News Flash:

Cinci regi care au calcat pe cadavre

2 Decembrie 2013
1256 Vizualizari | 0 Comentarii
Erik al XIV-lea al Suediei (1560-1568)
Desi, de-a lungul istoriei, majoritatea regilor au ordonat zeci, sute si chiar mii de crime, putini au fost cei care au indraznit sa isi pateze propriile maini cu sangele altora.  Regele Suediei, Erik al XIV-lea, suferea de instabilitati mintale minore, care nu il impiedicau sa conduca tara. De-a lungul domniei, el a intarit pozitia Suediei in nordul Europei revendicand teritorii in Estonia si conducand Razboiul scandinav de sapte ani, care a avut loc intre anii 1563-1570.  Desi campaniile lui militare au avut succes, starea mentala a lui Erik se inrautatea odata cu trecerea timpului, iar istoricii sunt de parere ca acesta ar fi suferit de schizofrenie. Odata cu trecerea timpului devenea din ce in ce mai paranoic si credea din ce in ce mai mult in zvonurile legate de tradare. Ca urmare a acestor simptome, izvoarele au notat, printre alte evenimente similare, ca regele a ucis doi gardieni doar pentru ca a avut impresia ca acestia rad de el.  Insa cel mai renumit act dictat de aceste instabilitati emotionale este cel legat de familia nobila Sture. In 1567, unul dintre pajii familiei a fost torturat de Erik pentru a afla daca familia de nobili comploteaza impotriva lui. In cele din urma, nemaisuportand chinurile, pajul ii spune regelui ceea ce acesta isi dorea sa auda. Imediat dupa incident, familia Sture este judecata si condamnata la moarte, insa regele nu este hotarat daca doreste cu adevarat sa faca acest lucru. Vizitandu-i pe nobili la castelul din Uppsala unde erau tinuti prizonieri, Erik decide sa ii elibereze. Pe drumul sau de intoarcere insa, regele afla ca fratele sau pornise o revolta si se decide sa se intoarca si sa ii ucida pe membrii familiei Sture, potrivit gorj-dominor.ro.
Richard I  (1189-1199)
Barbatul supranumit „Inima de leu” si-a petrecut toata viata pe campul de lupta. Mai intai si-a indreptat armele spre propriul tata, Henry al II-lea, in 1173, si a continuat sa urmareasca in mod agresiv tronul pana in 1189, cand parintele a murit. Sange a curs chiar si in ziua incoronarii lui Richard, atunci cand la Westminster Abbey si-au facut aparitia cativa lideri ai evreilor care au purtat daruri, desi regele le interzisese acestora sa ia parte la eveniment. Richard a ordonat uciderea tuturor evreilor care au indraznit sa ii incalce cuvantul. De indata ce zvonul ajunge la urechile englezilor din Londra, izbucneste un adevarat masacru.  Impreuna cu Filip al II-lea al Frantei, care l-a sustinut pe Richard sa lupte pentru tron, Anglia a luat parte la cea de-a treia cruciada. Dupa ce a cheltuit aproape tot ce existase in trezoreria tatalui sau pentru a-si alcatui o armata, Richard s-a indreptat spre Pamantul Sfant in 1190, iar in drumul sau sangeros a lasat numeroase victime in Sicilia si Cipru. Dupa ce a asediat orasul Acre, in 1190 a ordonat executarea unui numar de 2,700 de prizonieri musulmani. In cele din urma, cruciada a luat sfarsit, iar Richard a fost nevoit sa se retraga (in 1192). In timpul retragerii Richard este capturat de Leopold al V-lea la Viena si, dupa ce este rascumparat, descopera ca fratele sau i-a dat Normandia inapoi regelui Filip.  In 1196, Richard incearca sa recucereasca Normadia si construieste fortificatii pentru a lupta. In acest timp, razboiul contra regelui Filip a continuat pana in 1199, cand Richard este strapuns de o sageata ce ii va provoca ulterior moartea.
Leopold al II-lea al Belgiei  (1865-1909)
