News Flash:

Cine au fost mongolii

16 Octombrie 2013
5345 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In primii ani ai veacului al XIII-lea apare deodata la celalalt capat al Eurasiei, pornind din stepele Mongoliei, o formidabila putere, neprevazuta si nemaiintalnita in violenta ei, cea a calaretilor mongoli ai lui Genghis-Han. Trebuie sa ne oprim o clipa asupra fenomenului mon- gol, nu numai fiindca e un moment crucial din istoria universala, ci si fiindca a avut la noi — la mii si mii de kilometri departare — urmari de o importanta capitala. Uriasa armata a lui Genghis-Han, admirabil organizata, incadrata de calaretii tribului sau mongol, dar cuprinzand cu timpul multe alte semintii de rasa mongola sau turca, se urneste in 1206 si cucereste mai intai tot nordul Chinei.
Mongolii vor porni apoi catre Apus, vor nimici mai tarziu mai multe tari asiatice, intre care regatul persan, punctand de fiecare data inaintarea lor cu maceluri de masa de o nemaipomenita cruzime — piramide de sute de mii de capete dupa cucerirea fiecarui mare centru. Faima lor si spaima se raspandesc ca un parjol in lumea intreaga. Marele Han moare in 1227 si imparatia se imparte intre fiii lui, dintre care unul e ales „Mare Han”; dar, chiar inainte, o armada cum nu mai cunoscuse pamantul pornise prin Siberia spre Europa, sub comanda unui nepot al lui Genghis-Han, Batu-Han. La nord de Marea de Azov, pe Kalka, o coalitie a cumanilor albi cu rusii marelui cneaz de la Kiev, impacati cu acest prilej, sufera, in 1223, o cumplita infrangere. Vestea ajunge indata la cumanii negri din partile noastre. De teama pericolului mongol, de unde pana atunci cumanii respinsesera toate tentativele de crestinare, ucigand mai multi misionari, calugari catolici, capetenia cumanilor negri cere acum regelui Ungariei sa-i acorde protectia si sa trimita grabnic un episcop, pentru ca tot poporul sa fie crestinat. O impunatoare delegatie soseste in 1228 peste Carpati, undeva la granita Moldovei cu Muntenia, avand in fruntea ei pe insusi fiul regelui, viitorul rege Bela al IV-lea, si pe primul prelat al Ungariei, arhiepiscopul de Strigonium (Eszter-gom). Zeci de mii de cumani sunt botezati o data cu capetenia lor si e creat pe loc un episcopat al cumanilor, care va prelua numele raului Milcov (episcopatul Milco-vensis), unde s-au cladit indata biserica, palat, cetate — din care nu va ramane nimic, caci 13 ani mai tarziu va trece pe acolo iuresul mongol, potrivit istoriesicultura.ro.
in 1241 trei coloane mongole inainteaza din partile Rusiei catre Apus, distrugand pe rand cnezatele rusesti, regatul polon sprijinit de cavaleri germani, si trecand peste tara noastra — unde vor intalni in nord rezistenta din partea sasilor de curand instalati la minele de la Rod-na, iar in sud din partea unei formatiuni „valahe” — si, intrunite, nimicesc in Ungaria armata regelui Bela. Acesta nu-si gaseste scaparea decat refugiindu-se pe o insula din Adriatica. Se asteapta ca puhoiul mongol sa se indrepte acum catre marile tari din Apus. Dar, in 1242, mongolii se retrag subit, nu din pricina vreunui contraatac crestin, ci fiindca a sosit vestea mortii Marelui Han, iar toti fratii, fiii si nepotii lui se grabesc catre Karakorum pentru alegerea noului Han. in treacat trebuie spus ca conducatorii Apusului, papa, regele Frantei, regele Angliei, au crezut un moment ca s-ar putea folosi de acesti nou-veniti atat de temuti impotriva puterii musulmane, care ramanea, in gandul lor, marele adversar al crestinatatii.
