News Flash:

Cetatea de la Gradet

24 Ianuarie 2014
1841 Vizualizari | 0 Comentarii
Cetatea Gradetului sau Cetatea de la Gradet este situata pe varful dealului Gradet, la confluenta paraului Stilbita cu Topolnita, la nord-vest de orasul Drobeta-Turnu Severin, in actualul judet Mehedinti. Din acest punct inalt se poate supraveghea usor valea Topolnitei si albia paraului Clicevat, precum si drumul stravechi ce trecea in imediata apropiere a dealului, ducand la Dunare.
Ruinele fortificatiei sunt semnalate prima oara de catre istoricul Cezar Bolliac in peregrinarile sale din anul 1869, publicand impresiile si teoriile sale intr-o lucrare aparuta chiar in acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologica in anul 1869“, Bucuresti, 1869). In acea lucrare, referindu-se la fortificatia de pe dealul Gradetului, afirma ca avem de a face cu o fortificatie dacica. La baza teoriei sta denumirea data de localnici, „Zidina dacilor“, cat si asemanarea aparenta, ca amplasare si tip de zidire, cu fortificatiile dacice din Muntii Orastie, aflate in, relativa, apropiere.
Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai tarziu, da primele informatii tehnice cu privire la planul cetatii si grosimea zidurilor, aducand o alta informatie cu privire la legendele care circulau printre localnici. Astfel aduce la cunostinta ca localnicii mai numesc ruinele „Cetatea lui Mateias“ si ca acolo, de mult, s-ar fi purtat o lupta a romanilor si ungurilor impotriva tatarilor. Acestia, castigand lupta, au daramat cetatea si au stapanit zona o bucata de timp.
La inceputul secolului trecut, istoricul Teohari Antonescu face la randul lui o descriere detaliata a cetatii, afirmand si el, ca si predecesorul sau, ca este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrand la strangerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul si arheologul Vasile Parvan viziteaza si el ruinele afirmand pentru prima oara ca ar fi vorba despre ruine medievale iara nu dacice sau romane.

Vezi si Cetatile dacice din Muntii Orastiei 
Cetatea apare in doua dictionare geografice, unul din 1894, unde este prezentata ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirma ca ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab.
Dupa 1945 au mai aparut cateva studii importante care abordeaza cetatea ca fiind un punct fortificat medieval apartinand sistemului defensiv al Tarii Romanesti. Aceste studii au fost facute beneficiind de rapoartele sapaturilor arheologice intreprinse la ruine. Printre cei care abordeaza problema sunt: Misu Davidescu, Gheorghe I. Cantacuzino si Valentin Salageanu (ultimii doi in contextul unor lucrari mai ample ce trateaza sistemul de fortificatii medieval al Tarii Romanesti).
Primele sapaturi arheologice sistematice au fost efectuate de prof. Alexandru Barcacila intre anii 1964-1965. Acestea au relevat o fortificatie de forma unui poligon neregulat in suprafata de 25X40m, cu unele laturi rotunjite, avand orientarea nord-vest - sud-est, pliata pe forma dealului. Zidul de incinta, cu o grosime variind intre 2m si 2,50m, era construit din bolovani de sist sparti neregulat, prinsi cu mortar din var si nisip cu bobul mare. Calitatea inferioara a mortarului, precum si neatentia la asezarea bolovanilor induce ideea unei fortificatii facute in graba, ca urmare a unor necesitati de aparare imediata.

Vezi si Cetatea Guaita, San Marino 
Poarta, situata pe latura de sud a incintei, era incadrata de ziduri groase de 3m. Aici s-au gasit urme de modificare ulterioara (probabil datorita stricaciunilor suferite in urma luptelor) prin ingustarea deschiderii portii adaugandu-se un perete de piatra sparta pe una din margini. Aceiasi reparatie ulterioara se observa la intregul colt sud-est al portii. Aceste repartii au fost facute in cea mai mare graba, probabil chiar in timpul unui asediu, caci materialele folosite, precum si tehnica de inbinare sunt absolut primitive neasigurand in nici un fel vreo duritate a lucrarii.
Pe latura de nord a incintei era situat un turn semi-circular, apreciat ca avand doua etaje, folosit, probabil, ca donjon in prima faza a constructiilor.
In incinta a fost dezvelit un donjon circular, ridicat in centrul fortificatiei. Tehnica de constructie a acestuia difera substantial de cea a zidurilor, fiind construit din blocuri de piatra cu rosturi mari intre ele. Aceasta diferenta a condus la ideea ca cetatea a avut doua etape de utilizare diferite in timp.
Despre istoricul fortificatiilor nu sunt prea multe de spus din lipsa aproape totala a surselor. Descoperirile de materiale arheologice sunt sarace constand in ceramica comuna, specifica secolelor al XIII-lea si al XIV-lea, numeroase mandibule de cal si a doua piese de pinten nu pot aduce prea multa lumina in aceasta problema, poate cel mult sa se presupuna ca garnizoana era asigurata de o trupa de cavalerie. Totusi s-a emis ipoteza ca cetatea ar fi fost costruita la inceputul secolului al XIII-lea de catre vreun feudal autohton (pe baza ceramicii specifice epocii), fiind distrusa de marea invazie mongola din 1241.
O alta ipoteza afirma ca ar fi putut fi construita spre sfarsitul secolului al XIV-lea in timpul cat Banatul de Severin ar fi fost detinut de voievozii Tarii Romanesti, sau chiar o ipoteza care le inbina pe amandoua sustinand ca ar fi vorba de doua etape de utilizare, una la inceputul secolului al XIII-lea, alta la sfarsitul celui urmator. Oricum ar fi nici una dintre ipoteze nu poate fi suficient argumentata.
Singura sursa scrisa a epocii care o atesta este un document emis de banul de Severin, Nicolaus de Redwitz, datat 24 februarie 1430 care, inventariind sistemul defensiv al banatului pomeneste fortificatia ca fiind dezafectata.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cetatea gradetului gradet stilbita topolnita drobeta-turnu severin
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1734 (s) | 34 queries | Mysql time :0.023378 (s)