News Flash:

Cei mai mari scriitori ai lumii - William Wordsworth

29 Mai 2013
4797 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6480 RON (0.0000)
USD: 4.0896 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Simteam nevoia ca cineva sa ma convinga ca exista o fericire reala, permanenta in contemplarea calma. Cand m-a invatat acest lucru, Wordsworth nu numai ca nu m-a instrainat de sentimentele si destinul comun al fiintelor umane, ci mi-a starnit un interes si mai mare pentru ele. (John Stuart Mill, Autobiography)

La o evaluare onesta a remarcabilei contributii literare a lui Wordsworth trebuie avute in vedere mai intai umbra lunga a fortei lui poetice in declin si transformarea lui de la maretia timpurie a ganditorului original si rebel la conformismul pios al poetului ocazional si mediocru de mai tarziu. S-a spus ca Wordsworth a incetat sa mai creeze poezii importante inca din 1805, dar a continuat sa scrie inca patruzeci si cinci de ani, dezavuandu-si stantele sfidatoare si devenind purtatorul public de cuvant al stabilimentului pe care l-a atacat in tinerete. Pentru Robert Browning, Wordsworth era “Conducatorul pierdut" despre care avea sa scrie:
Ne-a parasit pentru un pumn de-arginti
Si-o panglica ce si-o va pune-n piept;
E singurul castig de care soarta
Ne-a vaduvit; el le-a lasat pe celelalte,
Ce noi am socotit calauz drept.
I-au dat argint, cand dansii aveau aur;
Din mult, atata doar au impartit...
Noi - toata arama noastra, haine rupte...
Ha! Purpur sa fi fost, s-ar fi mandrit!
Si noi, care-l slaveam si il urmam,
Traind in ochii lui mareti si-n parte
Frumoasa-i vorba deprinzand, si pilda
Facandu-ni-l de viata si de moarte!
Shakespeare - de-al nostru; Milton - pentru noi;
Cu noi, Burns, Shelley - cata din mormant!
Doar el din avangarda s-a desprins
Si este-al turmei fara de cuvant!
(Robert Browning, Conducatorul pierdut Vol. Versuri alese, traducere de Leon D. Levitchi, Editura Univers, Bucuresti, 1972) 

 
Cu toate acestea, declinul originalitatii lui Wordsworth nu trebuie sa estompeze maretia realizarilor lui. Publicarea Baladelor lirice in 1798 reprezinta probabil evenimentul cel mai de seama din istoria literaturii engleze. In colaborare cu Coleridge, Wordsworth a initiat o revolutie literara si a revitalizat literatura, stabilindu-i un curs modern in care mai este cantonata si in prezent. Daca asa cum a afirmat Wordsworth, “copilul este tatal omului", experientele lui timpurii reprezinta cheia dezvoltarii sale. Nascut in Anglia, in Cockermouth, in Lake District, care a ajuns sa fie asociat cu numele lui, Wordsworth si-a pierdut ambii parinti la o varsta frageda (tatal, care era agent comercial al unui nobil, pe cand avea cinci ani si mama, la opt ani). Moartea parintilor i-a despartit pe cei cinci copii, William resimtind foarte dureros separarea de sora sa, Dorothy.

A urmat scoala la Hawkshead, ale carui imprejurimi naturale au statornicit puternica legatura intre viitorul poet si natura si viata simpla de la tara. Dupa ce si-a facut studiile la Cambridge, era de asteptat ca Wordsworth sa intre in randurile clerului, profesiune pe care n-a vrut s-o imbratiseze. In 1791 a petrecut un an in Franta, observand la fata locului evenimentele revolutiei, pe care, cel putin la inceput si spre deosebire de majoritatea contemporanilor sai englezi, a sprijinit-o cu entuziasm. In aceasta perioada a avut o legatura amoroasa cu o frantuzoaica, Annette Vallon, care i-a nascut o fiica, un secret ascuns cu multa grija, ce va fi dezvaluit abia in secolul al XX-lea. Lipsa de bani l-a obligat sa se intoarca in Anglia, iar razboiul cu Franta care a izbucnit la scurt timp dupa aceea i-a despartit pe cei doi vreme de zece ani.

Nu s-au casatorit niciodata, asa cum planuisera la inceput. Deziluzia crescanda provocata de cursul revolutiei si scepticismul tot mai pronuntat care pusese stapanire pe el sub influenta unor ganditori radicali din Londra precum William Godwin l-au adus in pragul unei caderi psihice din care si-a revenit datorita unei mosteniri neasteptate lasate de un prieten pe care il ajutase in ultimii ani, inainte de a fi rapus de o boala incurabila. Aceasta i-a dat posibilitatea sa-si intemeieze un camin impreuna cu Dorothy, care a ramas alaturi de poet tot restul vietii. In 1797, Wordsworth s-a imprietenit cu Coleridge, si amicitia lor s-a dovedit a fi una dintre cele mai productive din istoria literaturii. Cei doi au elaborat impreuna mijloacele de revitalizare a literaturii engleze promovand un nou limbaj poetic menit sa restaureze poezia ca instrument al adevarului. In prefata la Baladele lirice, considerate drept principalul manifest al romantismului englez, Wordsworth ridiculizeaza maniera statuta si artificiala a poeziei din secolul al XVIII-lea.

