News Flash:

Comorile dacice din Transilvania

4 Noiembrie 2013
2134 Vizualizari | 0 Comentarii
Sarmisegetuza, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie... De cate ori ne gandim la stramosii daci, ne vin in minte aceste locuri fabuloase. Poate din cauza misterului ce le inconjoara, poate din cauza frumusetii salbatice a muntilor Orastiei. Dar daca am vrea sa intelegem mai mult din identitatea noastra, sa intelegem mai mult din radacinile noastre si din trecutul strabunilor nostri, ar trebui sa ne intoarcem privirile si catre inima Romaniei, acolo unde, culmea, sunt cele mai numeroase dispute legate de identitate si de istorie: in asa-zisa secuime! In judetele Harghita si Covasna au fost descoperite peste 200 de asezari, 34 de cetati si peste 30 de tezaure, toate dacice! Da, ati citit bine aceste cifre! In timp ce autoritatile numara steagurile secuiesti de pe primarii sau polemizeaza pe marginea unei bentite tricolore, aceste descoperiri uluitoare nu sunt nici popularizate, nici puse in valoare, desi ar putea sa lumineze o buna parte din umbrele vechimii acestui popor, scrie formula-as.ro.
Inceputurile
Totul a inceput pe la 1800, cu descoperirile facute intamplator de taranii care isi munceau pamanturile. Aduceau autoritatilor bucati ciudate de metal vechi, sau cioburi, sau chiar vase intregi, pe care le descopereau atunci cand intorceau brazda cu plugul. Astfel de semnalari erau destul de frecvente pe toata partea estica a Transilvaniei si aproape ca nu exista sat in care sa nu se stie cate un loc "special". D. Scheint a fost printre primii cercetatori care a luat aminte la aceste descoperiri intamplatoare si a inceput studierea sistematica a regiunii. A cautat in special cetatile si asezarile fortificate, acestea fiind inca de pe atunci obiect de disputa, mai ales pe problema datarii: erau ele construite inainte sau dupa descalecarea secuilor?
Concluziile sale vor fi in buna masura politizate, vorbindu-se despre cetati construite si inainte, si dupa venirea secuilor. Curios a fost insa faptul ca cetatile considerate mai vechi se regaseau in legendele locale, pe cand cele mai noi nu se regaseau in povestile secuilor. Cercetarile ulterioare au aratat ca cetatile mai noi au fost construite de cele mai multe ori pe ruinele vechilor cetati sau fortificatii. Dupa studiul publicat de Scheint in 1833, au urmat insa si alte cercetari ale zonei. In perioada interbelica, A. Ferenczi face primele sapaturi de anvergura, strict pe problema dacica. Intr-un moment in care nu se politiza atat de mult cercetarea, descoperirile si insemnarile sale au avut o importanta foarte mare pentru cei ce au studiat ulterior, desi exagerari au mai existat, inclusiv legate de o "perioada slava" a regiunii.
In 1985, Viorica Crisan, acum directoare a sectiei de arheologie a Muzeului din Cluj, a ajuns la muzeul din Miercurea Ciuc si a inceput sa puna cap la cap toate studiile de pana atunci, facute despre dacii din estul Transilvaniei. "Asa a fost destinul meu, pentru ca initial eu nu am vrut sa lucrez acolo, stiam ca este o zona dificila. La inceput mi s-a sugerat sa invat limba maghiara. Apoi mi s-a dat un traducator ca sa inteleg ce se discuta la sedinte si ca sa ma deprind cu limba. Mi-a fost imposibil. Din pacate, nu am fost in stare sa am nicio apropiere de limba maghiara. Conducerea muzeului a inteles asta si m-a lasat libera, sa merg pe teren si sa cercetez. Asa au inceput cei cinci ani in care am batut la pas Harghita si Covasna si am luat fiecare loc cu vestigii la studiu. A fost sansa mea. In '90, dupa revolutie, am devenit brusc invizibila pentru colegii mei. Nu cred ca exista pedeapsa mai mare. Nu mi se raspundea la salut, nu era auzita parerea mea, brusc nu mai existam. Presa locala m-a umilit atunci cand am indraznit sa pun intr-o expozitie un «murus dacicus», impodobit cu arme dacice. In cele din urma, mi s-a sugerat ca cel mai bine ar fi sa ne intoarcem toti de unde am venit. In mod ciudat, am observat ca orice perioada istorica de la paleolitic la modern ii interesa, insa cea dacica devenise tabu. Din pacate, acest lucru s-a confirmat mai tarziu, cand autoritatile au permis intrarea unui buldozer peste vestigiile uneia dintre cetatile de la Jigodin... pentru a amplasa o antena telefonica". Viorica Crisan s-a intors la Cluj, insa un an mai tarziu si-a reluat cercetarile in Harghita si Covasna. Stia deja ca este una dintre cele mai importante zone cu vestigii dacice din Romania. Dupa aproape trei decenii de munca titanica pe teren, a publicat unul dintre cele mai complete studii despre mostenirea dacica din estul Transilvaniei.
