala moderna din Nanking, iar in 1902 a plecat in Japonia cu o bursa guvernamentala, unde a studiat mai intai la Tokyo, apoi la scoala de medjcina din Sendai. Ca multi alti tineri din generatia lui care erau interesati de gandirea moderna, a simtit nevoia sa caute in strainatate un alt tip de educatie mai ampla si mai deschisa. La un an dupa sosirea in Japonia, Lu Xun si-a taiat coada, simbol al supunerii fata de dinastia Qing, si in 1906 a renuntat la studiile de medicina in favoarea unei cariere literare. Intr-o povestire vestita, Lu Xun isi aminteste de imprejurari, revazand diverse momente din timpul razboiului ruso-japonez care l-au determinat sa ia aceasta decizie: Intr-o zi m-am pomenit pe neasteptate fata in fata cu mai multi chinezi de pe continent, dupa ce nu mai vazusem de multa vreme vreunul.

In centrul grupului am remarcat un om legat, in timp ce multi altii stateau in jurul lui. Erau cu totii puternici si aveau o infatisare destul de dura. Dupa cum sustineau ei, omul legat era spion si lucrase pentru rusi, iar acum urma sa fie decapitat de catre soldatii japonezi ca avertisment pentru ceilalti; oamenii care stateau in jurul lui venisera sa vada spectacolul. inainte de incheierea trimestrului am plecat la Tokyo, pentru ca dupa ce am vazut aceste imagini am avut sentimentul ca serviciul medical nu este un lucru chiar asa de important. Oamenii dintr-o tara ignoranta si slaba, oricat ar fi de sanatosi si puternici, nu pot fi folositi decat ca exemple sau ca simpli privitori la spectacole absurde. O asemenea situatie era mai deplorabila in comparatie cu moartea provocata de o boala. De aceea, prima noastra sarcina importanta era sa schimbam mentalitatea si pe atunci ma gandeam ca cel mai bun mijloc pentru a atinge acest scop ar fi literatura. Asadar, m-am hotarat sa promovez o miscare literara.

In Japonia, Lu Xun a infiintat o revista, a scris eseuri literare si a tradus beletristica occidentala ca un mijloc de revigorare a identitatii spirituale si culturale a tarii sale. In 1909 s-a intors in China si a predat in mai multe scoli, iar in 1918 a dobandit recunoasterea literara odata cu publicarea vestitei nuvele Jurnalul unui nebun. Povestirea a aparut in revista Xinqingnian (Tineretul Nou) care avea sa initieze Miscarea din 4 Mai, revolutia intelectuala declansata de opozitie in semn de protest impotriva Tratatului de la Versailles. Desi Lu Xun nu s-a alaturat miscarii, pledoaria sa pentru utilizarea limbii chineze native si repudierea literaturii clasice chineze se reflecta in povestirea lui, considerata drept prima nuvela moderna din China, datorita faptului ca a folosit limba chineza vorbita. Prezentata sub forma a treisprezece notatii zilnice de jurnal, povestirea descrie cu lux de amanunte fazele dementei paranoide crescande a protagonistului in viziunea caruia China apare ca o societate canibala ce se hraneste mancand din ea insasi. Parodiind lumea ermetica a carturarilor chinezi si a traditiei derivate din precedente, povestirea este un puternic act de acuzare la adresa societatii, prezentat sub forma unei naratiuni subiective in mai multe planuri. Intre 1918 si 1926, Lu Xun a scris douazeci si patru din cele douazeci si cinci de nuvele pe care se bazeaza in mare masura reputatia sa literara, nuvele reunite in doua volume, Chemare la arme (1923) si Hoinarind (1926).

