News Flash:

Cetatea dacica de la Piatra Rosie

31 Octombrie 2013
2017 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7231 RON (-0.0084)
USD: 4.2103 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Stanca Pietrei Rosii, ascunsa intre munti, a atras inca din secolul al XIX-lea atentia eruditilor si a amatorilor de antichitati, care mentioneaza obiecte antice si ruine, dar si lacomia cautatorilor de comori.
Primele evaluari stiintifice realiste ale obiectivului i se datoreaza lui Finàly Gàbor, care, la inceputul secolului XX, intreprinde acolo si primele sapaturi. El observa similitudinile dintre aspectul turnurilor cetatii de piatra cu imaginile de pe Columna lui Traian, dar si legatura dintre amplasamentul fortificatiei si ruinele de la Gradistea de Munte.
Aceeasi realitate topografica si arheologica este subliniata si de profesorul clujean D. M. Teodorescu, care intreprinde primele cercetari de teren sistematice in intreaga regiune in 1921.
Sub conducerea profesorului C. Daicoviciu au fost intreprinse sapaturi arheologice in cetatea de la Piatra Rosie (in 1949), publicate intr-un studiu monografic in 1954. Tot atunci au fost facute cateva sondaje in fortificatiile liniare de la Cioclovina-Ponorici.
La inceputul anilor 2000, pregatind reluarea cercetarilor sistematice, colectivul stiintific condus de profesorul I. Glodariu intreprinde sapaturi de mica amploare in cetate, totodata degajand o parte dintre constructiile de piatra inecate de vegetatie si aluviuni.
etatea de la Piatra Rosie are doua incinte juxtapuse; prima este amplasata pe platoul superior, iar a doua pe versantul de est amenajat, in prealabil, al inaltimii. Doua turnuri izolate supravegheau in antichitate drumul de acces.
Fortificatia a fost ridicata in doua etape, folosind doua tehnici diferite. Incinta I (aflata pe platoul din varful stancii) a fost construita dupa ce terenul a fost indreptat si terasat.
Planul cetatii de la Piatra Rosie este unul rectangular, avand turnuri de colt (inclusiv un turn al portii) si un turn de curtina, amintind de arhitectura forturilor elenistice. Intrarea in incinta, prin turn, era marcata de scari monumentale si de un portal cu bolta, construit din blocuri profilate. In timpul cercetarilor din 1949 au fost descoperite cateva tinte din fier care erau, probabil, batute in lemnul portii, pentru a o intari, dar si pentru a o impodobi. Aspectul monumental al intrarii in cetate era subliniat de drumul pavat cu dale de calcar, care conducea spre turnul portii. Din aceasta prima faza de constructie dateaza cetatea patrulatera si turnurile avansate, care asigurau un aliniament de aparare in adancime.
Constructiile defensive sunt formate din blocuri de calcar fasonat, asezate in ziduri groase de 3 m. Structura lor, inspirata din tehnica de constructie elenistica, este urmatoarea: au fost construiti doi pereti paraleli din piatra cioplita (paramenti) legati intre ei cu barne de lemn fixate in blocuri cu lacasuri adaptate. Spatiul dintre cei doi paramenti a fost umplut cu pamant si piatra compactate (emplecton). Barnele de lemn transversale care legau cei doi paramenti asigurau coeziune si durabilitate. O asemenea solutie tehnica ducea la obtinerea unui zid masiv, stabil si rezistent la eventualele lovituri din partea masinilor de razboi; in acelasi timp, se realiza o importanta economie de piatra de constructie. Nivelul superior al turnurilor a fost construit din caramizi asezate pe un „parter” din piatra cioplita.
Incinta a II-a, realizata ulterior, este constituita dintr-un zid de pamant, piatra si lemn de forma patrulatera, care include cele doua turnuri avansate preexistente. Pe terasele artificiale din interior se aflau constructii care inca asteapta sa fie cercetate. Inaltimea zidurilor, in antichitate, poate fi estimata la aproximativ 5-6 m, iar cea a turnurilor era probabil ceva mai mare. Nu se stie cu precizie care era infatisarea partii superioare a zidurilor (coronamentul). C. Daicoviciu presupunea existenta unor platforme din barne de lemn, insa nu este exclusa nici existenta crenelurilor, foarte utile in timpul luptei.
Datele existente par sa indice functionarea cetatii cel putin incepand cu a doua jumatate a secolului I a. Chr. si, probabil, pana la cucerirea romana. In mod traditional, dupa criterii cultural-istorice, incinta I a fost datata in prima parte a acestui interval, in timp ce extinderea fortificatiei (incinta a II-a) a fost plasata in perioada imediat anterioara razboaielor daco-romane. Sfarsitul cetatii, din aceleasi motive, a fost legat de cucerirea romana.
Analiza descoperirilor arata ca o perioada de inflorire a cetatii a fost secolul I a Chr. si inceputul veacului urmator.
Anumite descoperiri indica ocuparea sitului in evul mediu timpuriu.
In sectorul nordic al platoului superior, in afara zidurilor, a functionat pentru un timp un templu (tip aliniament de coloane din lemn ridicate pe baze din calcar) din care se mai pastreaza astazi cateva plinte (discuri de piatra). Este probabil ca el sa fi fost dezafectat, la un moment dat, pentru a face loc celor doua cladiri cu incaperi multiple, a caror destinatie nu este inca cunoscuta.
Marea cladire cu pridvor, in forma de absida, de pe platoul superior ocupa o buna parte din suprafata utila a Cetatii I, ceea ce demonstreaza locul central si importanta ei. Construita din barne de lemn, asezate pe baze din blocuri de piatra, ea era probabil locuinta stapanului cetatii, dupa cum par sa indice obiectele descoperite acolo.
Drumul pavat cu dale de calcar traverseaza incinta II, urca inspre intrarea in incinta I, iar o ramura ingusta a lui se indreapta inspre constructia cu absida de pe terasa I.
Constructia cu absida de pe prima terasa a fost construita din barne amplasate pe baze din piatra. Descoperirea in incaperea semicirculara a discului din fier forjat („scutul de la Piatra Rosie”), bogat impodobit, ar putea sugera functionalitatea religioasa a edificiului. Specificul activitatilor rituale din antichitate arata adesea ca nu exista intotdeauna o distinctie clara intre cele doua laturi ale existentei – sacrul si profanul.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ietrei rosii amatorilor antichitati obiecte antice ruine
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1784 (s) | 34 queries | Mysql time :0.030827 (s)