News Flash:

Cele mai crunte genociduri ale Japoniei din Al Doilea Razboi Mondial. Intr-un hotel au facut centru pentru violuri. ”Daca nu decapitam pe cineva, nu ma simteam bine. Fizic, aveam nevoie sa ma reimprospatez”

18 Martie 2018
491 Vizualizari | 0 Comentarii
ww2

Procesele din Tokyo din 1946, echivalentul japonez al Proceselor de la Nurnberg, au scos la iveala multe crime comise de oficialii armatei japoneze in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial impotriva chinezilor, rusilor, aliatilor si a popoarelor bastinase ale caror teritorii au fost ocupate.

Unii dintre acesti comandanti si ofiteri inca mai sunt respectati, fiind considerati eroii poporului japonez, relateaza War History Online.

Mai jos sunt relatate zece astfel de situatii in care trupele japoneze si-au dovedit cruzimea fata de inamici.

Masacrul de la Parit Sulong

In luna ianuarie a anului 1942, membrii Diviziei a opta australiene si ai Brigazii 45 de Infanterie indiene erau depasiti numeric si incepeau sa se retraga. Langa podul de la Parit Sulong, au fost inconjurati de japonezi, care aveau superioritate numerica si erau aprovizionati.

Dupa doua zile de lupte crancene, australienii si indienii au ramas fara munitie si hrana. Soldatilor care inca mai erau capabili li s-a ordonat sa se disperseze prin jungla si sa se indrepte spre liniile aliate. Circa 150 de australieni si indieni erau prea raniti sa se miste, iar singura lor optiune era sa se predea. Unele relatari spun ca 300 de soldati aliati au fost luati prizonieri.

Mai multe marturii confirma ca trupele japoneze i-au batut pe soldatii raniti, i-au legat cu sarma, i-au pus la marginea podului si au executat doar unul dintre ei. Caderea acestuia i-a tras pe restul in rau si toti au murit inecati. Corpurile celor executati au fost arse.

Incidentul navei Shinyo Maru

Acest incident a avut loc pe 7 septembrie 1944 si a implicat nava SS Shinyo Maru, o nava de transport care ducea circa 750 de prizonieri de razboi la Manila. Aceste vapoare mai erau numite si „navele iadului”, din cauza conditilor extreme de la bordul lor si a brutalitatii echipajelor.

Nava si escorta sa au fost interceptate de un submarin american, USS Paddle, care a atacat nava, nestiind ce se afla la bordul acesteia. Doua torpile din patru lansate au lovit Shinyo Maru, iar aceasta a inceput sa se scufunde.

Cand a vazut acest lucru, comandantul navei a ordonat executia imediata a prizonierilor. Unii au reusit sa scape, dar au fost mai tarziu impuscati de o misiune de salvare japoneza care a venit pentru marinari. Din cei 750 de prizonieri de razboi, au reusit sa scape doar 82.

Lagarul de prizonieri de razboi Sandakan

Marsul Mortii de la Sandakan se refera la o serie de marsuri fortate care au avut loc in 1945, unde prizonierii mergeau pana mureau. Lagarul a fost construit in 1942 de prizonieri britanici si australieni.

Prima data, prizonierii efectuau munca silnica, construiau benzi de decolare langa lagar, timp in care erau batuti, hraniti extrem de modest si nu primeau ingrijiri medicale.

Ce urma reprezenta marea oroare: strategia Marsului mortii era de a tortura prizonierii prin mutarea lor constanta pe jos, cu intentia de a-i brutaliza si demoraliza. La sfarsit, de epuizare, acestia mureau.

In doar trei marsuri desfasurate in 1945, au murit 2.345 de prizonieri aliati. Cei care ramaneau in urma erau de asemenea executati.

Revolta Jesselton

Aceasta a fost o revolta multietnica de pe Insula Borneo care se gasea sub ocupatia nipona in octombrie 1943. Revolta a fost condusa de o forta de gherila formata din poporul indigen Suluk si din etnici chinezi. Rebelii erau inarmati in principal cu sulite si sabii indoneziene numite parang.

Armata japoneza a zdrobit revolta, iar apoi au lansat o campanie de genocid impotriva populatiei Suluk, ca pedeapsa pentru participarea in revolta.

Kempeitai, politia secreta japoneza, a condus genocidul sistematic impotriva poporului bastinas si vanau restul de trupe de gherila chineze.

Masacrul a dus la moartea a 3.000 – 4.000 de membrii ai populatiei Suluk, aflandu-se foarte aproape de exterminarea completa.