Descoperirile
"Cand am inceput sa pun cap la cap diferitele studii arheologice, un prim soc a fost numarul mare al descoperirilor. Strict pe estul Transilvaniei sunt 34 de cetati dacice! In toata Transilvania, cu siguranta, sunt mai multe, insa nu au fost studiate siturile", imi spune doamna Viorica Crisan, in timp ce pune pe masa si rasfoim impreuna lucrarea sa de doctorat. "Unele dintre cetati sunt de mici dimensiuni, dar sunt destul de dese. Erau, probabil, resedintele aristocratilor sau conducatorilor zonei, asemanatoare ca suprafata si pozitionare cu cetatea de la Piatra Rosie, din Muntii Orastiei. La Jigodin, de exemplu, sunt trei cetati: doua pe malul Oltului si o a treia, practic un platou fortificat. Un varf de munte aplatizat, pe care sunt cateva constructii principale si anexele. Acolo erau mestesugari, armurieri, un loc pentru femei unde teseau etc. Era mai degraba amenajata pentru personalul din jurul unui lider. La Jigodin s-a gasit o cantitate mare de zgura de fier. Deci, in interiorul cetatii, erau ateliere care produceau sau reparau unelte si arme". Exista insa si constructii impresionante prin structura, masive: la Covasna, Biborteni, Valea Seaca, Ghindari, Zetea, sau incredibilul sistem de valuri si santuri de la Porumbenii Mari. Toate cetatile au si asezari civile in apropiere. Practic, oriunde ai merge, pe depresiunea Ciucului sau in zona Targului Secuiesc, in orice localitate exista unul, doua sau trei puncte ale vechilor asezari dacice. "Sunt foarte multe. O prima cetate este la Santdominic, in apropiere de Balan, unde se pare ca s-au facut exploatari de cupru inca din Antichitate. Apoi mai este una la Racu si inca una mai sus, in munte, peste ruinele careia s-a ridicat o cetate medievala. Tot acolo e Cetatea de la Ciceu, care da in drumul dintre Miercurea Ciuc si Vladita. Este in munte, asezata pe o stanca, extraordinar de frumoasa. Sunt si ruine medievale acolo, dar... pe fundatia unei vechi cetati dacice. Pe urma este cea de la Mihaileni, pe drumul spre Moldova, prin pasul Ghimes. Peste Olt de Jigodin este o alta cetate, la Leliceni. Jos mai este o cetate, la Tusnad. La Racos sunt alte trei cetati. Acolo e un munte extraordinar. N-ai cum sa nu il sesizezi mergand catre Sighisoara. Sus, pe acest munte conic, cu platou taiat, cel mai inalt din zona, s-au gasit plinte in forma circulara, ce pot duce cu gandul la un templu. Si tot asa, e plin peste tot. Sunt cetati pe ambele parti ale depresiunii, in zonele de munte".
