News Flash:

Cine au fost CARPII?

16 Ianuarie 2015
1184 Vizualizari | 0 Comentarii
Populatie de origine dacica. In secolele II-III e.n. au locuit teritoriul de la est de Carpati pana la Nistru. Dupa unii cercetatori, denumirea de carpi vine de la Carpates (munte), nume ce deriva fie din radacina sker="a taia", fie din alfabetul Karpë, Karme (karp-m)= "stanca; dupa altii, el ar deriva din radacina indo-europeana Kar = "a lauda". Indiferent daca numele carpilor vine de la Carpates (munte), ori de la forma indo-europeana Kar, un lucru este sigur si anume ca populatia carpica a locuit in preajma muntilor Carpati. V.Parvan si alti istorici considera insa ca muntii Carpati au luat numele de la carpi. Majoritatea cercetatorilor, romani si straini, au presupus originea dacica a carpilor pornind de la interpretarea unor izvoare literare.

Astfel, denumirea de carpodaci, folosita de istoricul antic Zosimos (IV, 34,6), a fost tradusa prin "carpii de origine dacica". Originea dacica a carpilor poate fi, insa, dovedita cu prisosinta pe cale arheologica. Analiza atenta a izvoarelor scrise (antice) si a datelor arheologice sprijina autohtonia carpilor in spatiul est-carpatic romanesc si infirma ipotezele conform carora carpii au venit din nord sau din est pe actualul teritoriu al Moldovei. Acei problematici calipizi, amintiti de Herodot (IV,17), Strabon (XII, 3,21) si Pomponius Mela (II,1,7) ca si carpizii intalniti la Ephoros (frag.158,78) si Pseudo Scymnos (842-844), nu sunt carpi, asa cum considera majoritatea cercetatorilor (W.Tomaschek, E.H.Minns, V.Parvan etc.) ei pot fi, cel mult, triburi inrudite cu carpii. In felul acesta nu mai putem sustine ca cele mai vechi izvoare literare ii fixeaza pe carpi in sud-vestul Ucrainei.

Vezi si Mandria de a fi dac

Urmele carpilor au fost identificate pe teritoriul Moldovei in cca. 200 puncte, majoritatea concentrandu-se in zona subcarpatica si centrala a provinciei, acolo unde au fost ingropate (tot de carpi) si cele mai multe tezaure monetare (romane).
Vestigii ale civilizatiei carpilor s-au descoperit si in zona dintre Prut si Nistru. Organizati intr-o puternica uniune tribala, carpii, au dominat, din punct de vedere economic, politic si militar, atat unele triburi de origine dacica (dacii liberi din Muntenia), cat si populatiile "barbare" patrunse in zona extracarpatica a Romaniei, din randul carora amintim pe sarmati.

Vezi si Geto-dacii si matematica


Dupa infrangerea costobocilor de catre romani si asdingi (anii 170-172) carpii au fost nu numai cei mai puternici dintre dacii liberi, ci si cei mai periculosi dusmani ai Imperiului roman la Dunarea de Jos (Iordanes, Getica, XVI,91;CIL,III, 12455 etc.) Ei au atacat in repetate randuri imperiul fie singuri, fie in alianta cu sarmatii, gotii si alte semintii. Izvoare literare si epigrafice (texte, inscriptii pe unele stele funerare, diplome militare etc.) consemneaza numeroase conflicte in secolele III-IV e.n. (anii:214-238, 245-247, 272, 295-297, 302-303, 306-311, 313-318
Ca urmare a victoriilor obtinute asupra carpilor, unora dintre imparati li s-a conferit titlul onorific de Carpicus Maximus (Filip Arabul, Aurelian, Diocletian, Maximian, Constantius Chlorus si Constantin cel Mare). In urma acestor conflicte, o buna parte dintre carpi au fost transferati in Imperiul roman, iar altii au continuat sa traiasca pe teritoriul lor de bastina, alaturi de goti.

