News Flash:

Comandantul legionar Vasile Marin (DOCUMENT ISTORIC)

24 Septembrie 2013
1011 Vizualizari | 0 Comentarii
Vasile Marin (n. 16/29 ianuarie 1904, Bucuresti - d. 13 ianuarie 1937, Majadahonda langa Madrid, Spania) a fost un om politic roman, comandant legionar. A fost casatorit cu Ana Maria Marin. 
A cazut la Madrid, in luptele din Razboiul civil din Spania, impreuna cu Ion Mota.
Cei doi au fost declarati eroi si au fost inmormantati la Casa Verde (sediul Miscarii Legionare), unde a fost ridicat un mausoleu in onoarea lor. Se estimeaza ca peste un milion de oameni i-au condus pe ultimul drum.
EXTREMISMUL DE DREAPTA”. Eticheta ticluita in hrubele masoneriei, sera oculta a rasadurilor democrate, a fost pusa in circulatie de rotativele presei din strada Sarindar. Cu popularizarea ei s-au angajat: militantii diversiunii nationale, tolerati si stipendiati de regimul demo-liberal; oamenii de buna credinta; si canaliile frontului mason-comunist-democrat. (…)
Prin angajarea organizatiilor nationale revolutionare in cadrul acestor formule, se urmarea compromiterea acestora sub diferite aspecte.
In principal, diversiunea sistematic intretinuta servea urmatoarele scopuri:
1. Sa inglobeze sub aceeasi firma, pentru a provoca confuzie, forte politice distincte si ca structura, si ca ideologie si ca spirit, cum ar fi de pilda Garda de Fier si L. A. N. C.;
2. Sa timoreze pe cetatenii care s-ar decide sa militeze in randurile frontului revolutionar, asupra carora cuvantul «extremism» ar opera in dublu sens:
a) prin influenta peiorativa a termenului insusi, care poarta in el rezonanta extremismului comunist, si
b) etichetati «extremisti», cetatenii terorizati de consecinte vor da inapoi pentru a nu suferi rigorile vindictei statului demo-liberal, atotputernic inca in compartimentele politicii alimentare;
3. In sfarsit, prin expresiunea «de dreapta», perfid colportata, scopul urmarit era sa prezinte actiunea legionara drept o miscare reactionara, de la care sa se indeparteze atat masele muncitoresti, educate pana acum de functionarii revolutiei in ideologia «stangii», cat si intelectualii cu antipatii mic-burgheze, pentru care iluzia libertatii din regimul democrat a fost luata, de multi dintre ei, drept o realitate. (…)
Toti adversarii nostri de rea credinta, flancati de cireada oamenilor politici educati in scoala parlamentarismului, cauta activ sa prezinte actiunea noastra ca pe o miscare de extrema dreapta, o reactiune «alba», o forma de contrarevolutie mic-burgheza si – mai ales – in slujba «capitalismului».
Este o calomnie calculata careia timpul si fortele nebiruite ale legionarilor, nu vor intarzia sa-i puna prompt capat. (…)
Existau o «dreapta» si o «stanga» in adunarile suverane ale democratiei, in care unii aparau autoritatea absoluta si institutiile unui trecut injust, iar altii se declarau gata sa moara pe altarul libertatilor individualismului anarhic.
Dar noi nu putem fi nici la dreapta, nici la stanga, pentru bunul motiv ca Miscarea noastra imbratiseaza intregul plan al vietii nationale, nediferentiata in structura ei; Miscarea noastra organizeaza, in aceeasi masura, atat autoritatea, cat si libertatea. (…)
Desi nu intelegem sa paralelizam lumea sociala cu cea organica, totusi pentru precizarea notiunilor in joc, mi-as permite sa amintesc ca fiinta omeneasca traieste si se dezvolta in acelasi spirit unitar care exclude, pentru perfecta functionare a organismului, orice dezvoltare a uneia dintre parti in detrimentul altora. Dupa cum nu se acorda nici o importanta mai mare sau mai mica unora dintre organele simetric distribuite de divinitate, organe care nu pot avea interese potrivnice – ar fi absurd! -, tot astfel o colectivitate, care fiinteaza in sentimentul unei uniuni politice si sociale cu legi proprii si superioare intereselor de fractiuni, nu se poate eticheta partial, fara ca prin aceasta sa nu-si puna in primejdie propria sa existenta.
