News Flash:

Cei mai mari scriitori ai lumii - Walt Whitman

6 Iunie 2013
7487 Vizualizari | 0 Comentarii
A fost un poet al miscarii in jos spre abisurile intunericului si ale vinovatiei si durerii si izolarii, in sus catre actul creator in care intunericul se transforma in frumusete. Cand eul s-a pierdut pentru lume, Whitman a incetat sa mai existe pentru poezie. Dar inainte sa se intample acest lucru, prin propriul exemplu Whitman a marcat inceputurile poeziei in America. (R. W. B. Lewis, “Walt Whitman", in Major Writers of America)

In 1855, cand au aparut pentru prima data, Firele de iarba ale lui Wal Whitman au semnalat o revolutie poetica pentru care era nevoie de o voce noua, la fel de proaspata si indrazneata ca si tara cea noua. Poezia americana, care nu este o prelucrare sau variatiune a modelelor europene, incepe odata cu Whitman. Persoana creata de el pentru a intruchipa vocea distinct americana este la fel de uluitoare si magnifica precum insasi natiunea americana. Withman este un RABELAIS american, al carui apetit pentru experienta se dovedeste tot atat de impresionat ca si creatiile lui Rabelais.

Pentru a deveni purtatorul de cuvant al unei natiuni, Whitman a creat o forma poetica deschisa si flexibila si a extins subiectul poeziei incluzand viata cotidiana si sexualitatea, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai puternice influente in modelarea poeziei secolului al XX-lea. Ezra Pound, al carui apel la inovatie razbate din scrierile lui Whitman, recunoaste cu reticenta maretia altuia: El este America. Cruditatea lui o percepem ca pe o duhoare excesiv de puternica, dar este America.

El reprezinta golul din stinca unde se formeaza ecoul vremii lui. El “cinta starea cruciala" si este “vocea triumfatoare". E dezgustator. Este o pilula care produce o ameteala exagerata, dar isi indeplineste misiunea... pare multumit ca este ceea ce este si se identifica cu vremea si poporul sau. Complex, contradictoriu, subjugat de un eu nelimitat imbinat cu o capacitate extraordinara de a intra in lumea imaginara din jurul sau, Whitman a insistat sa fie considerat poetul american epic care inregistra, dupa propriile sale cuvinte “o Nationalitate Democratica agregata, inseparabila, fara precedent, vasta, compozita, electrica". Formatia lui Whitman ii asigura pregatirea ideala pentru chemarea sa finala de a eterniza si memora experienta americana. S-a nascut in Lont; Island, New York. Tata lui, fermier si tamplar de meserie, s-a mutat in Brooklyn, pe atunci un orasel mic, pe cand Walt inca nu implinise cinci ani.

Tineretea lui Whitman s-a petrecut asadar atat la oras, cat si la tara, in mediul rural, dar si urban. A parasit scoala la varsta de unsprezece ani ca sa lucreze ca baiat la toate intr-un birou, apoi a intrat ucenic la un tipograf. La varsta de saptesprezece ani era zetar si mai lucra ocazional si ca invatator. Tipografia l-a ghidat spre ziaristica si Whitman, pana la varsta de treizeci si unu de ani, a avut mai multe posturi de reporter, redactor, editor al unor ziare din New York si a lucrat ca redactor la Dailv Eagle din Brooklyn din 1846 pana in 1848. Democrat fervent, Whitman si-a pierdut postul intr-o disputa despre politica ziarului si a pornit intr-o calatorie de trei luni la New Orleans. In aceasta perioada, Whitman, dezamagit de implicarea Americii in razboiul cu Mexicul si de dezbinarea tot mai accentuata intre statele libere si cele sclavagiste, a inceput sa conceapa o lucrare poetica mareata pentru a celebra idealurile democratiei americane si experienta americana. Si-a asumat si rolul de bard si profet american, si-a lasat barba si a inceput sa poarte haine de muncitor. Fire de iarba, pe care le-a publicat chiar el, incalcau toate regulile poeziei ca forma si continut. Whitman a renuntat la metrul traditional in favoarea versului liber ritmic, la fel de flexibil ca si vorbirea vie si structurat pe paralelisme, repetitii, asociatii, imagistica. In centrul acestuia se afla o sensibilitate proteica refractata si absorbita de viata americana tumultuoasa, asa cum avea sa scrie in Cantec despre mine:

 

Pavajul strazii, rotile camioanelor, tarsaitul talpii pantofilor, glasul
pietonilor,
Omnibuzul greoi, conductorul cu degetul ridicat intrebator,
bocanitul cailor potcoviti pe pardoseala de granit,
Saniile, zurgalaii, glumele strigate, plesnetul bulgarilor de zapada,
Uralele pentru favoritii poporului si furia celor razvratiti,
Ambulanta cu perdelele trase ducand un bolnav la spital,
intalnirea fata-n fata dintre dusmani, injuratura, loviturile si
caderea,
Multimea agitata, politaiul cu steaua-n piept croindu-si repede
drum spre centrul gloatei,
Cladirile de piatra intorcand impasibile ecoul,
Gemetele celor supraalimentati sau subnutriti, cazand loviti de
insolatie sau de colici,
Tipatul femeilor cuprinse brusc de durerile facerii, grabind sa
nasca la ele acasa,
Vorbele spuse sau nespuse care vibreaza mereu, urletele retinute
de ochii lumii,
Arestarea criminalilor, semnele de trufie, propunerile rusinoase
primite sau respinse cu buzele crispate,
La toate astea iau seama, la spectacolul lor, sau la rezonanta lor –
Eu vin si plec.
(Din Walt Whitman - Cantec despre mine Editia a Ii-a, in romaneste de Mihnea Gheorghiu, Editura Univers, Bucuresti, 1976) 