In toate aceste cetati s-au descoperit, in mod surprinzator, aceleasi vase, aceleasi piese de podoaba, oglinjoare, ca cele de peste munte, din Moldova. Este si o zona cu cea mai mare concentratie de descoperiri ale unor tezaure monetare, in special datorita faptului ca era o zona de tranzit si comert. Dacii se pare ca nu obisnuiau sa treaca muntii, asa cum facem noi astazi, prin Valea Prahovei. Treceau in special prin pasul Oituz, mergand de-a lungul Siretului, pana la mare, unde puteau sa faca negot, atat cu grecii, cat si cu romanii. Se mergea fie prin pasul Buzaului, unde s-au descoperit fortificatii, si la intrare, si la iesire, fie pe la Focsani, prin trecatoarea din Tara Vrancei, care iesea tot in depresiunea Targul Secuiesc.
"Dar daca cetati dacice s-au mai studiat, ce mi se pare foarte important este ca in aceasta parte a Transilvaniei am descoperit in jurul lor asezari obisnuite ale dacilor. Peste 200! Studierea lor ne-a ajutat sa «vedem» mai bine cum era traiul lor de zi cu zi, sa intelegem viata lor obisnuita".
Viata obisnuita a dacilor
Amanuntele din viata zilnica a dacilor au iesit la suprafata din negura vremurilor, de sub pamantul scormonit de arheologi cu mare grija. Viata lor de atunci semana surprinzator de mult cu viata bunicilor nostri de odinioara. Femeile teseau si faceau haine cu fir mai strans sau mai moale. S-au gasit greutatile acelea speciale folosite la razboi, care intindeau firul mai mult sau mai putin atunci cand teseau. Pe langa ele aveau copii care se jucau cu miniaturi din lut: canite, farfurioare sau papusele. Oasele de animale gasite in incinta caselor arata ca erau in primul rand mari crescatori de vite, de oi sau porci. Vanatul era doar ocazional, dupa cantitatea de oase de cerb sau mistret descoperita. Faceau oale si strachini din lut, insa erau mari mesteri in prelucrarea fierului. Aproape ca nu exista cetate in care sa nu fi fost gasita zgura ramasa de la facutul armelor sau uneltelor. Si fierul prelucrat aici era de o calitate exceptionala. Aveau case asa cum mai vezi astazi prin satele indepartate din munti: din lemn, pe fundatie de piatra si tencuite cu pamant. Pana si uneltele erau aceleasi cu cele folosite in buna masura astazi: sapa, furca, secera sau coasa. Si, desi erau practic niste simpli tarani, aveau bijuterii facute de ei, foarte simple si foarte frumoase: cercei sau bratari din aur sau argint, margele din sticla colorate, fibule sau pandantive lucrate de mana, cu mare maiestrie. Ba aveau chiar si oglinjoare in care se puteau admira. "Traiul dacilor seamana foarte mult cu cel al taranilor de azi, din satele mai izolate. Din pacate, comparatia permanenta a istoricilor cu Imperiul Roman i-a facut sa arate ca niste barbari. Dar Imperiul Roman de atunci era, sa zicem, ca America de acum. Cate tari din lume au traiul si influenta americanilor? Tot asa si atunci, putini erau cei care aveau luxul Romei. Si totusi, daca noi azi traim la tara si in America exista zgarie-nori, daca noi inca mai aram cu plugul tras de cal in timp ce ei au o agricultura mecanizata total, asta nu inseamna ca astazi noi suntem niste barbari fata de ei. Daca in perioada Cucuteni aveam deja temple si locuinte cu etaj, de ce sa credem ca 4 mii de ani mai tarziu nu eram mai dezvoltati ca popor? Comparatia cu Imperiul Roman ii dezavantajeaza in anumite domenii pe daci, dar nu in toate". In sprijinul afirmatiilor doamnei Crisan sunt probabil si cele 23 de tezaure monetare si 6 tezaure de podoabe si vase de argint descoperite in inima Transilvaniei. Monedele romane, unele batute chiar in Dacia, arata ca exista un comert intens si ca dacii se adaptau vremurilor. Apoi, tezaurul de la Cehetel, cu bratari splendide, cel de la Padureni sau cel de la Peteni, fibulele din argint descoperite la Cristuru Secuiesc sau cele 15 cupe si boluri din argint descoperite la Sancraieni ne arata o alta fata a dacilor "barbari", ce traiau misterios, invaluiti in legenda Muntilor Orastiei. Din pacate, o parte dintre comorile gasite au luat drumul Budapestei, fie inainte de 1900, fie dupa. In 1944, mai multe piese importante au fost incarcate intr-un tren care... a fost bombardat imediat dupa intrarea in Ungaria. Asa s-a spus oficial.
