News Flash:

Viziunea lui Mihai Eminescu asupra socialismului

5 Februarie 2014
1687 Vizualizari | 0 Comentarii
In ce-l priveste pe K. Marx nu exista marturii ca poetul ar fi citit scrierile lui Marx. O simpla insemnare gasita intr-un manuscris eminescian ce mentiona Das Kapital nu ne indreptateste a-l banui ca fiind un cititor al operei intemeietorului doctrinei comuniste. De altfel, Eminescu aminteste foarte rar de Marx: ,,…socialismul din Germania exista pentru ca 10—20 de persoane citate anume, precum Marx, Lasalle, Bebel, Liebknecht s.a. au voit sa ajunga la insemnatate in viata statului exploatind mizeriile poporului” (Opere X, 155); ,,seful socialistilor din Londra” (Opere XII, p. 153); ,,Ei bine, in Anglia sunt organele centrale ale Internationalei rosie, traieste Marx, generalisimul partidului si nici pe guvernul, nici pe poporul englez nu-i doare capul de aceasta” (XII, p. 160). Acestea sunt toate referirile la Marx in publicistica eminesciana. Cu siguranta conceptiile socialiste, el le identifica din alte izvoare decat cele marxiste, scrie adevarul.ro.
In schimb, Eminescu a discutat despre socialism, nici despre acesta de foarte multe ori, fiind interesat nu atat de miscarea politica socialista din Apus cat de evenimentele declansate de nihilistii comunarzi din Imperiul tarist. El nu a acceptat doctrina socialista fiindca datorita conceptiei sale sociologice. In viziunea sa, orice societate trebuie sa parcurga, in mod organic, toate etapele evolutiei sale, si nu sa ,,arda etapele”, pentru ca astfel societatea ar pieri. Doctrinele socialiste si comuniste propovaduiesc schimbarea pe cale rationala si revolutionara a societatii. Ideea eminesciana asupra evolutiei organice nu avea cum sa admita socialismul.

Vezi si Ce a spus Parintele Arsenie Boca despre marele poet Mihai Eminescu 
Eminescu nu accepta socialismul deoarece acest sistem social ,,incearca a rasturna toate formatiunile pozitive de stat”, ceea ce ar insemna distrugerea culturii, adica a intregii mosteniri a omenirii: ,,Noi, cari sintem siguri ca victoria principiilor liberale-socialiste insemneaza moartea oricarii culturi si recaderea in vechea barbarie, vom combate tendentele lor, ori in ce punct s-ar fi ivind”(Opere X, 91). Respingerea socialismului este motivata de consecintele nefaste ce le-ar avea instaurarea lui, si sa recunoastem experimentele politice teribile din secolul XX l-au confirmat pe deplin pe autorul Luceafarului.
Daca Marx si Engels afirmau ca stafia comunismului bantuie in Europa, ganditorul roman crede ca ,,o serioasa turburare socialista ameninta Europa”, amenintare explicata prin deformarea ce ar produce-o socialismul in raporturile sociale dintre oameni. Mai precis, s-ar naste relatii artificiale dincolo de modul natural de functionare a societatii  de catre o masa inculta ,,pe care oameni cu cunostinte jumatatite, semidocti sau inculti cu totul, cauta a o amuta asupra claselor superioare, a caror superioritate consista in nastere, avere sau stiinta.
Vezi si Lucruri inedite despre parintii marelui poet Mihai Eminescu
Cultura oricarei natii e impresurata de-o multime oarba, gata a recadea in orice moment in barbarie.” Aceasta imagine asupra comunismului parca ar fi decupata din realitatile Romaniei din anii’50 ai secolului al XX-lea, cand, in numele luptei de clasa si al clasei muncitoare, numericeste nesemnificativa, au fost distruse elitele tarii. In viziunea lui Eminescu, multimea dirijata de conducatorii socialisti se recruteaza din randul lumpenproletariatului urban si ,,mai niciodata la tara, intre tarani”, ,,ci tocmai in orase, intre acei oameni produsi in conditii nefavorabile si traind in ele, cari [sant] crescuti inchirciti fiziceste si intelectual, cari n-au mintea clara si sanatoasa a omului nascut si crescut in conditii normale. Chiar in orase insa ei s-au inmultit prin caderea micei manufacturi si victoria capitalului mare, reprezentat prin fabricele cu masine de vapor”.
Eminescu gaseste o diferenta intre socialismul oraselor industriale, dupa el ,,esplicabil, desi nu justificat”, si cel agrar care nu are nici un rost. ,,Socialismul industrial porneste de la o iluzie economica” deoarece noul sistem social preconizat nu are cum sa asigure conditii de existenta egale pentru toti oamenii conform principiului de a oferi fiecaruia dupa propriile nevoi. Nu exista remediu, scrie poetul, in a inmulti ,,mijloacele prime de existenta”. Transferul avutiei claselor bogate la cele sarace, sau un alt mod de a organiza munca nu duc la imbunatatirea conditiei sociale si economice a tuturor indivizilor. Existenta biologica este intretinuta de toti oamenii si ea se poate realiza numai prin ,,munca aspra”. Clasele avute au, fata de restul populatiei, o cultura si creeaza cultura, or, inlaturarea lor ar duce la erodarea temeliei culturii.  Ceea ce il preocupa pe Eminescu este raspandirea iluziilor economice socialiste in state, cum este Rusia, ,,in care n-au ratiune de a fi”. Foarte bun cunoscator al politicii si societatii rusesti, el intrezareste pericolele pentru intreaga cultura si civilizatie a lumii instaurarea unui regim socialist in tara vecina Romaniei (Opere, X, 91).