In incercarea disperata de a stabili o colonie peste ocean, regele Belgiei si-a indreptat atentia spre bogatiile din Congo. Inselandu-si propriul parlament, Leopold formeaza o organizatie paravan numita Asociatia Africana Internationala, despre care spune ca va ajuta la convertirea africanilor la crestinism. In realitate, scopul lui era acela de a exploata bogatiile din Africa, adica fildesul si cauciucul.  Astfel, in ciuda faptului ca le promisese oamenilor din Congo ca ii va scapa de sclavie, Lopold transforma tara intr-un stat sclavagist. Fara niciun compromis, Leopold i-a supus pe locuitori la munca, iar pedepsele pentru cei care nu isi faceau norma erau ingrozitoare: de la bataie, pana la mutilarea familiilor si chiar omor.  La inceputul anilor 1900, insa, Leopold le-a permis catorva misionari sa vina in Congo pentru a-i crestina pe africani si a nu da de banuit celorlalte mari puteri din Europa. Odata cu venirea misionarilor in Congo, Europa a inceput sa auda zvonurile privitoare la actiunile de exploatare ale lui Leopold, privitoare la chinurile prin care treceau acesti oameni si numarul mare de cadavre.  Este imposibil de estimat numarul de indivizi care au murit in Congo din cauza relelor tratamente, insa Adam Hochschild, autor al cartii „King Leopold’s Ghosts”, estimeaza ca au existat intre 8 si 10 milioane de victime inainte ca Leopold sa fie convins sa cedeze statului belgian gestionarea problemelor legate de Congo.
Edward I  (1272-1307)
Cand Edward I a urcat pe tronul Angliei scopul lui a fost acela de recastiga teritoriile pe care le considera ca fiind ale regatului. Dupa moartea lui Henry al III-lea, Edward se intoarce in Anglia de la Cruciade si incepe sa planuiasca o campanie militara in Tara Galilor. El isi face debutul ca lider cu un succes: in 1277 invadeaza Tara Galilor si in 1282 il ucide pe Llewelyn. Razboiul din Wales are urmari devastatoare asupra sitatiei financiare a natiunii. Si de parca aceste probleme economice nu erau de ajuns, situatia de agraveaza in momentul in care Edward decide sa initieze un atac, in 1277, prin care ii cearea Gasconia inapoi regelui Filip al Frantei. Campania sa nu este una reusita, iar la intoarcerea acasa este nevoit sa lupte pentru a inabusi revoltele scotienilor.  Dupa moartea regelui scotian Alexandru al III-lea, in 1290, Edward reuseste sa urce pe tronul Scotiei un rege „marioneta” pe care spera sa il convinga sa i se alature in lupta contra Frantei. In realitate, scotienii indraznesc sa se alieze cu francezii, atacand orasul Carlisle.  La acest act de neacceptat, Edward raspunde cu represalii si initiaza un conflict lung si brutal in urma caruia a fost supranumit „Edward, Ciocanul care i-a zdrobit pe scotieni”.
Henry al VIII-lea (1509-1547)
Regele britanic Henry al III-lea este vestit pentru nenumaratele lui crime, dar si pentru placerea cu care se bucura de viata, inlaturandu-i pe toti cei care ii stateau in calea poftelor.  La scurt timp dupa ce a ocupat tronul, Henry s-a casatorit cu Catherine de Aragon, asa cum l-a sfatuit tatal sau, Henry al VII-lea, care urmarea sa intareasca legaturile cu Spania. La doar doua zile dupa incoronare, el a arestat si condamnat de tradare, fara dovezi, doi oameni de incredere de-ai tatalui sau. Acesta era doar inceputul, pentru ca in anii ce au urmat, sute de indivizi care i-au displacut lui Henry au avut aceeasi soarta. Cu toate acestea, in lumea intreaga, Henry este cunoscut pentru lista lunga de sotii pe care le-a avut in incercarea disperata de a-si satisface poftele si de a avea un mostenitor. Dupa divortul de Catherine, urmatoarea sotie a lui Henry a fost Anne Boleyn, care, in ciuda renumelui, nu a rezistat mult pana cand a fost acuzata de infidelitate, tradare si incest. Apoi, Anne a fost urmata de Jane Seymour, care a murit in timp ce nastea. Aceasta din urma a fost precedata de Anne Cleves de care regele s-a „descotorosit repede”, pentru ca ei sa ii urmeze Catherine Howard, pe care Henry a acuzat-o ca a fost infidela, desi aceasta a sustinut ca a fost violata de secretarul Francis Dereham. In ciuda protestelor sale, Catherine a fost condamnata la moarte. Despre ultima sotie a lui Henry putem spune ca a fost norocoasa deoarece regele a murit inainte de a avea timp sa se plictiseasca de ea.  Numarul exact al executiilor ordonate de Herny este necunoscut, insa in general se estimeaza ca acestea s-ar ridica undeva intre 57.000 si 72.000.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

richard i edward i
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1666 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019628 (s)