News Flash:

Cetatea de Scaun a Sucevei - FOTO

24 Septembrie 2013
4123 Vizualizari | 0 Comentarii
Cetatea de Scaun a Sucevei, intalnita si sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievala aflata la marginea de est a orasului Suceava (in nord-estul Romaniei). Ea se afla localizata pe un pinten terminal al unui platou aflat la o inaltime de 70 m fata de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea intreaga vale a Sucevei.
Este preferata folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei si nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece in Suceava au existat doua cetati: Cetatea de Scaun si Cetatea de Apus (Cetatea Scheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Musat (1375-1391).
 
Cetatea Sucevei facea parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul secolului al XIV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman. Sistemul de fortificatii medievale cuprindea asezari fortificate (curti domnesti, manastiri cu ziduri inalte, precum si cetati de importanta strategica) in scop de aparare, intarite cu ziduri de piatra, valuri de pamant sau avand santuri adanci.
Cetatea a fost construita la sfarsitul secolului al XIV-lea de Petru I Musat, a fost fortificata in secolul al XV-lea de Stefan cel Mare si distrusa in secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrascu Cantacuzino. In prezent, Cetatea Sucevei se afla in ruine.
 
Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Suceava din anul 2004, avand codul de clasificare SV-II-a-A-05449 si fiind alcatuita din urmatoarele 4 obiective: 
Fortul Musatin - dateaza din sec. al XIV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.01
Incinta exterioara - dateaza din perioada 1476-1478 si are codul SV-II-m-A-05449.02
Sant de aparare - dateaza de la sfarsitul sec. al XV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.03
Zid de contraescarpa - dateaza din a doua jumatate a sec. al XV-lea si are codul SV-II-m-A-05449.04
La acestea se adauga un sit arheologic, Platoul din fata Cetatii de Scaun, care este localizat la "Campul Santurilor", la marginea de est a orasului si pantele de nord ale dealului si dateaza din epoca medievala (sec. XIV-XVII). Acest sit arheologic are codul de clasificare SV-I-s-A-05390.
Constructia lui Petru I Musat
 
In anul 1388, domnitorul Petru I Musat (1375-1391) a mutat capitala Principatului Moldovei din orasul Siret in orasul Suceava. Voievodul era casatorit cu sora regelui Poloniei, Vladislav II Iagello (1386-1434).
Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea') este mentionata pentru prima data intr-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru I, in care este vorba de imprumutul (3.000 de ruble de argint francesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garantie de restituire a banilor provincia Pocutia. Documentul se incheie cu textul "... Si s-a scris cartea in Cetatea Sucevei, luni, in intaia saptamana a Postului sub pecetea noastra, in anul nasterii Domnului 1388". Cetatea este mentionata si in alte documente moldovenesti din 1393 si 1395.
Ca urmare a cercetarilor arheologice efectuate aici in a doua jumatate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de constructie a cetatii. Nu au fost identificate aici fortificatii anterioare, rezultand ca prima constructie fortificata dateaza din epoca domniei lui Petru Musat. Cercetarile arheologice au determinat faptul ca aici a existat un palc de padure care a fost defrisat prin incendiere in vederea ridicarii constructiei.
Datarea constructii se datoreaza si descoperirii catorva zeci de monede de argint (toate emise de monetaria voievodului Petru I Musatinul) in cel mai vechi nivel al cetatii.
Petru Musat a construit in Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca resedinta voievodala. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est si de vest aveau 40 m, iar cele de sud si de nord 36 m). In exterior, la fiecare colt al cetatii, dar si pe mijlocul fiecarei laturi, erau dispuse turnuri patrate de aparare (bastioane) cu latura de 4 m.
Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, fiind construite din piatra nefasonata, intre pietre aflandu-se umplutura de piatra legata cu mortar, in care s-a mai pus piatra si caramida sfaramata. Au mai fost intrebuintate in masa de zidarie si barne din lemn de stejar pentru a evita fisurarea zidurilor in urma tasarii.
Pe latura de est, la o distanta de aproximativ 4 metri de ziduri, a fost sapat un sant de aparare cu o adancime variabila, in jur de 10 metri.
 
