News Flash:

Conditia femeii in Evul Mediu

6 Decembrie 2013
3130 Vizualizari | 0 Comentarii
Intelegerea medievala a sexului era destul de precara. Anatomia nu era foarte avansata si disectiile erau rareori practicate. Dar aceste lucruri nu le-a impiedicat pe cele mai „stralucite” minti ale epocii sa incerce sa descopere secretele sexualitatii. Concluzia la care au ajuns  acestia, in mare parte barbati si multi dintre ei clerici, a fost ca femeile erau problema.
Conform teoriei clasice a celor patru umori,  se credea ca barbatii erau calzi si uscati (ceea ce era un lucru bun), pe cand femeile erau reci si umede (ceea ce era rau).  Se credea, de asemenea, ca acest lucru le dadea o dorinta sexuala mult mai mare. Celalalt vinovat era sangele menstrual. „Acest sange este atat de detestabil,  incat  prin contactul cu el fructele putrezesc, vinul se transforma in otet si cainii turbeaza.”  Dar gandirea medievala mergea chiar mai departe. Se spunea ca ochiul primeste lichid menstrual, prin urmare o femeie aflata in timpul perioadei delicate a lunii putea sa provoace boli grave celor care o priveau. Pe scurt, femeia era considerata otravitoare.
Gandirea medievala era la fel de logica ca si a noastra, numai ca pornea de la ipoteze diferite.  Si aceste ipoteze se bazau de multe ori pe doctrine religioase sau pe autoritatea antica. Si ideea de baza care reglementa sexualitatea femina a fost povestea biblica a Gradinii Edenului. In istorisirea pacatului originar, Diavolul alege sa o pacaleasca pe Eva mai degraba decat pe Adam, deci, dupa cum interpretau „inteleptii” acesta a atacat natura umana  in punctul ei mai slab. Eva a fost "momeala lui Satana, otrava pentru sufletele oamenilor"  scria in secolul al XI-lea cardinalul italian Peter Damian. A fost un act de tradare pe care putini clerici il puteau ierta. „Ticalosia femeilor”, scria un staret din secolul al XIII-lea, „este mai mare decat toate relele din lume.”  Unul dintre parintii bisericii timpurii le amintea femeilor: „Nu realizati ca Eva sunteti voi? Ati profanat pomul sacru, nu ati ascultat de legea lui Dumnezeu, si l-ati convins  si pe barbat, impotriva  caruia Diavolul nu putea triumfa prin forta.  Sunteti vinovate, deci trebuie sa purtati greutatile acestei lumi. Voi sunteti poarta Diavolului!”
Cu femeile atat de putin stimate si respectate, nu e de mirare ca metodele de curtare medievale erau destul de putin romantice.  Casatoria nu avea aproape nimic de a face cu dragostea. Aceasta va veni, dar ceva mai tarziu. Pe atunci era doar o alianta intre familii si un acord care implica transferul de proprietate. Si sotia putea fi vazuta ca un bun care putea fi vandut.  Si, ca orice bun, avea nevoie de o inspectie atenta  inainte de a se incheia afacerea.  In 1319, Edward al II-lea a trimis un episcop  sa o inspecteze pe Philippa de Hainault ca o potentiala sotie pentru fiul sau. Iata ce noteaza acesta: „Doamna nu are parul lipsit de gratie, intre albastru inchis si maro. Ochii ei sunt de un caprui inchis si profunzi. Nasul ei este neted si gura destul de larga. Buzele oarecum pline, in special cea inferioara. Gatul, umerii, picioarele, precum si restul corpului ei sunt destul de bine proportionate.” Raportul a fost bun si acordul a fost incheiat. 
In toate mariajele, bunurile femeii treceau in  posesia sotului. Oarecum, acolo intra si femeia insasi. Legea le permitea de multe ori sotilor sa isi trateze sotiile dupa cum ii taia capul. „Este permis ca un sot sa isi bata sotia cand aceasta ii greseste, cu conditia sa nu o ucida sau sa o mutileze.” 
Condamnata din cauza pacatului originar, temuta pentru sexualitatea ei, casatorita fortat in schimbul bunurilor sau marfurilor, de multe ori supusa violentei domestice, o femeie medievala nu avea o viata foarte fericita. Dar acest lucru avea sa se schimbe in scurt timp. 
Trubadurii, ratacitori poeti si muzicieni au ajuns sa vorbeasca despre femei si dragoste intr-un mod cu totul nou. Acestia, prin poeziile lor recitate cu foc, au urcat femeia pe un piedestal bine-meritat. Era venerata ca un lucru indepartat si foarte greu de obtinut. El era iubitul ei chinuit. Ideea de a te indragosti nebuneste de cineva tocmai se nascuse. Desigur oamenii vorbeau despre dragoste si inainte, dar aceasta era mai mult una spirituala. O noua generatie de scriitori si poeti incepea sa exploreze iubirea curteneasca. Apare tema iubirii imposibile, precum este cea dintre Lancelot, unul dintre cavalerii Mesei Rotunde si Guinevere, sotia respectata a regelui Arthur. Legenda spune ca neputandu-se opune fiorului dragostei, acestia au devenind amanti, urmand calea iubirii adevarate.
Impactul acestui tip de literatura a fost dramatic: iubirea curteneasca, iubirea neimpartasita si iubirea adultera isi faceau loc in vietile oamenilor. Vechile certitudini erau acum puse la indoiala: nu cumva iubirea trebuia sa fie liber impartasita de ambii parteneri? 
Dar aceasta parte atat de intima si speciala a vietii avea sa fie violata de biserica medievala dornica sa intre pana in dormitoarele oamenilor...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

intelegerea medievala sexului anatomia femeia otravitoare
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1819 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017771 (s)