 

Forma neconventionala, subiectul prozaic, senzualitatea vadita au determinat ostilitatea criticii si lipsa de reactie a publicului. Totusi, Fire de iarba a fost apreciata si acceptata de personaje ca Thoreau si Emerson, care i-a scris lui Whitman vestitul mesaj: “Te salut la inceputul unei mari cariere". Tot restul vietii sale, Whitman a revizuit si extins poeziile din Fire de iarba (au existat noua editii succesive) intr-o singura secventa poetica atotcuprinzatoare, care incorpora optimismul lui timpuriu referitor la perspectivele democratice ale Americii si tonul din ce in ce mai tragic inspirat din experientele lui din timpul Razboiului Civil. Cand fratele sau a fost ranit, s-a dus pe front, unde a constatat insa ca ranile nu erau grave, apoi a ramas la Washington, ca voluntar intr-un spital militar. Dupa razboi, Whitman a lucrat in birourile guvernamentale pana cand a paralizat, ceea ce l-a silit sa-si petreaca tot restul vietii in casa fratelui sau din Camden, New Jersey.

A mai rostit ocazional prelegeri si a facut lecturi, a primit vizita admiratorilor care il considerau profet si vizionar, “bunul poet carunt", si a reusit sa faca chiar o indelung asteptata calatorie transcontinentala spre vest pana in Nevada, apoi a murit dupa ce a revazut ultima editie a Firelor de iarba. Remarcabila realizare poetica a lui Whitman rezida atat in excelenta poeziilor individuale, cum ar fi Cantec despre mine insumi, Traversare cu feribotul din Brooklyn, Cand liliacul a inflorit in curtea din fata si Afara din balansoarul care se leagana necontenit, cat si in aranjamentul general simfonic al partilor lirice care formeaza un singur poem amplu. El a redefinit forma si metoda epicii traditionale nu ca o relatare a ispravilor eroului conventional, ci ca sensibilitate eroica descoperind sensurile si valorile cele mai apropiate, pe care le vedea intruchipate in experienta americana.

Aceasta experienta, plina de vitalitate si promisiuni, incorporand si tragedia centrala a Americii din perioada Razboiului Civil, este subiectul predilect al lui Whitman, ale carui valente poetice aveau sa devina curand o resursa majora pentru poetii de mai tarziu, precum Hart Crane in Podul si William Carlos Williams in Paterson. Asa cum remarca Williams: Fire de iarba! A fost un titlu bun pentru o carte de poezie, mai ales pentru o carte noua de poezii americane. A reprezentat o provocare la adresa conceptului de idee poetica si dintr-un punct nou de vedere, un punct de vedere rebel, un punct, de vedere american. In cuvantul de inceput enunta un adevar socant, acela ca viata obisnuita este o sursa de inspiratie poetica.

Au mai fost pareri in acest sens cu privire la lucrarile lui Robert Buras si ale poetului Wordsworth, dar in cazul de fata insesi formele scrisului au suferit modificari: este vorba de stilul cuvintelor asa cum apar ele pe pagina. Asa-numirul “vers liber" al lui Whitman a reprezentat un atac impotriva citadelei poeziei ca atare; a constituit o provocare directa pentru toti poetii in viata sa dovedeasca de ce nu fac si ei la fel.

Este o provocare care isi pastreaza valabilitatea si dupa un secol de viata viguroasa pe parcursul careia a fost practic in permanenta sub tirul focului, dar niciodata infranta. Curajul si spiritul vizionar al lui Whitman au marcat o noua epoca pentru poezie, plasand poetul in centrul unei lumi expansive, contradictorii care provoca imaginatia sa descopere si sa transpuna rezultatul observatiei intr-un limbaj poetic care se apropie de traducerea literala. In sfarsit, la fel ca toti marii poeti, Whitman este ireductibil si nesfarsit de sugestiv, asa cum reiese din ultimele versuri din “Cantec despre mine":
(Soimul cu trupul patat asupra-mi se lasa si ma-nvinuieste, se plinge
de vorbaria si lenea-mi.)
Dar aidoma lui sunt de aprig, ca si el sunt de intraductibil,
Chiuitul barbar mi-l arunc, sa rasune peste acoperisurile lumii.
Ultimul sclipat al zilei mai zaboveste pentru mine,
imi proiecteaza chipul adevarat pe intinsa pustie cuprinsa de umbre,
Ma ademeneste spre ceata asfintitului.
Ma departez ca aerul, imi scutur parul alb catre astrul ce scapata,
imi las carnea in vartej sa mi-o soarba dantela spumoaselor creste.
Ma las mostenire taranei ca sa cresc din iarba pe care-o iubesc,
De vreti sa ma gasiti de-acum incolo, cautati-ma sub talpile ghetelor
voastre.
Cu greu veti afla cine sunt si ce-nsemn,
Dar eu totusi voi fi pentru voi sanatate,
Si sangele vostru-l voi face mai pur si mai tare.
La-ntaia incercare de n-ati izbutit sa m-ajungeti, nu pierdeti nadejdea
Daca nu ma gasiti intr-un loc, cautati-ma intr-altul,
Eu undeva m-am oprit si v-astept.
(Din Walt Whitman - Cantec despre mine, Editia a II-a, in romaneste de Mihnea Gheorghiu, Editura Univers, Bucuresti, 1976) 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

wal whitman ezra pound dailv eagle pietonilor
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1697 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013701 (s)