Teza conform careia intreaga populatie carpica a fost transferata in imperiu: „Carporum natio translata omnis in nostrum solum” sau „Carporum gens universa in Romania se tradidit” (Aurelius Victor, Caesares, 39, 43; Consularia Constantinopolitan, ad. A. 295-MGH, IX, 230), nu mai poate fi sustinuta. Intre carpi si romani au existat si relatii pasnice, fapt dovedit de o serie de materiale arheologice si tezaure monetare romane (peste 75) descoperite in teritoriul carp. Unele dintre tezaure provin, probabil, din vanzarea unor produse, iar altele din subsidii platite de romani, carpilor. Cultura carpica, datata intre anii 107-319, este dacica in esenta ei si poate fi considerata ca o forma evoluata a La Tène-ului getodacic, careia i s-au adaugat influentele romane si sarmatice.

Este una din cele mai frumoase culturi materiale cunoscute de-a lungul istoriei, fapt ce atesta deopotriva talentul si harnicia oamenilor care au creat-o, cat si treapta de civilizatie pe care au atins-o.
Carpii sunt mentionati pentru ultima data in anul 381 de catre istoricul grec Zosimos (IV, 34,6), asa cum arata stirile sub numele de carpodaci. La acea data, alaturi de huni si sciri, ei au facut o noua incursiune in imperiu si au fost respinsi de imparatul Theodosiu I, fiind obligati sa se intoarca in locurile de unde venisera. Istoricul antic a folosit denumirea de carpodaci pentru a arata ca cei alungati la nord de Dunare au fost carpii din Dacia si nu cei care se aflau in imperiu, transplantati aici la sfarsitul sec. III si inceputul sec. IV. Sensibili si originali, intr-o masura mai mare au asimilat treptat numeroase grupuri de populatii migratoare si au contribuit din plin la etnogeneza poporului roman. Patrunzand pe teritoriul fostelor provincii romane Dacia si Scythia Minor, ei au revitalizat elementul dac si l-au facut sa reziste si sa iasa victorios din confruntarea cu neamurile germanice si cu altt migratori.

Sursa:
Dictionar de istorie veche a Romaniei (Paleolitic-sec. X), coord. D.M.Pippidi, Editura Stiintificǎ si Enciclopedicǎ, Bucuresti, 1976, p.132-137.

Bibliografie suplimentara:
Gheorghe Bichir, Noi contributii la cunoasterea culturii materiale a carpilor, in Studii si Cercetari de Istorie Veche, 16, 1965, 4, p.675-696;
Idem, Les Carpes a la lumière des dernières découvertes archéologiques de Moldavie, in Atti del VI Congresso Internazionale delle scienze preistoriche e protoistoriche, III, Roma, 1966, p.74-78;
Idem, Descoperiri carpice in regiunea Galati, in Danubius, 1, 1967, p.115-127;
Idem, La civilisation des Carpes (IIe-IIIe siècles de n.e.) a la lumière des fouilles archéologiques de Poiana Dulcesti, de Butnaresti et de Padureni, in Dacia, NS, 11, 1967, p.117-224;
Idem, In legatura cu riturile funerare la carpi, in Studii si Cercetari de Istorie Veche, 20, 1969, 2, p.219-236;
Idem, Carpii in istoriografia romana si straina, in Studii si Cercetari de Istorie Veche, 22, 1971, 2, p.179-189;
Idem, Cultura carpica, Bucuresti, 1973;
Idem, Dacii liberi din zona extracarpatica a Romaniei in secolele II-IV e.n., in Muzeul National, 1, 1974, p.23-34;
Idem, Les Daces libres de l'époque romaine a la lumière des données archéologiques, in Thraco-Dacica, I, 1976, p.287-308;
Idem, Archaeology and History of the Carpi from the Second to the Fourth Century A.D., I, BAR, Suppl. Ser., 16 (1), 1976;
Idem, Carpii, in Magazin Istoric, anul X, nr. 2 (107), februarie, 1976, p.33-34
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

origine dacica carpati nistru cercetatori carpates izvoare literare
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2239 (s) | 23 queries | Mysql time :0.080353 (s)