Opera lui completa cuprinde saisprezece volume de eseuri, memorii, proza, poezie, povestiri istorice, poeme clasice si mai multe lucrari de cercetare stiintifica despre literatura beletristica chineza Prezentarea pe scurt a istoriei literaturii chineze si compilatiile de literatura clasica sunt considerate lucrari standard), precum si traduceri din scriitori rusi, est-europeni si japonezi. in 1927, Lu Xun s-a stabilit la Shanghai, unde a fost considerat figura cea mai proeminenta a miscarii Noua Literatura. Concomitent cu activitatea literara, s-a implicat tot mai mult in politica. Ca membru fondator al Ligii Scriitorilor de Stanga, intemeiata in 1930, a devenit purtatorul de cuvant al aripii de stanga. In perioada premergatoare mortii sale, Lu Xun a fost afectat de neintelegerile din interiorul factiunii revolutionare in care el juca un rol important. Dupa disparitia sa survenita in 1936, Lu Xun, cu ajutorul lui Mao Tzedun, care il considera un revolutionar exemplar si unul din reperele sale ideologice, a fost aproape canonizat, ca unul dintre principalii promotori ai reformei si ai schimbarii revolutionare care a zguduit China pe tot parcursul secolului al XX-lea. Inovatiile literare ale lui Lu Xun sunt la fel de percutante ca si revolutia politica si culturala la declansarea careia au contribuit. Lu Xun a revizuit din temelii forma si continutul literaturii chineze. Optand pentru literatura de fictiune in locul eseurilor in proza si al poeziei, forme preferate de literatura traditionala, a infatisat viata si constiinta chineza intr-o societate care se atrofiase, fiind paralizata de istoria sa, de ierarhia sociala si de meschinarie. “Daca am ales sa scriu literatura", explica Lu Xun in 1933, “aceasta se datoreaza faptului sa n-am renuntat la principiul «iluminarii» de acum un deceniu. Cred ca acesta trebuie «sa slujeasca viata» si mai mult chiar, s-o reformeze. Astfel, subiectele mele sunt furnizate adesea de oamenii nefericiti din aceasta societate bolnava; mi-am propus sa dezvalui boala pentru a atrage atentia asupra tratamentului ei." In pofida scopului reformist al lui Xun, povestirile lui sunt departe de a fi o simpla ilustrare a realismului social.

Forta lor deriva mai degraba dintr-o uluitoare virtuozitate tehnica si un pronuntat spirit novator care se manifesta prin prelucrarea formelor literare traditionale si combinarea acestora cu elemente imprumutate din surse moderne occidentale. Cele douazeci si cinci de povestiri ilustreaza experimentarea continua si inovatia formala de la portrete de personaje (Kong Yiji si Maine), la satira (Furtuna intr-o ceasca de ceai) si studii de psihopatologie (Lampa care a fost tinuta aprinsa si Fratii), pana la autobiografie (Vechiul meu camin). In fiecare din ele, didacticismul lui Lu Xun este atenuat de constientizarea subiectiva a propriei persoane si a societatii, a carei complexitate depaseste cu mult stadiul literaturii de protest social. Una dintre cele mai bune povestiri ale lui, Adevarata poveste a lui Ah Q, imbina in mod magistral umorul si patosul intr-un atac reusit impotriva vechii ordini chineze. In povestirea Sus intr-un magazin de vinuri, Lu Xun exploreaza efectul psihic al unui trecut care si-a pierdut semnificatia asupra unor personaje claustrate.

Prietenul naratorului, candva optimist in privinta viitorului, se trezeste din nou in orasul natal, unde ingrijeste mormintele familiei. Pentru ca s-o linisteasca pe mama sa, trebuie sa-l reinhumeze pe fratele sau mai mic in alt loc, dar nu mai gaseste nimic din cadavrul lui. Cu toate acestea, el respecta cu strictete ritualul stravechi si venereaza un trup care nu mai exista, dovedindu-se un prizonier al trecutului si al inertiei induse de traditie si familie. In povestiri ca aceasta, maretia lui Lu Xun ca scriitor este evidenta in modul in care dramatizeaza ratacirea omului care oscileaza intre lumea traditionala si cea moderna, precum si costurile umane ale lipsei de valoare din viata de zi cu zi a chinezului. Scopurile urmarite de Lu Xun vizand smulgerea Chinei din starea de paralizie culturala si reinvierea constiintei de sine si a identitatii chineze raman obiectivul central din literatura chineza moderna, ai carei scriitori continua sa vada in el un deschizator de drum si un model.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

lu xun cultura mao tzedun zhou shuren qing xinqingnian tineretul nou
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1635 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019907 (s)