News Flash:

Congresul de la Berlin - scurt istoric

13 Iulie 2014
3258 Vizualizari | 0 Comentarii
Congresul de la Berlin ( 13 iunie – 13 iulie 1878) a fost o intalnire a principalelor puteri europene ale vremii si reprezentanti ai Imperiului Otoman. Congresul s-a desfasurat in urma conflictului dintre Imperiul Tarist si cel Otoman (1877-1878) si a avut drept scop principal reorganizarea Tarilor Balcanice. Cancelarul Otto von Bismarck a fost cel care a incercat sa echilibreze balanta intre interesele divergente avute in zona de Imperiul Britanic, Imperiul Austro-Ungar si Imperiul Rus.
Congresul de la Berlin, din 1878, a fost organizat la initiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemultumite ca prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia capatase o influenta prea mare in Europa de Est. Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era de fapt un avanpost al intereselor rusesti in zona Stramtorilor, precum si dreptul rusilor de a interveni in toate treburile crestinilor din Imperiul Otoman.

Vezi si Romania sub semnul independentei
Puterile europene participante: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franta, Imperiul Otoman, Italia si Rusia. Romania a fost invitata si ea, insa reprezentantii ei au avut doar dreptul sa faca o declaratie in timpul lucrarilor. Principatul autonom Bulgaria era micsorat fata de varianta prevazuta in pacea de la San Stefano, prin infiintarea provinciei autonome Rumelia, condusa de un guvernator crestin, numit de Poarta. Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia si Hertegovina, iar Anglia lua Insula Cipru, ca urmare a unei intelegeri cu Turcia. In ceea ce priveste Romania, au fost pastrate prevederile tratatului de la San Stefano: recunoasterea independentei Romaniei, acordarea Rusiei a sudului Basarabiei (judetele Cahul, Ismail si Bolgrad) si retrocedarea Dobrogei, Deltei Dunarii si Insulei Serpilor pentru Romania.
Totusi la Berlin au fost facute si presiuni asupra reprezentantilor romani, Ion Bratianu si Mihail Kogalniceanu, ajungandu-se sa se conditioneze recunoasterea independentei Romaniei de acordarea cetateniei romane tuturor evreilor din tara, la gramada. Aceste presiuni au fost facute, in special, de cancelarul Otto von Bismarck, care era in relatii stranse cu un mare bancher evreu din Germania. Reprezentantii romani nu au cedat presiunilor, argumentand ca marea masa a evreilor recent sositi in tara nu erau integrabili in societatea romaneasca si ca naturalizarea se va face in mod individual. 
Congresul de la Berlin consacra recunoasterea internationala diplomatica a independentei de stat, pe care Romania si-o proclamase cu un an mai inainte. Enorma importanta prezinta faptul ca, prin inlaturarea atat a suzeranitatii otomane, cat si a tutelei marilor puteri garante, Romania si-a dobandit egalitatea juridica cu toate statele suverane.

Vezi si De la “Criza orientala” la marile aliante ale secolului XX 
De asemenea, dupa cum precizeaza Oxana Busuioceanu, „lucrarile Congresului International de Pace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, au reglementat regimul Dunarii, in sensul dorit de Austro-Ungaria - constant preocupata, din interese economico-politice, de a monopoliza fluviul si, in plus, ingrijorata de noua situatie de stat riveran, creata Rusiei tariste. Se mentine regimul de libera navigatie in virtutea caruia se impun daramarea tuturor forturilor de pe malurile fluviului in aval de Portile de Fier si interzicerea navigatiei bastimentelor de razboi pe aceeasi portiune. Austro-Ungaria obtine dreptul de a efectua lucrarile de la Portile de Fier si de a percepe taxele necesare pentru acoperirea cheltuielilor. Comisia Europeana, din care urma sa faca parte si Romania, este mentinuta, extinzandu-si competenta pana la Galati, in completa independenta fata de autoritatea de stat. Bratul Chilia intra sub controlul absolut al Rusiei. Membrilor Comisiei Europene, asistati de reprezentanti ai statelor riverane, le revine sarcina de a elabora un regulament de navigatie si politie fluviala, aplicabil numai pe portiunea Portile de Fier – Galati, si asemanator celui deja existent pentru Dunarea maritima”.
Totodata, insa, pentru redarea unei imagini cat mai exacte a efectelor pe care aceasta reuniune internationala le-a avut asupra tarii noastre, nu putem face abstractie nici de limita sa principala, anume: neinsotirea recunoasterii independentei, de garantarea neutralitatii. Referindu-se la acest aspect, Mihai Eminescu nota: „Negresit ca independenta in conditiunile in care ne este acordata, fara garantie de neutralitate, nu cum ii este acordata Belgiei, este departe de a corespunde asteptarilor tarii, si pozitia noastra trebuie sa inspire cu atat mai mare ingrijire, cu cat nici o voce amica nu s-a ridicat in Congresul de la Berlin in favoarea Romaniei spre a o feri de sacrificiul ce i se impunea. Caci atat de greu e zdruncinata deja Romania prin evenimentele din urma si consecintele lor, incatchiar si numai perspectiva unei noi conflagratii nu poate decat a ne inspira grija cea mai mare. Noi credem ca este mai mult decat imprudent din parte-ne de a ne pune chiar cestiunea: in ce parte a balantei am arunca si noi fortele noastre in cazul vreunui conflict ” (Mihai Eminescu, <>, in numarul de ieri…, in Opere vol. XI, ed.cit., 1984, pag. 50).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

puteri europene imperiului otoman tarilor balcanice imperiul rus
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1710 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013693 (s)