News Flash:

Civilizatia minoica (cretana)

16 Septembrie 2013
7376 Vizualizari | 0 Comentarii
Civilizatia minoica a fost o civilizatie din epoca bronzului care a aparut pe insula Creta si inflorit din aprox. secolul al XXVII-lea i.Hr. pana in secolul al XV-lea i.Hr.. A fost redescoperita la inceputul secolului datorita activitatii arheologului britanic Arthur Evans. Will Durant se referira la civilizatia minoica ca „prima legatura din lantul Europene. Se considera ca primii locuitori ai Cretei au venit pe insula inainte de cca. 128000 i.Hr., in timpul paleoliticul mijlociu. Cu toate acestea, pana in anul 5000 i.Hr. nu au existat semnele unei agriculturi avansate.
Aparitia ei si perioadele de brusca inflorire intrerupte de cataclisme raman un mister.
Termenul minoic vine de la numele regelui legendar cretan Minos si a fost folosit pentru prima data de arheologul englez Arthur Evans.
Cea mai timpurie civilizatie europeana de nivel inalt, civilizatia cretana, a luat nastere in bazinul oriental al Marii Mediterane, pe insula Creta. Dupa declinul civilizatiei cretane, locul in acest spatiu i-a fost luat de cultura miceniana, reprezentata de aheeni, care au fost primii indo-europeani ce au ocupat Creta.
Minonienii erau un popor de origine ne-indo-europeana, fiind inruditi probabil cu populatiile din Anatolia. Cea mai veche dovada a prezentei umane pe insula Creta dateaza din anul 7000 i.C., reprezentand ramasitele unei comunitati agricole neolitice preceramice.
Grecii au pastrat in secole ulterioare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civilizatii este invaluita in legenda. Conform celei mai cunoscute dintre ele, orasul elen Atena trimitea regelui cretan Minos in fiecare an, drept tribut, tineri si fecioare, acestia fiind sacrificati Minotaurului, monstrul jumatate om, jumatate taur, din adancul labirintului. In cele din urma, eroul atenian Tezeu omoara bestia si reuseste sa scape din labirint. Datorita legendei, adjectivul „minoic”, derivat din numele Minos, este folosit in expresia „civilizatia minoica”, sinonim pentru „civilizatia cretana”.
In realitate, vor fi fost sacrificati tauri. Iar singurii expusi pericolului erau acrobatii, antrenati sa execute salturi peste tauri, prinzandu-se de coamele acestora. Frescele viu colorate, pictate pe peretii palatului de la Knossos, ne sugereaza ca membrii societatii minoice erau optimisti, relaxati si iubitori ai placerilor vietii. Se pare ca populatia era pasnica si se simtea in siguranta, deoarece palatele si orasele nu erau fortificate si secole de-a randul soldatii nu au purtat armuri.
Palatele erau formate dintr-un sir de incaperi complicat distribuite. Se presupune ca cel mai mare palat, cel din Knossos, era resedinta regala, dar la fel de impresionante erau si palatele din Phaistos, Malia si Hagia Triada. Palatele si orasele aveau apeducte si sisteme de canalizare. In jurul anului 1750 i.C., in urma unei catastrofe naturale, probabil un cutremur, palatele au fost avariate. Dar cultura minoica avea inca resursele necesare pentru a reconstrui totul si mai grandios. Dupa 1650 i.C. insa civilizatia minoica, fiind trecuta de apogeul dezvoltarii ei, nu a mai putut face fata unei noi catastrofe care s-a produs in jurul anului 1380 i.C. Aceasta din urma a fost probabil legata de eruptia unui vulcan care a distrus mare parte a insulei Thera (astazi Santorini) aflata la circa 110 km. Creta insasi a fost devastata de gigantica unda postseismica. Efectele cutremurului au fost resimtite probabil in tot estul bazinului Marii Mediterane si se presupune ca distrugerea insulei Thera a dat nastere legendei continentului scufundat in ocean, Atlantida.
In urma acestei catastrofe, palatele nu au mai fost reconstruite timp de cateva generatii, iar civilizatia minoica a disparut.