Imbibata de dinamism, Miscarea noastra e revolutionara. Ea promoveaza spiritul creator in toate domeniile vietii publice si e sincer refractara atitudinii conservatoare.
Ea organizeaza cucerirea viitorului, cu participarea tuturor categoriilor productive ale natiunii si nu prezinta o reactiune spre trecut.
Pe planul politic, prin aceasta putere noua de creatie, Miscarea Legionara absoarbe si anuleaza atat liberalismul, cat si socialismul.
Sustinuta de ideologia faptei, Miscarea Legionara revolutioneaza conceptia de viata a natiunii, care trece de la arta oratorica la arta constructiei sub toate formele, cum scria Georges Valois.
Miscarea aceasta este nationala si sociala in acelasi timp. Ea lupta impotriva internationalismului orchestrat de lojile masonice si de sinedriile ovreiesti si promoveaza realizarea maxima a potentelor nationale, cu participarea tuturor straturilor sociale. (…) Am sunat mobilizarea colectivitatii romanesti! (…)
De totdeauna, guvernarea unei natiuni s-a facut in doua moduri (G. Valois):
1. Sau Statul face alianta cu poporul pentru a-i reduce si supune pe cei puternici disciplinei nationale si sociale;
2. Sau Statul se aliaza cu oligarhia – in epoca moderna, plutocratia – pentru a mentine natiunea in dependenta.
Prima politica ar putea fi considerata ca o politica de «stanga» – deci proprie democratiilor; secunda ar fi o politica «de dreapta», proprie regimurilor absolutiste si arbitrare.
Sa continuam lectia noastra pentru scoala de adulti politici naraviti in tarcul iudeo-masono-democrat si, luand ca indreptar cele doua principii de politica generala expuse mai sus, in acord cu cele mai noi metode de pedagogie experimentala, sa procedam, pentru ilustrarea celor teoretizate, la exemplificari.
Pentru generosii apologeti ai democratiei, ca si pentru profetii din valea Sarindarului, Franta este prototipul Statului democrat «de stanga», Italia si Germania – fasciste – odioase regimuri, «de dreapta», Rusia Sovietica – organizatie statala de -«extrema stanga», iar Romania, in forma ei actuala, o dulce democratie stropita cu apa de flori a «stangii», inzestrata cu vot universal, constitutie «belgiana» si partidism parlamentarist.
Ce se petrece in Franta «de stanga»? Ne-o spune tot Georges Valois, in acord cu toti ganditorii politici de acolo, confirmat de Charles Maurras care desparte demult «Franta reala» de «Franta legala»:
«Sub numele de democratie parlamentara, noi avem domnia puterilor banului, dirijata de un fel de guvern al bancherilor».
Mai este necesar sa insistam asupra exactitatii acestei situatii? Nu credem; s-au insarcinat faptele insasi. De ani de zile, Franta republicii a treia, Mecca democratiei «radicale», traieste sub comanda bancherilor afacerii Panama, iar asii vremurilor mai noi se cheama: Oustric, Sacazan, Stavisky, Levy-Dubois. In serviciul lor, slugi devotate, reprezentantii «tarii legale», gratie dinamului electoral pus in miscare de esenta argintilor, se afla toata turma radical-aocialista: Raoul Peret, Raynaldy, Rene Renoult, Dalimier, Camille Chautemps et Co.; intreg regimul parlamentar «ou, mieux, pourrimentaire», cum ar spune «oribilul reactionar» Leon Daudet.
Si iata cum, incadrata in principiul nostru general asezat la inceput, Franta capata, in sensul insusi al terminologiei adversarilor de rea credinta, cea mai patenta eticheta «de dreapta».
Dar Italia, creatoarea ordinii fasciste, proclamata de iudeo-democrati ca o bestiala organizatie «de dreapta», cum ne apare in lumina principiilor stabilite mai sus?