Europa centrala si apuseana va avea totusi ragazul de a se reface si intari. Mongolii insa nu s- au retras cu totul din Europa, ci au infiintat, in sud-estul Rusiei, pe Volga inferioara, un stat puternic, cunoscut sub numele de Hoarda de Aur, care va tine in vasalitate principatele rusesti timp de peste 200 de ani, si va roi si mai la apus, pe malul Marii Negre si in Crimeea, unde mongolii se vor contopi cu fostii cumani albi, a caror limba o vor adopta. Sunt cunoscuti, de atunci, sub numele de tatari, si vor reprezenta pentru tarile noastre, veacuri de-a randul, prin raziile lor salbatice, o permanenta primejdie. Chiar din primele decenii ale secolului al XIV- lea, constatam ca formatiunile politice bulgaresti, sarbesti si romanesti se afla in raport de vasalitate fata de acesti hani tatari instalati pe malul nordic al Marii Negre. Formidabila expansiune mongola va avea insa, dupa cum vom vedea mai tarziu, si urmari pozitive, cel putin pentru romani.
Hoarda de Aur (in limbile mongola: Altan Orda; tatara: Altın Urda; turca: Altın Orda;; rusa: Золотая Орда) a fost un stat mongol– iar mai tarziu turcic – care ocupa intinse teritorii din Rusia, Ucraina si Kazahstan, stat aparut dupa dezmembrarea Imperiului Mongol si anii 1240. In perioada de maxima putere, teritoriul Hoardei de Aur ocupa cea mai mare parte a Rusiei Europene, de la Muntii Ural la Muntii Carpati, pana in Siberia. In sud, Hoarda de Aur se invecina cu Marea Neagra, Muntii Caucaz si teritoriile mongolilor din Ilhanat.
Numele
Se presupune ca denumirea „de aur” (altin) vine de la sistemul de culori folosit in stepa pentru orientare, negru: nord, rosu: sud, albastru: est, alb: vest si galben (auriu): centru.
Potrivit unei alte surse, numele este derivat din denumirea ruseasca Золотая Орда – Zolotaia Orda („hoarda de aur”), o imensa tabara de corturi pe care Batu Han a plasat-o pe malul fluviului Volga pentru a marca locatia viitoarei sale capitale.[2] In limba mongola, Altan Orda se traduce prin “Tabara de Aur” sau “Palatul de Aur”.] Este cunoscut ca mongolii nu aveau palate, dat fiind modul viata nomad, Altan Orda putandu-se referi si la cortul auriu al hanului. Desi a fost foarte vehiculata in lucrarile stiintifice ale secolului al XIX-lea, aceasta ultima teorie este considerata mai putin demna de incredere.
Nu exista inregistrari in documentele istorice anterioare secolului al XVII-lea (dupa disparitia statului mongol), care sa ateste numele Hoarda de Aur pentru acest stat. Documentele mai vechi fac referire la Ulus Gioci (sau Giuci), adica tribul purtand numele liderului Giuci.
Unii istorici prefera sa foloseasca un alt nume Hanatul Kipceak, numele fostului hanat cuman, al carui teritoriu coincidea in proportie considerabila cu cel al Hoardei de Aur, care i se considera „mostenitor” de iure.
Originile mongole
Inainte de moarte, Genghis Han a impartit Imperiul Mongol intre cei patru fii ai sai. Giuci, cel mai in varsta murise in momentul decesului parintelui sau, iar cele mai vestice posesiuni mongole si Rusia sudica au fost impartite intre fiii lui: Batu (Hoarda Albastra (estica)) si Orda (Hoarda Alba (vestica)).
Batu a reusit sa preia controlul asupra mostenirii teritoriale a lui Orda si a cucerit litoralul nordic al Marii Negre, incluzand in forta sa armata popoarele turcice autohtone. La sfarsitul anilor 1230 si inceputul anilor 1240, Batu a condus campanii incununate de succes impotriva hanatului bulgar de pe Volga si statul kievean rus.
Campaniile militare ale lui Batu Han vizand expansiunea in Europa au continuat in Polonia si Ungaria (bataliile de la Legnita si de la Muhi). In 1241, Marele Han Öghedei (au Ogotai, Ugotai) a murit in Mongolia, iar Batu a ridicat asediul Vienei pentru a se intoarce in Mongolia, pentru a-si cere drepturile la mostenire. Armatele mongole nu au mai ajuns niciodata atat de departe in vest.
In 1242, Batu si-a stabilit capitala la Sarai, pe malul cursului inferior al fluviului Volga. La scurt timp dupa acest moment, Hoarda Albastra s-a impartit, fratele mai tanar al lui Batu, Saiban, a infiintat propria hoarda la vest de Muntii Ural, de-a lungul raurilor Obi si Irtis.