In castel se intra printr-o poarta semicirculara (cu raza de 1,5 m) aflata pe latura de sud. Castelul avea in mijloc o curte interioara larga. In interiorul cetatii, pe latura de est, se afla camera de garda. De-a lungul zidurilor erau sapate pivnite boltite ample, deasupra carora se insirau mai multe incaperi: camera domnitorului, camera doamnei, baia domneasca, depozitul de alimente, un paraclis si o inchisoare. 
Pentru a proteja intrarea in cetate de pericolul atacarii cetatii cu mijloace de artilerie, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dezvoltat sistemul de aparare a cetatii. El a construit in partea de sud un zid paralel cu zidul cetatii, cu scopul de a proteja intrarea in cetate. De asemenea, a pavat curtea interioara si caile de acces spre cetate
Domnitorul Stefan cel Mare (1457-1504) a inteles cel mai bine necesitatile construirii de cladiri fortificate pentru a apara Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tatarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele manastiri fortificate din Moldova si a intarit cetatile existente. Considerand ca Cetatea Sucevei nu este suficient intarita pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incinta care a inconjurat fortul musatin, asemenea unui inel.
In construirea zidului de incinta, pot fi distinse doua etape. In prima etapa, anterioara anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20–25 m de zidul fortului musatin, un zid de incinta cu o latime de 1,5 m, intarit cu trei turnuri patrate (pe colturile de nord-vest, sud-vest si sud-est), care inconjurau laturile de vest, sud si est ale primei fortificatii; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe aceasta latura erau deja pe marginea dealului. Zidul de incinta avea inaltimea de 15 m fata de fundul santului de aparare, fiind prevazut cu creneluri (goluri de tragere) plasate in partea inferioara. 
Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului musatin cu bastionul din coltul de sud-vest a zidului de incinta construit de Stefan cel Mare. Pentru a evita prabusirea peretelui santului de aparare de pe latura de est, a fost construita o contraescarpa (un zid de piatra, cu rol de sprijin).
In vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediata de ostile turcesti, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariata. Dupa cum ne informeaza cronicarul polonez Jan Dlugosz, ostenii aflati in cetate, condusi de hatmanul Sendrea, s-au aparat eroic, iar ostile otomane au fost nevoite sa se retraga. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incinta si a turnurilor patrate in fata tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.
 
