News Flash:

Cele mai rele femei comuniste si victimele acestora

2 Decembrie 2013
5882 Vizualizari | 0 Comentarii
Doamna „Cap de cal”
„Cap de cal” este una dintre cele mai crude femei-tortionar din tara: tortura barbatii cu creionul in zona testiculelor pana lesinau de durere.  Daca despre crimele care socau prin cruzime ale tortionarului clujean Mihai Patriciu s-au  scris pagini intregi, prea putine se stiu despre femeile-tortionar din judetul Cluj. Istoricul Gheorghe Petrov (de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei) spune ca Margareta Hegedus, poreclita „Cap de cal”, ingrozea prin metodele sale de tortura: ii lovea pe cei anchetati cu creionul in zona testiculelor pana acestia lesinau de durere. „Cap de cal” (pe numele sau real Margareta Anna Hegedus) a fost una dintre cele mai crude si sadice femei-tortionar din Romania comunista. Era o femeia inalta, de 1,90 metri, nu stralucea prin frumusete, dovada si porecla pe care a primit-o, „Cap de cal”. Nu a fost casatorita niciodata. „Era o unguroaica din Turda. O figura barbatoasa si foarte cruda. A luat parte la executia mai multor partizani din Muntii Apuseni”, spune istoricul clujean Gheorghe Petrov. Cruzimea acestei femei a aratat ca sadismul tortionarilor nu era doar un apanaj al barbatilor. „Margareta Hegedus era ofiter de securitate. Era o femeie inalta de aproape 1,90, cu niste brate lungi si o fata lunguiata, de animal rozator. Aceasta femeie pervertita isi facuse o dexteritate in chinuirea barbatilor, impotriva carora aplica un supliciu barbar si extrem de dureros: bataia la testicule, pana cand omul cadea in nesimtire”, scrie memorialistul Ion Carja, in lucrarea „Canalul mortii”.
Doamna „Caligula”
Elena Tudor, „Diri”, directoarea puscariei de femei Mislea: „Protoplasme ce intindeti pseudopode dupa mamaliga”.  Manastirea din Mislea a fost, in perioada regimului comunist, inchisoare de femei pentru detinutele politic. Una dintre conducatoarele penitenciarului, Elena Tudor (1944-1953), si-a atras poreclele de „Diri” si „Caligula” prin duritatea limbajului si comportamentul inuman, dar si, mai tarziu, cand regimul a dezamagit-o, prin fapte de umanitate surprinzatoare. Manastirea Mislea, aflata la doar cativa kilometri de Ploiesti, a fost amenajata ca scoala de corectie si loc de detentie pentru minori, apoi ca inchisoare centrala, pentru detinutele de drept comun, completata, dupa 1944, cu o aripa speciala, pentru femeile detinute politic, legionare si comuniste. In anii ’50, majoritatea detinutelor politic ajungeau la Mislea, la finalul unor anchete brutale si procese nedrepte, dupa saptamani intregi petrecute in beciurile de la Jilava sau in drumul spre alte puscarii din tara. Experienta „Mislea” a fost relatata de Aspazia Otel Petrescu, intr-o carte-document, „Strigat-am catre Tine, Doamne”. Pe atunci studenta la Cluj, a fost arestata in 1948 si condamnata la 10 ani de munca silnica, pentru apartenenta la o miscare legionara.
Prototip al teroristei bolsevice
Prin penitenciarul Mislea au trecut, mai tarziu, si Elisabeta Rizea (dupa 1961), dar si Maria Antonescu, sotia maresalului Antonescu (detinuta la Mislea intre 1950 si 1950), sau Arlette Coposu, sotia taranistului Corneliu Coposu. Intre 1944 si 1953, conducatoarea penitenciarului de la Mislea a fost Elena Tudor, „Diri”, prototip al „teroristei bolsevice”, cu o mare slabiciune pentru discursuri urlate, dar si pentru dalii, pe care le purta in coc sau la rever. Alinturi pentru detinute: „Neam de traista”, „A doua coaja de la mamaliga”, „Protoplasme ce intindeti pseudopode dupa mamaliga”… Aspazia Otel Petrescu relateaza cu multa emotie primul contact cu Elena Tudor. „Directoarea inchisorii (…) a tinut sa ne faca o primire de pomina. Cu timpul, ne-am obisnuit cu faimoasele careuri si cu discursurile urlate peste ziduri cu voce tunatoare. Destul de repede le-am descifrat ambiguitatea, dar atunci, la primul contact, directoarea ni s-a infatisat ca prototip al teroristei bolsevice si ne-a infiorat. Aveam in fata noastra o femeie capitan, luptatoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce dura, aproape barbateasca. Cuvintele biciuitoare erau impregnate de zeflemea (…). Era bondoaca, indesata, lipsita de orice farmec feminin, la prima vedere parea chiar urata. Purta parul prins pe ceafa intr-un coc din care cadeau suvite rebele. In special bucla cazuta pe frunte ii dadea un aer de permanenta razvratire. Avea ochi negri foarte expresivi, o privire directa, sfredelitoare, plina de cinism si sarcasm, dar scaparand de inteligenta. Ii placea sa poarte in par sau la reverul hainei o floare imensa, rosie, care varia dupa sezon. Preferate erau daliile”, scrie Aspazia Otel Petrescu, potrivit adevarul.ro.
Vidosava Nedici – cea mai cunoscuta tortionara a Securitatii din Banat
Cea mai cunoscuta tortionara a Securitatii din Banat a fost o spioana a lui Broz Tito. Batranii din Timisoara isi amintesc despre Vidosava Nedici ca fiind una dintre cele mai crunte angajate ale Securitatii. Emil Sebesan era unul din cei care au cunoscut-o bine pe cea numita „sadica Vida”. Numele de Vidosava Neda provoca fiori in randul timisorenilor care au avut ghinionul sa fie anchetati intre 1946 si 1950. „Vida” lucra la Securitate in subordinea lui Bugarschi, sef al Securitatii pe intreaga regiune a Banatului. Era vestita pentru neverosimila ei cruzime si pentru metoda ei de tortura preferata: bataia peste testicule cu un creion. Aproape in toate marturiile este pomenita drept „sadica Vida”. „E adevarat ca a fost foarte dura cu unii. Metoda ei era batutul la testicule. In special cu cei care erau impotriva sarbilor. Batea de rupea pamantul. Imi amintesc ca a fost o data si dupa mine, dar ea nu m-a anchetat. Pot sa spun ca pentru mine a fost pozitiva”, a povestit Emil Sebesan, acum trei ani, pentru „Adevarul”. Sebesan, supravietuitor al „experimentului Pitesti”, a cunoscut-o foarte bine pe „Vida”, cu care s-a revazut la inceputul anilor 2000. „In 1945-1946 am cunoscut-o la Becicherecul Mic, locul unde s-a nascut. Eu faceam curte unei fete de acolo. Ne-am reintalnit acum zece ani, la o nunta, tot la Becicherecu Mic. I-am spus atunci de comportamentul ei. A spus ca nu discuta cu mine problema asta. Si ca nu am ce sa ii reprosez eu”, a mai spus Sebesan. Vidosava Nedici a devenit functionara si traducatoare de limba sarba la Siguranta, apoi la Securitatea din Timisoara, in 1946. Din 1949, a fost mutata la Securitatea din Bucuresti, cu gradul de locotenent. A fost arestata in 1950 ca spion iugoslav, condamnata la moarte, dar nu a fost executata. „A trait la Viena, dar de acolo s-a mutat la Belgrad. Vorbea perfect limba romana”, a mai spus Sebesan.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

doamna caligula
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1758 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020181 (s)