Ileana Cosanzeana locuieste impreuna cu fratele ei intr-o cetate, pe varf de munte, aparand o veche comoara. Locul este pazit de un sarpe urias, incolacit in jurul muntelui, intr-o spirala uriasa. Poarta care da spre comori mai are inca un paznic: un cocos care adoarme doar o data la sapte ani. Doar cine prinde acel moment are acces la comoara. Au fost cativa care au reusit sa treaca de toti acesti cerberi, insa nimeni nu a reusit sa mai iasa din camera comorilor. Din cauza lacomiei, multi au ramas inchisi acolo, in munte. Un cioban a descoperit intamplator poarta secreta, exact cand aceasta era deschisa. Dar cand a vrut sa intre, a vazut o femeie foarte frumoasa, imbracata in alb. A simtit o boare, a adormit si cand s-a trezit era prea tarziu: muntele se inchisese. Un altul a orbit si a amutit si nu a putut sa spuna ce stia, desi vazuse locul si ce era acolo. Acest munte exista cu adevarat, chiar langa orasul Covasna. In varful sau este o cetate veche, unde se spune ca s-ar afla comoara: Cetatea Zanelor. Un loc fantastic, ce ascunde un mare secret.
In 1996, Viorica Crisan a fost chemata de urgenta la Cetatea Zanelor. Muntele isi dezvaluia o parte din comoara ascunsa: o naprasnica furtuna pusese la pamant toata padurea. Copacii erau scosi din radacini, intregul versant era plin de gropi uriase, ca scormonit de o forta nepamanteasca. Printre radacinile lor, in acel pamant rascolit, erau scoase la iveala cioburi, amfore, fibule si tot ce mai putuse ramane dintr-o veche cetate dacica. Pana si sarpele colosal se vedea cu ochiul liber: un zid alb de piatra, ce se incolacea in jurul muntelui, protector. Legenda a ramas si astazi, insa ei i se adauga o descoperire importanta: un munte intreg terasat, locuit candva de daci. "Ce am descoperit acolo e uimitor", imi spune doamna Viorica Crisan. "Un munte fortificat, in spatele cetatii cu o panta foarte abrupta, imposibil de escaladat, in fata ei fiind terasele. Fiecare terasa are cate un zid. Este sapat pana in stanca tot muntele si apoi este rezidit. Zidurile sunt din piatra lipita cu lut si cele de jos au o grosime de peste patru metri! Muntii care inconjoara cetatea sunt mai inalti si e un loc greu accesibil. Chiar si pentru sapaturile arheologice a fost destul de greu de ajuns acolo. Dar nu puteam sa las buldozerele si tafurile sa scoata lemnul doborat de furtuna, fara sa vad despre ce este vorba. Erau 5 km de facut dus, pana acolo, si 5 intors, pe jos. Pana in '98, am studiat printre resturile acelui ravagiu. In '98, am continuat cercetarile, in colaborare cu Muzeul din Braila si cu Monica Margineanu de la Institutul de Arheologie Bucuresti. Banii au fost putini, dar am incercat sa facem ce putem. Sunt sute de oameni care vin acolo sa viziteze cetatea. Cetatea Dacica de la Covasna este unica! Are o acropola si patru terase, inconjurate cu ziduri de piatra, deasupra carora exista o suprastructura de lemn, foarte bine pusa la punct. Are peste 3.000 de mp si impresioneaza nu atat prin marime, cat prin aceste structuri masive din piatra care au inconjurat-o".
Poate ca marele secret, marea comoara pastrata de secole in Cetatea Zanelor, pazita de Ileana Cosanzeana, era tocmai aceasta cetate dacica, cea mai mare din estul Transilvaniei. Comoara trecutului si a identitatii unui neam.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sarmisegetuza costesti blidaru piatra rosie stramosii daci harghita
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1627 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011786 (s)