Ca urmare a celor constatate, incepe a doua etapa de constructie a cetatii din timpul lui Stefan cel Mare. Pentru a intari si mai mult cetatea, domnitorul a dispus adaugarea la primul zid de incinta a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificatiei lui Petru Musat. Noul zid de incinta cu o grosime apreciabila (de cel putin 3,5 m) a fost prevazut cu sapte bastioane semicirculare: cate unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est si nord-est si doua pe latura de est. Cele trei bastioane patrate din prima etapa au fost mentinute fiind dublate cu ziduri semicirculare.
In septembrie 1477 a fost pusa o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrarile de refacere intreprinse dupa asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost gasite cu prilejul lucrarilor de restaurare din anul 1971. 
Santul de aparare a fost mult largit, fiind extins si pe laturile de sud si vest, cea de nord aflandu-se pe un pinten de deal dupa cum am spus mai inainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apa a santului de aparare, ea putandu-se scurge pe latura de nord.
Intrarea in cetate a fost mutata pe latura de nord-est, unde a fost construit peste santul sapat cu aproape un secol in urma un pod cu o parte fixa si una mobila, suspendat pe doi piloni. Odata trecut podul, vizitatorii nepoftiti dadeau de o capcana unde puteau sa-si piarda viata. Dupa capcana, au fost construite doua camere de garda de o parte si de alta a intrarii.
De asemenea, in interiorul cetatii, tot in perioada lui Stefan cel Mare, au fost dezvoltate si constructiile cu parter si etaj datand din epoca anterioara. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau incaperile destinate voievodului si familiei sale, atunci cand locuiau in cetate. Pardoseala incaperilor era din caramizi smaltuite, iar peretii si sobele au fost imbracate in teracota. 
Pe latura de est, in dreptul bastionului, a fost construita o incapere destinata a fi pulberarie (depozit de praf de pusca). Pe platou, la 1 km distanta de cetate, au fost construite intarituri pentru aparare, constand din gropi si santuri mari care au fost nivelate in timp.
Cetatea a fost asediata din nou in anul 1485 de armatele otomane, apoi in perioada 26 septembrie - 19 octombrie 1497 de ostile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reusit sa duca la predarea cetatii.
In perioada domniei lui Stefan cel Mare, Cetatea Sucevei era aparata de o garnizoana puternica, condusa de parcalabi (dregatori domnesti). La inceputul domniei lui Stefan, sunt mentionati parcalabii Ilias si Ponici. Incepand din a doua jumatate a secolului al XV-lea, parcalabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. In timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Sendrea, cumnatul lui Stefan cel Mare, urmat in functie de Luca Arbore.
Urmasii lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea (1504-1517) si Stefanita Voda (1517-1527) au efectuat unele lucrari de mica amploare de refacere a cetatii, la zidul de incinta si in interiorul fortului.
In anul 1538, oastea otomana (cu 150.000-200.000 soldati, dupa unele izvoare) condusa de insusi sultanul Soliman Magnificul navaleste in Moldova cu gandul sa o ocupe. In acelasi timp, tatarii din Crimeea ataca hotarul de est, in timp ce ostile Tarii Romanesti si Ungariei ataca dinspre vest. In drumul spre Suceava, otomanii beneficiaza de sprijinul unor boieri moldoveni, nemultumiti de politica autoritara a domnnitorului Petru Rares (1527-1538, 1541-1546). Intruniti la Curtea domneasca din Badeuti, boierii tradatori, in frunte cu hatmanul Mihu si cu logofatul Gavril Trotusan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfintilor" din Parhauti - 1522), decid sa predea Cetatea Sucevei sultanului.
Petru Rares fuge in Transilvania, in Cetatea Ciceu, care ii apartinea ca feuda, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intra in cetate cu mare alai si fara a intampina rezistenta. Sultanul numeste ca domn pe Stefan Lacusta (1538-1540), un nepot al lui Stefan cel Mare si timp de cateva zile, turcii si tatarii jefuiesc crunt Moldova. Dupa cum mentioneaza cronicarul Macarie in letopisetul sau: "Oastea barbarilor purta razboi crunt cu Moldovlahia, pradand casele si inveselindu-se cu prazi. Atunci si preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor si ca o mireasa impodobita, ca o roaba au rusinat-o... Turcii au pus mana pe bogatiile domnilor si pe rauri de averi. De acolo s-a intors ca mare invingator, acel trufas stapanitor al turcilor si s-a dus la cetatea imparateasca, lasand ca stapan al domniei pe un oarecare Stefan". 
In anul 1540, boierii moldoveni il asasineaza pe Stefan Lacusta intr-un foisor din cetate, in timp ce acesta dormea. Domnitorul Despot Voda (1561-1563) isi stabileste si el resedinta la Suceava. Cetatea este asediata din nou in anul 1563, timp de trei luni, de catre hatmanul Stefan Tomsa, iar mercenarii unguri care o aparau predau cetatea ostii lui Tomsa.Asediul din 1563 a provocat distrugeri grave cetatii.
La solicitarea turcilor care-l adusesera pe tron in a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lapusneanu (1552-1561, 1564-1568) muta capitala Moldovei de la Suceava, oras fortificat si situat in nordul Moldovei, la Iasi, localitate lipsita de fortificatii. El este obligat sa darame toate cetatile, pentru ca tara sa fie incapabila sa se apere. Cu exceptia Hotinului, el incendiaza toate cetatile. Dupa cum povesteste cronicarul Grigore Ureche, "facand pre cuvantul imparatului, au umplut cetatile cu lemne si le-au aprins de au ars si s-au risipit".
La sfarsitul secolului al XVI-lea, Cetatea Sucevei devine resedinta domnitorilor Aron Voda (1592-1595), Stefan Razvan (1595) si Ieremia Movila (1595-1606), care s-au ridicat la lupta impotriva Imperiului Otoman. In anul 1596, zidurile vechii cetati sunt fortificate de Ieremia Movila, dupa cum atesta un fragment de caramida descoperita in cetate si inscriptionata.