Populatia
Populatia Hoardei de Aur era un amestec de populatii vorbitoare de dialecte turcesti si mongoli, dar si populatii subjugate, de tip slav, iranic si fino-ugric. O parte insemnata din populatia mongola s-a turcizat repede, pierzandu-si identitatea etno-lingvistica mongola. Numai aristocratia militara si-a pastrat traditiile mongole si limba.[3]
Organizarea interna
Stapanul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau kuriltai), dintre urmasii lui Batu Han. Prim-ministrul era tot de etnie mongola, fiind numit “printul printilor”, ori “beqler-beq” (sau begler beg). Ministrii sai erau vizirii. Guvernatorii locali, baskakii, erau responsabili pentru strangerea darilor si pastrarea ordinii. Nu se facea deosebire intre administratiile civila si militara.
Hoarda s-a transformat treptat dintr-o societate nomada intr-una sedentara, Saraiul devenind una dintre cele mai prospere si mai puternic populate metropole ale epocii. La inceputul secolului al XIV-lea, capitala a fost mutata la Sarai Berke, care a devenit unul dintre cele mai mari orase ale lumii medievale, cu peste 600.000 de locuitori.[3]
In ciuda incercarilor rusesti de prozelitism crestin, mongolii au ramas la traditiile lor animiste pana cand Uzbek Han (Üzbek sau Özbek) (1312-1341) a decis impunerea Islamulului ca religie de stat a Hoardei. Mai multi cnezi rusi, intre care Mihail al Cernigovului si Mihail al Tverului, au fost martirizati pentru refuzul de a se inchina la idoli, dar in general hanii erau toleranti cu crestinii si pana la urma au scutit Biserica Ortodoxa Rusa de impozite.
Vasali si aliati
Hoarda percepea dari de la supusii sai – rusii, armenii, gruzinii si grecii din Crimeea. Teritoriile crestine erau considerate teritorii periferice de interes scazut, cel putin atata timp cat plateau tributul. Aceste state vasale nu au fost niciodata incorporate in Hoarda, printii rusi obtinand chiar privilegiul de a strange tributul in numele suzeranilor tatari. Pentru a mentine controlul asupra Rusiei, liderii militari ai Hoardei intreprindeau in cnezatele rusesti raiduri de pedeapsa periodice (de exemplu in 1252, 1293 si 1382).
Lev Gumilev a fost promotorul unui punct de vedere conform caruia Hoarda si principatele rusesti au ajuns in cele din urma sa incheie o alianta militara impotriva Cavalerilor teutoni si impotriva lituanienilor pagani. Istoriografii care sustin aceasta interpretare mentioneaza ca la curtea hanilor puteau fi intalniti adesea nobili rusi, de Feodor cel Negru din Iaroslavl, care si-a stabilit sediul langa Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de cruce cu succesorul lui Batu ca han, Sartak. Desi Novgorodul nu a recunoscut niciodata suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni in batalia de pe gheata.
Negustorii Saraiului intretineau un negot foarte profitabil cu cei genovezi din coloniile de la tarmul Marii Negre, Soldaia, Caffa si Azak. Mamelucii Egiptului (de origine cumana, adica kipceaca) erau aliatii si cei mai de incredere parteneri in schimburile comerciale din Mediterana.
Evolutia politica
Dupa moartea lui Batu in 1255, prosperitatea imperiului a mai durat aproape un secol, pana la asasinarea lui Geanibek (Djanibek) in 1357. Hoarda Alba si Hoarda Albastra au fost unite intr-un singur stat de fratele lui Batu, Berke. La sfarsitul secolului al XIII-lea, puterea a fost uzurpata de Nogai, un nobil care nu se tragea din spita lui Batu. In timpul domniei lui Uzbek (sau Üzbek, Özbek) (1312-1341), armata imperiului avea peste 300.000 de luptatori.
Politica Hoardei privind cnezatele rusesti urmarea tinerea Rusiei divizata si slaba. In secolul al XIV-lea, intarirea Lituaniei in Europa de Nord-Est a dus la aparitia unui concurent important la controlul asupra Rusiei. Din acest motiv Uzbek a inceput sa sprijine Cnezatul Moscovei, cel mai important principat rus. Ivan I Kalita a primit din partea hanilor titlul de Mare cneaz si dreptul de a percepe tributul datorat suzeranului de alte cnezate.