Vezi si Femeile care l-au cucerit pe Mihai Eminescu 
Ganditorul discuta comunismul prin rolul politicului, anume acela de a armoniza interesele statului cu cerintele libertatii individuale. Numai ca pentru comunismul international actiunea politica nu are alt scop decat de a distruge statul. Este sesizata aici o contradictie a ideologiei comuniste rezultata din accentul pe individ in raport cu statul, dar in realitate este promovat spiritul gregar al maselor ce trebuie sa se opuna prin orice mijloc elitelor, recte burgheziei: ,,Intre acestea doua extreme e poate mestesugul adevaratei politice. A impreuna exigentele existentei neaparate a statului cu exigentele libertatii individuale, a nu permite ca asociatii de indivizi rapitori sa faca din stat o unealta a lor si a nu lasa pe de alta parte ca statul impersonal sa lege cu totul minile individului, asta e problema pe care multi s-a incercat s-o dezlege, dar de la cezarii Romei si pina la cezarii moderni nu s-a gasit inca remedii radicale, ci numai paliative.” (Opere, X, 148).
Nu este lipsit de sens faptul ca Eminescu, intrucat a argumentat cum taranul roman intretine intregul stat roman cu pleiada lui de functionari si de demnitari, a fost etichetat ca socialist: ,,Cestiunea e fara contestare sociala: am fi socialisti insa numai atunci cand am propune o solutiune socialista. Departe de noi asta. Din contra, solutiunea ce-o propunem nu poate fi decat conservatoare, reactionara chiar. Clasele muncitoare trebuiesc scapate de paraziti; parazitii insasi trebuiesc, prin o riguroasa organizatie, siliti la munca la care se pricep. La taiat lemne Serurie, la carciumarie Carada. Nu oameni mari cu abecedarul in mana, nu escroci si tampiti in demnitatile statului, nu cocoterie si pungasie in afacerile publice. O reorganizare sociala avand de principiu apararea si incurajarea muncii, inlaturarea feneantilor si parazitilor din viata publica, iata ceea ce e de neaparata necesitate.” (Opere, XII, 323-324).
Raul in Romania este generat de cheltuirea neproductiva a banilor castigati de lucratori prin munca, de catre postulanti care prin activitatea lor nu aduc un cat de mic surplus la bogatia tarii. Deci poetul vede limpede diferenta dintre capitalistii autentici si pseudocapitalisti. Primii isi orienteaza profitul spre investitii, spre crearea de noi venituri, ceilalti sunt doar consumatori ai venitului creat de masele muncitoare, care nu beneficiaza in nici un fel de pe urma lor. De aceea, Eminescu ii indeamna pe socialistii romani sa cerceteze caile prin care este consumat bugetul de catre grupuri parazite.
Eminescu nu gaseste ca proprietatea si capitalul sunt vinovate pentru mizeria suportata de clasele de jos, idee care-l desparte indubitabil de socialisti si de marxisti, si mai mult, il scuteste de eticheta pusa cu superficialitate conceptiei sale, anume de gandire antimoderna, anticapitalista. Eminescu identifica dezvoltarea capitalista a Romaniei pe alta cale, dar cu aceleasi valori cum sunt capitalul si proprietatea.
Insa pentru Eminescu, in Romania nu se justifica in nici un fel socialismul intrucat nu exista conditia sine-qua-non a acestui sistem social – industria. Se poate accepta socialismul ca un alt mod de organizare a relatiilor sociale numai intr-o societate industriala. Intr-adevar, socialismul in datele lui originare este un sistem social imaginat ca forma de organizare pentru una din clasele fundamentale ale societatii industriale – proletariatul. Cum Romania era un stat eminamente agrar, socialismul ar fi un transplant care nu are cum sa supravietuiasca: ,,In mod natural nici n-ar putea exista socialism la noi. Populatia e chiar mica pentru teritoriul nostru fertil si cestiunea sociala incepe prin a fi o cestiune agrara, o cestiune de disproportie intre numarul chilometrilor patrati ai tarii si numarul locuitorilor. Prisosul acestor din urma fiind avizat la munca industriala, aceasta avizata la schimb pe productele agricole ale altor tari, se-ntelege ca munca industriala va fi supusa legilor unei concurente universale, ca, nefiind destul de ieftena sau neafland vinzare, acel prisos de populatie va cauta sa sufere sau sa emigreze.
La noi mizeria e produsa in mod artificial, prin introducerea unei organizatii si a unor legi straine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economica a tarii, organizatie care costa prea scump si nu produce nimic. Socialismul nu se justifica dar la noi prin nimic si ca evolutiune de idei nu-i decat aceeasi jucarie cu abstractii straine pe cari si-au permis-o predecesorii d-nilor Nadejde: C.A. Rosetti, Serurie, Patarlageanu s.a.” (Opere, XII-212)
Eminescu stabilea corect stadiul de dezvoltare economica al tarii, axata pe agricultura, industrie casnica si pe un comert bazat mai mult pe import. El recunoaste ca statele industriale sunt mai bogate pentru ca acolo mare parte din populatie produce si-si duce existenta din ceea ce produce, pe cand in Romania capitalismul a stimulat parazitismul social, adica un castig fara munca. De aceea, socialismul nu are cum sa-si gaseasca un corespondent real in Romania, in lipsa unei burghezii si a unui proletariat implicati in activitati productive.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

k marx das kapital eminescu socialismul germania comuniste engels
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (0)

Introduceti comentariul dumneavoastra

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1667 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017480 (s)