In mai 1600, Mihai Viteazul intreprinde o campanie militara in Moldova. Dupa ce armatele sale trec apa Trotusului la 4 mai 1600 si ocupa Bacaul la 10 mai, ostile valaho-transilvane se indrepta spre Suceava, iar la 16 mai, aparatorii Cetatii Sucevei ii deschid portile si se predau fara lupta. Unul dintre capitanii lui Mihai Viteazul, Ioan Kapturi, a fost numit noul parcalab al cetatii. La 29 mai 1600, el a jurat credinta, in calitate de parcalab, noului domnitor. Mihai Viteazul a lasat in cetate o garnizoana.
Ostile poloneze si cazace conduse de Jan Zamoyski si Stanislaw Zolkiewski si avand un efectiv de circa 24.000 de osteni trec Nistrul la 4 septembrie 1600, iar la 6 septembrie se afla in fata Cetatii Suceava. Garnizoana lasata aici de Mihai Viteazul dupa plecarea sa la Alba Iulia nu reuseste sa tina piept fortelor inamice, iar Ieremia Movila era reinscaunat ca domn al Moldovei.
Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) intreprinde lucrari de restaurare a Cetatii Suceava. In timpul sau, sunt refacute zidurile din caramida, este inconjurata curtea interioara de o loggia sustinuta de pilastri de caramida, sunt reamenajate pivnitele de pe latura de vest, iar sobele din cetate sunt placate cu placi de Iznik si cahle pentru sobe de influenta lituaniana. Pe latura sudica este construita o incapere pentru imbaierea domnitorului si se amenajeaza o inchisoare in turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului musatin.
In anul 1653, cetatea este aparata de cazacii lui Timus Hmelnitki, ginerele lui Vasile Lupu, in timpul luptelor pentru tron dintre ostile domnitorului Vasile Lupu si cele ale logofatului Gheorghe Stefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea sufera grave avarii, iar hatmanul cazac este ranit grav si moare sub zidurile cetatii la 15 septembrie 1653.
Eustratie Dabija (1661-1665) dispune instalarea in Cetatea Sucevei a unei monetarii, care functioneaza intre anii 1662 si 1668 si unde se emit ultimele monede moldovenesti (bani marunti de arama, denumiti "salai").
In anul 1673, in cetate se instaleaza o garnizoana polona, cu acordul voievodului Stefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). Dupa sase luni de lupta, ostile turcesti reusesc sa-i alunge pe polonezi si ii poruncesc domnitorului Dumitrascu Cantacuzino (1673, 1674-1675) sa darame cetatea. In iulie 1675, "trimis-au Dumitrasco-voda pe Panaitachii userul Morona c-un aga turcu, pentru sa strace cetatile, si cu altii boiari. Si atunce, esind nemtai din Suceava, au intrat acel Panaite, talmaciu agai, si cu acel aga s-au spart sacreile si ladzile unora si altora, care au fostu pusa acolo, si multe lucruri scumpe si odoara au luatu, de s-au inplut de avere. Iara mai pe urma i-au ramas ficiorul de murie de foame, a lui Panaitachie. Dece atunce au stracat cetatea Sucevei s-a Neamtului s-a Hotinului".
La randul sau, cronicarul Nicolae Costin precizeaza ca: "... si punand lagum (praf de pusca), sub zidurile cetatilor le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputand-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne si cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Si astfel slabindu-i zidurile din pricina fierbintelei de tot mari s-a risipit cetatea". 
In anul 1684, la sfarsitul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683), intreaga latura de nord a cetatii s-a prabusit in urma unui puternic cutremur, printre care "“… si turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisai”.
Cei care au trecut prin preajma cetatii in urmatoarele secole au constata faptul ca din aceasta nu mai ramasesera decat niste ruine. La sfarsitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-si cartierul general la Manastirea Zamca in timpul campaniei antiturcesti din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformand-o intr-o adevarata cetate.
In anul 1700, aflat in trecere spre Istanbul, solul polonez Rafael Leszczynski consemneaza in insemnarile sale ca in Suceava se mai pastrau doar ruinele Palatului Domnesc.
Timp de peste doua secole, Cetatea Sucevei s-a aflat in parasire, ruinandu-se si mai mult.
Abia la inceputul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrari de restaurare a Cetatii de Scaun. El a efectuat primele sapaturi arheologice (1895-1904), a degajat ruinele si a consolidat partile amenintate de prabusire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetatii Sucevei, intitulata "Cetatea Sucevii descrisa pe temeiul propriilor cercetari facute intre anii 1895-1904" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", Bucuresti, 1913) - 170 pagini+12 planse anexate, 113 ilustratii in text.
In anul 1951, la initiativa Academiei Romane, a fost organizat primul santier scoala de arheologie medievala din Romania, sub conducerea profesorului Ion Nestor de la Facultatea de Istorie din Bucuresti, cercetari arheologice care au condus la stabilirea etapelor de edificare ale Cetatii de Scaun. In perioada 1961-1970 s-au intreprins ample lucrari de protejare, consolidare si restaurare partiala a cetatii. A fost conservat paraclisul refacut de Stefan cel Mare, s-au inaltat cu cativa metri unele ziduri ale fortului musatin, cat si zidurile de incinta. Cetatea ramane insa fara zidurile de pe latura de nord, care se prabusisera in urma cutremurului din anul 1684. In incaperea pulberariei s-a intentionat amenajarea unui muzeu al cetatii. 
Pentru a conserva zidurile cetatii si a impiedica prabusirea lor, au fost inaltate zidurile cu cativa metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele inaltate de restauratori a fost trasata o dunga alba, ce serpuieste in exteriorul zidurilor.
In anul 2004, cu prilejul comemorarii a 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, s-au finantat din bugetul statului unele lucrari de restaurare partiala a cetatii, fiind aplicata pe zidul fortului, in apropierea intrarii, o placa memoriala din marmura. Lucrarile efectuate au vizat acoperirea pivnitei cu o placa din beton, consolidarea arcadelor interioare, restaurarea podului de acces in cetate etc.
Incepand din anul 2005, in cetate sunt gazduite expozitii temporare de pictura sau expozitii cu figuri de ceara pe teme diverse.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sucevei cetatea sucevei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1646 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018787 (s)