Moartea Neagra (epidemia de ciuma) din 1348–1349 a fost un factor de maxima importanta care a contribuit la decaderea Hoardei de Aur. Dupa asasinarea lui Geanibek, Hoarda a trecut printr-un razboi civil care a durat decenii. In penultimul deceniu al secolului al XIV-lea, mai multe state – Horezm, Astrahan si Cnezatul Moscovei – au incercat sa scape de dominatia tatara. In acelasi timp, tinuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei si de Regatul Poloniei.
Generalul tatar Mamai, stapanul Hoardei Albastre, insa fara sa vi avut investitura ca han, a incercat sa reimpuna autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost invinsa de Alexandr Donskoi in batalia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua infrangere consecutiva suferita de tatari in batalii cu rusii. Dupa ce Mamai a pierdut puterea in 1378, Tohtamis, un urmas al lui Orda Han si han al Hoardei Albe, a invadat si anexat Hoarda Albastra, restabilind pentru o perioada scurta puterea regionala a Hoardei de Aur. Tohtamis a atacat si jefuit Moscova in 1382 ca pedeapsa pentru nesupunere.
Dezintegrarea si disparitia
Timur Lenk a dat o lovitura mortala Hoardei in 1395, anihilandu-i forta militara, distrugandu-i capitala, jefuindu-i orasele comerciale din Crimeea si deportand meseriasii luati prizonieri in propria capitala, Samarkand.
In primele decenii ale secolului al XV-lea, puterea a fost preluata de Edigu, un vizir care l-a invins pe Vytautas al Lituaniei in batalia de pe raul Vorskla si a proclamat Hoarda Nogai ca fiind posesia sa.
In anii 1440, Hoarda a fost ravasita de un nou razboi civil. De aceasta data, hoarda s-a scindat in sapte hanate: Hanatul Siberiei, Hanatul Qasim, Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului, Hanatul Kazah, Hanatul Uzbek si Hanatul Crimeii.
Niciunul dintre aceste hanate nu era mai puternic decat Marele Cnezat al Moscovei, care, dupa marea asteptare de pe raul Ugra, a scapat de dominatia tatara pana in anul 1480. Toate cele sapte hanate au fost in cele din urma anexate de Moscova, incepand cu Astrahanul si Kazanul. Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea, Siberia devenise o provincie a Rusiei, iar descendentii hanilor au intrat in servicul tarilor.
Hanatul Crimeii a devenit in 1475 vasal al Imperiului Otoman. Tatarii crimeeni au continuat raidurile de prada in sudul Rusiei de-a lungul secolului al XVI-lea si inceputului secolului al XVII-lea, dar nu au mai fost in stare sa invinga Rusia sau sa mai cucereasca Moscova. Bucurandu-se de protectia otomana, Hanatul Crimeii si-a continuat existenta pana cand Ecaterina cea Mare a anexat hanatul la 8 aprilie 1783. Hanatul Crimeii a fost de departe cel mai longeviv stat succesor al Hoardei de Aur.
Invazia mongola din 1241 si tarile romane
Putine marturii ale evului mediu cultural romanesc mai exista astazi si datorita invaziei Hoardei de Aur Mongole care a distrus majoritatea evidentelor culturale de scriitura si limba cand a fost pradata zona in 1241.
Marea invazie mongola a afectat si regiunile din tarile romane,importante atat pentru prada, cat si pentru faptul ca reprezentau baze de atac spre alte tari. Romanii, care nu dispuneau de formatiuni statale consolidate, de structuri militare bine organizate, de fortificatii corespunzatoare, nu au fost in stare sa le reziste .
Carturarul armean Kirakos (Guiragos) scria:
“Pentru mongoli, expeditia a fost o confirmare a superioritatii lor militare, dar pentru popoarele afectate de „avalansa mongola” (Serban Papacostea), ea a avut urmari dintre cele mai nocive.[...] Tatarii aveau o infatisare respingatoare si inimi nemiloase; ramaneau neinduplecati la plansetele mamelor, fara respect pentru parul alb al batranilor. Alergau cu bucurie cand era vreun macel, ca la o nunta sau la o petrecere.
Peste tot cadavre, carora nimeni nu le gasea mormant. Prietenul nu mai avea lacrimi pentru cel care-i fusese drag; nimeni nu indraznea sa verse lacrimi pentru cei care pierisera de teama acestor ticalosi. Biserica s-a cernit in doliu, frumusetea si splendoarea sa disparusera; slujbele ei au fost oprite, vocea cantaretilor din strana nu s-a mai facut auzita, iar cantarile religioase nu au mai rasunat.
