News Flash:

Conflictele lui Vlad Tepes cu Imperiul Otoman

18 Mai 2015
946 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1459 Tepes refuza sa mai plateasca tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare ca aceasta razvratire s-a datorat existentei unui proiect de cruciada impotriva otomanilor, cruciada sustinuta de Papa si in care regele Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat sa joace rolul principal (acesta chiar primeste de la Papa suma de 40.000 galbeni, suficienta pentru a echipa 12.000 de oameni si 10 nave de razboi).

In acest context politic, Vlad Tepes incheie o alianta cu Matei Corvin, probabil la inceputul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut sa o impiedice. Mai mult, acestia vor incerca prin intermediul lui Hamza pasa, beiul de Nicopole, si al diacului sultanului, Catavolinos, sa-l prinda pe Vlad prin viclesug, fara succes insa. Odata dejucate planurile otomanilor si pedepsiti cei doi (au fost trasi in teapa impreuna cu toti soldatii turci care-i insoteau), Vlad Tepes organizeaza o campanie surpriza la sud de Dunare in iarna 1461-1462.

O intinsa regiune, de la Oblucita la Novoe Selo si de la varsarea Dunarii in Marea Neagra pana la Rahova, a fost devastata. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupata prin viclesug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numarul celor ucisi fiind indicat de insusi Vlad Tepes intr-o scrisoare adresata lui Matei Corvin. Tot in aceasta scrisoare, expediata din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad ii solicita in mod insistent sprijin regelui ungar. Desi l-a asigurat la 4 martie 1462 ca ii va veni in ajutor, Matei Corvin a parasit Buda abia la sfarsitul lui august, cand campania otomana era deja incheiata.

Vezi si Legenda lui Vlad Tepes

In ceea ce-l priveste pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de sfidarea lui Tepes, ii va pregati un raspuns pe masura. In primavara lui 1462, sultanul, in fruntea unei armate uriase, circa 100-120.000 de oameni (a doua ca marime dupa aceea care cucerise Constantinopolul) plus 175 de nave de razboi al caror scop era acela de a cuceri Chilia, se va indrepta spre Dunare. Efectivele domnului valah nu depaseau, dupa estimarile cele mai generoase, 30.000 de osteni. Desi Vlad incearca sa-i opreasca pe turci la Dunare, in dreptul cetatii Turnu, acestia, la adapostul noptii, reusesc sa treaca fluviul indreptandu-se direct spre Targoviste (4 iunie 1462).

In aceste conditii Tepes va aplica tactica hartuirii: pustiirea pamantului - mai ales drumul spre Targoviste -, otravirea fantanilor, atacarea detasamentelor turcesti plecate dupa hrana. In aceasta atmosfera apasatoare in care ostile turcesti, flamande si infricosate, inaintau prin tara pustiita, a avut loc marea lovitura a lui Vlad Tepes, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit sa demoralizeze si mai mult oastea otomana, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Tinta atacului a fost insusi sultanul, insa acesta a scapat, cortul sau fiind confundat cu al unui vizir. Totusi efectul psihologic al atacului a fost important. Multi turci au fost ucisi, iar sultanul, conform relatarilor, "a parasit in ascuns tabara in chip rusinos"; vazand "marea pierdere suferita de ai sai" a dat ordin de retragere. In apropierea Targovistei il astepta un spectacol care a bagat groaza in ostile sale: o padure de tepi in care atarnau o multime de turci ucisi in inainte sau in timpul bataliei; in fata acestei privelisti turcii "s-au inspaimantat foarte tare", iar sultanul a recunoscut ca "nu poate sa ia tara unui barbat care face lucruri asa de mari" si care "ar fi vrednic de mai mult".

Vezi si IPOTEZA SOC: Vlad Tepes NU A FOST INMORMANTAT in Romania


Cu exceptia cronicilor turcesti, toate celelalte izvoare marturisesc infrangerea sultanului, care a fost silit "sa se intoarca in fuga spre Dunare cu mari pierderi printre ai sai si cu rusinea de a fi dat dosul". Oastea turca s-a indreptat spre Dunare, asa de repede incat la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lasat la plecare, la Targoviste, ca domn pe fratele lui Tepes, Radu cel Frumos, in ideea ca acesta sa atraga de partea sa pe toti cei ce i se impotriveau lui Tepes. Pasa de Nicopole urma sa asigure sprijin armat lui Radu.

Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Tarii Romanesti, cei doi frati cautand fiecare sa-si intareasca fortele pentru a-si elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Tepes care dorea continuarea luptei antiotomane, Radu cel Frumos oferea boierilor pacea si prietenia cu sultanul. Acestia trec pana la urma de partea lui. In aceste conditii, parasit de cea mai mare parte a boierilor, dar avand inca o oaste destul de numeroasa cu care se pare ca in jurul datei de 8 septembrie ar fi dobandit chiar o ultima victorie asupra adversarilor sai, in octombrie 1462 Tepes trece in Transilvania pentru a se intalni cu aliatul sau Matei Corvin.

Cum acesta nu venise nici pregatit, nici prea hotarat de lupta, a decis destul de repede sa-si schimbe planul initial, recunoscand situatia existenta in Tara Romaneasca si renuntand sa-l sprijine pe Tepes. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit si o presupusa scrisoare a lui Vlad catre sultan in care domnul muntean ar fi cerut iertare si, mai mult decat atat, s-ar fi obligat sa-l ajute impotriva ostilor maghiare. Drept urmare, in noiembrie 1462 Vlad Tepes, in loc sa primeasca ajutorul aliatului sau, este arestat sub acuzatia de tradare si incarcerat la Visegrad vreme de 12 ani. Dupa Visegrad, e silit sa locuiasca aproape 2 ani la Buda, cu domiciliu fortat. Va fi eliberat in 1475, la cererea lui Stefan cel Mare, domnul Moldovei, in contextul presiunilor turcesti tot mai mari asupra teritoriilor de la nord de Dunare.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tepes tribut turcilor ungariei matia corvin razboi hamza catavolinos
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3112 (s) | 34 queries | Mysql time :0.081409 (s)