Marsul Mortii de la Bataan

Acesta seamana cu un caz mentionat anterior si a avut loc in Filipine in 1942. In timpul marsului de aproape 100 km de la Mariveles la Camp O’Donell, au murit circa 20.000 de soldati filipinezi alaturi de 1.600 de prizonieri de razboi americani.

Soldatii au fost fortati sa mearga in conditii extrem de vitrege cu putina mancare si apa de baut. Multi au murit de epuizare, caldura, dizenterie, foame si deshidratare.

Cei care nu mureau din aceste cauze erau executati, sau folositi ca practica pentru dezvoltarea abilitatilor de manuire a katanei de ofiterii japonezi.

Masacrul Sook Ching

Sook Ching a fost o operatiune militara japoneza care avea in vedere „elementele ostile” din Singapore dupa ocuparea orasului. Masacrul a durat din 18 februarie pana pe 4 martie 1942 si a dus la moartea a 30.000 – 100.000 de oameni.

Desi dovezile sunt putine, toti sunt de acord ca genocidul a fost extrem de sangeros. Din nou, operatiunea a fost condusa de Kempeitai. Politia secreta a folosit o retea de informatori care se intamplau sa mai acuze si persoane nevinovate.

Cei care supravietuiau inspectiei mergeau cu stampila „examinat” pe fete, brate sau haine.

Masacrul Changjiao

Strategia aplicata de Japonia in China in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial a fost de a distruge, omori si talhari tot ce le sta in cale. In doar patru zile (9-12 martie 1943), masacrul a curmat vietile a circa 30.000 de oameni si a devenit cunoscut pentru campania de viol in masa care a afectat mii de femei.

Operatiunea a fost condusa de Maresalul Shunroku Hata, care la acea vreme era conducatorul Fortei Expeditionare din China.

Marturia unui ofiter japonez din Kempeitai a oferit o imagine ingrozitoare:

„Am decapitat mai mult de 40 de oameni. Astazi, nu ii mai tin bine minte pe toti. Poate suna extrem, dar pot spune ca daca treceau mai mult de doua saptamani fara sa decapitez pe cineva, nu ma simteam bine. Fizic, aveam nevoie sa ma reimprospatez”.

Masacrul de la Manilla

In Batalia pentru Manilla din februarie – martie 1945, trupele Statelor Unite si soldatii filipinezi avansau in oras.

In aceasta perioada, pentru ca pierdeau teren, japonezii sub comanda generalului Yamashita si-au varsat naduful pe populatia civila, intr-o demonstratie de nebunie a razboiului. Mutilari, violuri si masacre aveau loc peste tot, inclusiv in scoli, spitale si lacasuri de cult. Un hotel era folosit ca „centrul pentru violuri”.

Multe dintre fete aveau doar 12 – 14 ani. Numarul total estimat al victimelor a fost de 100.000, iar orasul a fost lasat distrus.

Constructia caii ferate de la Burma

Munca silnica era o practica comuna in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial. Calea ferata Burma, care era o ruta vitala pentru japonezi in acea perioada, a fost construita cu populatia locala din Malaezia si cu prizonieri de razboi aliati (britanici, olandezi, australieni si americani). 80.000 – 100.000 de localnici si 13.000 de prizonieri si-au pierdut viata din 1943 pana in 1944.

Muncitorii erau molestati, malnutriti, li se refuzau ingrijiri medicale si erau executati in cele mai brutale moduri.

Campania Zhejiang – Jiangxi

In 1942, fortele aeriene americane planuiau sa construiasca piste de aterizare clandestine in teritoriul chinez care nu se afla sub controlul total al japonezilor. Aici trebuiau sa aterizeze bombardierele lansate de pe portavionul USS Hornet din timpul raidului Doolittle.

Lucrurile nu au decurs cum trebuie, iar multe avioane au ramas fara combustibil si s-au prabusit in provinciile Zhejiang si Jiangxi.

Oamenii care au supravietuit s-au parasutat si s-au ascuns printre civilii chinezi care le-au oferit adapost. Dintre 64 care s-au catapultat, opt au fost capturati si executati imediat de japonezi. In cautarea restului de piloti americani, japonezii au efectuat cautari amanuntite, executand si distrugand sate intregi.

Rezultatul a fost exterminarea a 250.000 de civili chinezi. Comandantul operatiunii era acelasi Shunroku Hata, omul din spatele Masacrului Changjiao.

Dupa razboi, in 1948, a fost condamnat la inchisoare pe viata, dar a fost eliberat dupa doar sase ani, in 1954. Pana la moartea sa in 1962, a fost un personaj public respectat si un director al organizatiei caritabile Kaikosha, stabilita pentru a ajuta veteranii de razboi japonezi.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1828 (s) | 23 queries | Mysql time :0.016369 (s)