S-au pastrat numeroase tablite de lut datand din aceasta perioada. Inscriptiile acestora in linearul B sunt similare primelor scrieri in limba greaca, ceea ce a sustinut prezumtia ca la vremea aceea Creta cazuse sub ocupatia razboinicilor veniti din peninsula Pelopones (Grecia), aheii sau micenienii. Aheenii popor de pastori si nomazi care au introdus in Grecia calul s-au stabilit in Peloponez venind dinspre nord in mileniul al XI-lea i.C. Spre deosebire de minoici, care erau scunzi si nu purtau barba, aheii erau inalti, barbosi si razboinici iscusiti. Ei utilizau carele de lupta, necunoscute cretanilor. Aheii si-au intemeiat orase fortificate, fiecare oras avand cate o citadela sau o fortareata foarte bine aparata. Majoritatea acestor orase se aflau in Pelopones, principala peninsula care formeaza sudul Greciei. Cel mai impozant era Micene, amintit in poeme si legende ca fiind capitala marilor regi ahei si a bogatiei lor in aur. Termenul „micenian” este utilizat de obicei cand se face referire la ahei si la civilizatia lor din mileniul al II-lea i.C.
Cretanii antici venerau aproape exclusiv zeite. Desi exista unele dovezi ai adorarii unor zei de sex masculin, reprezentarile minoice ale zeitelor decat ai zeilor. Desi unele dintre aceste reprezentari ale femeilor sunt speculate a fi imagini de adoratoare si preotese care oficiaza ceremonii religioase, si nu divinitatea insasi, se pare ca existau mai multe zeite, inclusiv o Zeita-Mama a fertilitatii, o protectoarea a oraselor, a gospodariilor, a recoltei, a infernului, etc. Unii au sustinut ca toate acestea sunt aspecte ale unei singure Mari Zeite. Ele sunt adesea reprezentate de serpi, pasari, maci, si un animal ciudat.
O sarbatoare importanta minoica reprezinta dansul cu taurul, adesea reprezentata in frescele de la Knossos si in sigiliile miniaturale. In acest ritual care pare destul de periculos, la care participau atat barbatii, cat si femeile, dansatorii se confruntau cu un taur si, apucand-l de coarnele sale, erau aruncati pe spatele acestuia. Fiecare dintre aceste miscari apare in reprezentarile minoice, dar semnificatia reala a dansului cu taurul in cultul minoic si viata culturala este destul de ambigua. Ceea ce este clar, totusi, este ca nu era vorba de o confruntare antagonista si triumful omului prin moartea rituala a taurului, semnificatia luptei cu tauri in cultura spaniola, ci este vorba de un sentiment al cooperarii armonioase.
In jurul anului 1600 i.C., orasele miceniene erau infloritoare si isi dezvoltau propria cultura, puternic influentata initial de cultura minoica din Creta. Micenienii erau raspanditi in aproape tot arhipelagul din Marea Egee si, odata cu declinul Cretei, si-au construit o retea comerciala profitabila cuprinzand toata zona estica a Mediteranei. Pentru un timp, Micene pare sa fi avut statutul unei mari puteri, capabila sa negocieze pe picior de egalitate cu imperiul hittit si cu cel egiptean. Primele semne ale dezordinii si declinului au aparut in secolul al XIII-lea i.C.
O cauza s-ar putea sa fi fost suprasolicitarea fortelor proprii in razboiul impotriva Troiei. Principalele centre miceniene au decazut definitiv in secolul al XII-lea i.C. Printre alte cauze probabile se numara si sosirea unui alt trib elenofon, dorienii. Desi aheii si dorienii au convietuit si in final au devenit un singur popor, tulburarile perioadei de inceput au determinat migrari semnificative ale aheilor spre coasta de vest a Asiei Mici.
Aproximativ in secolul al XI-lea i.C. scrisul s-a pierdut, iar operele de arta au disparut. Grecia, devastata de catastrofe, a intrat in perioada neagra a istoriei sale antice.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

civilizatia minoica epoca bronzului insula creta paleoliticul mister
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1698 (s) | 34 queries | Mysql time :0.016300 (s)