Poetul, scrie el, ar trebui sa fie “un om care vorbeste oamenilor" in limbajul uzual al lucrurilor obisnuite, evitand grandoarea si “emfaza si frazeologia inutila"; el trebuie sa stimuleze interesul pentru atributele esentiale ale experientei umane cu “furtuna si stralucirea soarelui, cu succesiunea anotimpurilor, cu frigul si arsita, cu pierderea prietenilor si a celor dragi, cu injurii si resentimente, recunostinta si speranta, cu teama si durere. Acestea si altele asemanatoare sunt sentimentele si obiectele care ii intereseaza". Poeziile din volumul Balade lirice se remarca printr-o redefinire revolutionara a stilului poetic si a subiectului care extinde sfera de cuprindere a poeziei si mijloacele de redare a experientei in mod direct si cinstit. Acest lucru este demonstrat in subiectele in mod deliberat banale din baladele simple ale lui Wordsworth, cum ar fi Idiotul si Suntem sapte, si meditatia lirica Tintern Abbey in care isi abordeaza subiectul caracteristic recurgand la jocul dintre natura si imaginatie pentru explorarea lumii senzoriale externe si dezvaluirea functionarii interne a gandirii contemplative.

Pentru Wordsworth, descrierea naturii inlocuieste experienta directa, si in cele mai bune lucrari ale sale manifesta un spirit novator, ceea ce confera poeziei o profunzime si o veridicitate neegalate pana atunci. La un an dupa aparitia primei editii a Baladelor lirice (o a doua editie mai lunga a fost publicata in 1800), Wordsworth si sora sa s-au mutat inapoi la Lake District, unde au ramas tot restul vietii. Acolo el s-a casatorit cu o prietena din copilarie, Mary Hutchinson, cu care a avut cinci copii, in restul vietii lui Worsworth au fost putine evenimente dramatice, dar s-a bucurat in masura tot mai mare de aprecierea publicului, culminand in 1843 cu numirea lui ca poet laureat, in conditiile unui declin la fel de constant al talentului sau poetic. Cea mai mare realizare poetica a lui Wordsworth a ramas insa nepublicata in timpul vietii sale.

Dupa aparitia Baladelor lirice, a inceput sa lucreze la un amplu poem filozofic care sintetiza toate gandurile lui despre om, natura si societate. Din acesta a vazut lumina tiparului numai Excursul (1814), insa partea profund personala care a devenit Preludiul a fost incheiata in 1805 si revizuita apoi pe tot parcursul vietii. Subtitlul acesteia, Cresterea mintii unui poet, sugereaza intentia lui Wordsworth de a trasa autobiografic stadiile dezvoltarii sale din copilarie pana in momentul aparitiei Baladelor lirice. Preludiul este unic in poezia engleza prin faptul ca seamana cu un roman psihologic modern in versuri care isi propune sa sondeze constiinta interioara. In acest poem, Wordsworth recreeaza in plan imaginar diversele momente concrete si specifice si amintirile care au generat aparitia lui. Accentul pus pe importanta copilariei si modul in care interpreteaza actiunea subconstientului indreptatesc afirmatia ca avanseaza o teorie integrata a mintii inaintea lui Freud. In poezie, Wordsworth indica sursa constiintei poetice:
Anume timp in viata ni s-a-nscris,
Care contine-aparte si precis
Virtutea ce repara, pe cand, descurajat
De opiul fals, de gandul mereu controversat
Sau ce apasa tare, cu greutate, silnic,
in triviale fapte si in contactul zilnic,
Hraneste mintea noastra si drege nevazuta
Virtutea, ce placerea e-n stare s-o asmuta,
Ce ne patrunde si ne urca-n sfere
Sus, sus, si ne inalta cand suntem in cadere.
Prin analogie cu revelatia proustiana, Wordsworth concepe mijloacele prin care obiceiul si uzanta care tocesc perceptia pot fi transformate, iar experienta rascumparata cu puterea imaginatiei. Maretia lui ca poet deriva din aceasta intelegere, care deschide intregul sir de experiente umane menite sa lumineze si sa salveze lumea altfel saracita si stearpa. In pofida declinului permanent al geniului lui Wordsworth, la moartea lui survenita in 1850, Matthew Arnold, in Versuri memoriale, considera ca pierderea este imensa, iar Wordsworth merita sa ocupe un loc in panteonul literar, alaturi de GOETHE  si BYRON , printre cele mai mari voci ale poeziei:
Cat timp inca lumina o vad zilele gri
Prudenta omeneasca si arsul dor de-a fi,
Ni le restaureaza timpul in a sa goana
Prin byroneana forta si minte goetheana;
Cand insa, cea din urma a Europei vreme
Va mai gasi puterea pe Wordsworth sa-l intreme?
Or sa ne-nvete unii viteji cum sa-ndraznim
Si pieptul, contra fricii, in fata cum se scoate;
Altii or sa ne-nvete sa suportam de toate
Dar cine, ah, dar cine ne-o face sa simtim?
(Traducere de Passionaria Stoicescu) 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

wordsworth
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1868 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018379 (s)