Ne-o spune cel mai autentic reprezentant al ei, Mussolini insusi, care, la pag. 138-139 din cartea Mi E. Ludwig, «Entretiens avec Mussolini*, declara:
« – Noi avem despre natiune o conceptie sintetica si nu analitica. Noi suntem ca in Rusia – «extrema stanga» – sensul colectiv al vietii; acest sens noi dorim sa-l intarim in paguba vietii personale…»
Da, iata ce vrea sa faca fascismul din masa: sa organizeze o viata colectiva, sa traiasca, sa munceasca, sa lupte in comun, intr-o ierarhie, fara a fi o turma.
Si mai departe, la intrebarile puse de E. Ludwig, pentru a i se preciza diferentele care exista intre cele doua regimuri, Mussolini raspunde (pag. 165):
« – Diferente?
Noi avem proprietate privata, Rusii nu.
Noi am supus capitalismul unui control, Rusii l-au suprimat.
La noi partidul depinde de guvern, dincolo este invers.»
« – Partidul si guvernul» spune Ludwig «sunt reunite in persoana Dvs. Era la fel si cu Lenin!» “Si este cu mult mai mult acum cu Stalin, ale carei puteri asupra partidului depasesc cu mult pe ale lui Mussolini”, adaugam noi.
« – Nu neg asemanarile.» Si apoi: « – Noi ne asemanam cu ei in tot ceea ce este negativ. Noi si Rusii suntem contra liberalilor, democratilor, parlamentarilor!»
Si acelasi Mussolini, seful unui regim de «extrema dreapta», spune brutal unei delegatii de patroni, veniti sa expuna starea precara a afacerilor lor si obligatia in care se gaseau de a nu mai putea conduce exploatari insuficient remuneratorii: «Daca inchideti uzinele, eu deschid inchisorile.»
In vremea aceasta, marea democratie americana, la ordinele temutilor regi ai otelului, ai automobilelor ori ai nasturilor, ineaca in sange muncitorii la San Francisco, la Detroit sau la New York.
Iar daca pasim intre hotarele Romaniei de coloratura democrata, atat de scumpa scrutatorilor si branistenilor scoboratori din Dragos-Voda (nota: Braniste si Scrutator erau pseudonimele a doi ziaristi evrei din perioada interbelica), vedem ca Statul, asezat pe institutiuni de «stanga» – sufragiu universal, libertati si parlament – la ordinele plutocratici autohtone si internationale, zdrobeste cu patul de arma pe invalizii de razboi, calca in picioarele cailor congresele invatatorilor ramasi pe drumuri, trimite plumb in gurile flamande si in trupurile istovite ale muncitorilor de la Lupeni si Grivita, intoarce baionetele ostasilor asupra studentimii care, purtata de mistica nationalista, merge sa puna o cruce pe lespedea de la mormantul Eroului Necunoscut, si leaga in lanturi de ocnasi bratele viguroase ale unui tineret educat in scoala generoasa a constructivismului. (…)
«Stanga» si «dreapta»? Unde sunt? (…)
Miscarea Legionara este o conceptie totala a vietii nationale. (…)
In lupta noastra noi voim sa construim autoritatea, Statul, pe nevoile poporului intreg, pentru a-l apara si conserva impotriva dominatiei si exploatarii practicate de clicile pluto-democrate si conditionam de aceasta dualitate, de aceasta alianta Stat – Natiune, durata si taria oricarui stat.
Generosi si intelegatori, nu vom cauta insa sa exasperam cu totul pe adversarii nostri, demontandu-le complet legenda pe care ne-au faurit-o; cu spirit impaciuitor declaram aci ca vom adopta si noi terminologia atat de scumpa lor, de «dreapta» si «stanga». Dar nu acum! Ci in ziua Judecatii de pe urma. 
Articol realizat de fruntasul legionar Vasile Marin si publicat in Revista AXA, Nr.21 din 1933
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

vasile marin omandant legionar revista axa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1500 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012917 (s)