Tinutul era acoperit de o ceata deasa. Populatiile preferau noaptea zilei, iar pamantul a ramas lipsit de locuitorii sai. Fiii strainului il strabateau, inhaatand tot ce se gasea […]. Sordida lor lacomie era de neostoit”
„Oastea adunata de Bela al IV lea, concentrata la poalele unui deal si intre apa smarcoasa provenita din dezghet a paraului Sajo, a fost inconjurata ca o turma de berbeci de o haita de lupi si aproape in intregime nimicita. Au pierit aici de sagetile tatarilor cinzeci de mii de ostasi, printre care banderiile alcatuite in majoritate din romani, in frunte cu episcopul Raynaldus de la Alba- Iulia, cele de la Sibiu conduse de Nicolae prepozitul, vicecancelar al regelui, purtatorul pecetii regale si cele din Banat, cu Iacob Garlita, care impreuna cu Erne, mare comis si cu contele de Salgagyör, l-au salvat de la moarte sigura pe Bela IV”.„Iar despre numarul laicilor mari si mici – scrie Rogerius – care se inecasera in balti si in ape, arsi in foc sau omorati de sabie nu se mai poate sti.
Caci zaceau pe campii si pe drumuri cadavrele multor morti, unele cu capul taiat, altele sfartecate in bucati, in vile, in biserici, in care se refugiasera cei mai multi, numeroase corpuri arse…Acest macel tinu ocupate drumurile doua zile si tot pamantul era inrosit de sange. Si stateau lesurile pe pamant cum stau la pasune in campiile nelucrate turmele de vite, de oi si de porci. Caii cu seile si fraiele, fara calareti, alergau prin livezi si dumbravi, si din pricina zgomotului devenisera atat de furiosi incat pareau c-au innebunit de-a binelea…
Vasele de aur si argint, hainele de matase si alte obiecte trebuincioase omului, aruncate pe camp si prin paduri de cei ce fugeau, pentru ca sa scape mai usurati din mainile urmaritorilor, nu gaseau pe nimeni care sa le stranga”. Bela IV a scapat cu greu cu putini oameni si la 18 mai 1241se afla la Zagreb, de unde scria la Roma despre „intamplarile jalnice si vrednice de plans care s-au abatut asupra Ungariei
Eveniment major al istoriei Asiei, acesta marcheaza debutul expansiunii Imperiului Mongol ale carui baze au fost puse de Ginghis-Han (Temujin), Incepand din 1206.
Cucerirea mongola a Chinei
Considerat una dintre cele mai mari personalitati ale istoriei universale, Ginghis-Han a Intemeiat In aproximativ doua decenii (1206-l227) un stat Intins de la Oceanul Pacific pana la Marea Caspica.
Cuceririle sale au fost posibile mai ales datorita armatei redutabile pe care a organizat-o, a carei forta se baza pe trupele de cavalerie si pe arcasi, armata considerata cea mai puternica din lume In secolul al XIII-lea. Cucerirea Chinei a debutat In 1211 Incepand cu regiunile nordice (regatul Xi-Xia), continuand cu centrul, rasaritul si sudul Chinei, In 1215 actuala capitala a Chinei, Beijing, a fost In Intregime incendiata iar locuitorii, cu exceptia artizanilor, considerati utili, masacrati.
Campiile agricole ale Chinei nordice au devenit pasuni pentru turmele mongole. Actiunea mongolilor a fost favorizata de luptele interne pentru putere din teritoriile chineze si de politica religioasa abuziva, de impunere a budismului, promovata de Imparatii chinezi In defavoarea cultelor nebudiste, careia Ginghis-Han i-a opus o abila toleranta religioasa. China mongola va fi organizata pe deplin sub conducerea nepotului lui Ginghis-Han, Kubilai-Han, In a doua jumatate a secolului al XIII-lea. Ultima insula de rezistenta chineza, Canton, a fost cucerita In 1279.
Dinastia mongola Yuan, Intemeiata de Kubilai, a rezistat In fruntea Chinei pana In 1368 cand, In urma unor mari rascoale, a fost Inlocuita cu dinastia chineza Ming.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mongoliei genghis-han chinei mongolii apus mare han batu-han
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1791 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018689 (s)