News Flash:

Conspiratia din spatele abdicariii lui A.I. Cuza

20 Martie 2017
159 Vizualizari | 0 Comentarii
A I Cuza

Dupa lovitura de stat din 1864 si instaurarea regimului autoritar al lui Cuza, intre liberalii radicali si conservatori s-a produs o apropiere treptata, in vederea inlaturarii domnitorului, restaurarea regimului parlamentar si aducerea unui print strain ca garant al Unirii. Zvonurile privind intentia lui Cuza de a numi un succesor in persoana fiului sau si de a crea astfel o dinastie – ceea ce s-a dovedit a fi complet fals – precum si intentiile marilor imperii limitrofe, in special Rusia, de a anula – prin jocuri politice – unirea Principatelor, a dus la formarea „monstruoasei coalitii”. In afara liderilor politici liberali si conservatori, in conspiratia pentru inlaturarea lui Cuza au fost atrase si nume importante din conducerea armatei – colonelul Nicolae Haralambie (comandantul singurului regiment de artilerie din Capitala si caruia i s-a promis un loc in Locotenenta domneasca de dupa inlaturarea lui Cuza), maiorul Dimitrie Lecca, aflat la comanda Batalionului de vanatori instalat la Bucuresti si colonelul Dimitrie Kretzulescu, sef al Diviziunii militare teritoriale Muntenia. Dupa unele surse, chiar Maria Obrenovici, amanta domnitorului, a fost atrasa in conjuratie, in schimbul promisiunii ca lui Cuza ii va fi crutata viata!


Vezi si Povestea amantei lui Alexandru Ioan Cuza


Spre inselarea vigilentei politiei conduse de Alexandru Beldiman, Maria Rosetti (sotia lui C.A. Rosetti) a organizat o receptie in noaptea de 10 spre 11 februarie, la care alti membrii ai conjuratiei aveau si ei misiunea „a tine la joc de carti pe functionarii si ofiterii superiori din cauza carora lovitura ar fi fost periclitata”. In seara respectiva, domnitorul a cinat singur cu doamna Elena. In jurul orei 19.00, in Palat, reuseste sa patrunda Gheorghe I. Dogarescu, tanar angajat in redactia gazetei „Trompeta Carpatilor”. Acesta ii inmaneaza domnitorului un mesaj din partea directorului Cezar Boliac, care il instiinta ca „patru mii de oameni inarmati s…t vor navali in palat pentru a-l sili sa abdice de pe tron”. Boliac avea informatia de la locotenentul August Gorjan din Batalionul de vanatori care asigura paza Palatului. Usor alarmat, Cuza il cheama pe… colonelul Haralambie care ii da asigurari ca orasul e linistit. Totusi, domnitorul ii cere… maiorului Lecca (viitorul ministru de razboi) sa dubleze paza palatului. In jurul orei 2.00, trupe ale Regimentului 7 si doua baterii de artilerie se indreapta spre palat, unde garda, comandata de maiorul Lecca, ii astepta. Ofiterii care trebuiau sa-l aresteze pe domnitor (capitanii Anton Costiescu, Alexandru Lipoianu, Constantin Pillat), dupa ce retin cativa membrii ai camarilei, urca in apartamentul domnitorului. Ca intotdeauna in astfel de momente, exista mai multe variante referitoare la desfasurarea evenimentului.


Vezi si Lucruri inedite despre Alexandru Ioan Cuza


Cel mai probabil, Maria Obrenovici a asteptat ca domnitorul sa adoarma pentru a descuia usa apartamentului, astfel incat ofiterii sa poata patrunde nestingheriti. Unul dintre ei i-a pus revolverul la tampla si l-a trezit din somn. Cuza avea pistoalele sale pe noptiera, dar nu a apucat sa le foloseasca. Conform surselor, Alexandru Ioan Cuza, desteptat brusc din somn de cei trei ofiteri ce stateau cu revolverele intinse asupra lui, i-a intrebat ce doresc. „Am adus abdicarea Mariei Voastre – a raspuns cu indrazneala capitanul Costiescu – si va rog sa o iscaliti”. „Nu am condei si cerneala la indemana”, a replicat Cuza, tinut departe de masa unde tinea pistoalele. Fiind incredintat ca au tot ce trebuia, domnitorul – fara sa se grabeasca, ceea ce ii irita pe conspiratori – a invocat lipsa unei mese pe care sa iscaleasca. Solutia a fost repede gasita de capitanul Pillat, care si-a aplecat umerii pentru ca spatele sau sa fie la indemana domnitorului. In jurul orei 4 dimineata evenimentul era consumat. Documentul abdicarii fusese conceput de Ion Ghica si C.A. Rosetti si avea urmatorul continut: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorintei natiunii intregi si angajamentului ce am luat la suirea mea pe Tron , depun astazi 11 Fevruarie 1866, carma guvernului in mana unei Locotenente Domnesti si a Ministerului ales de popor”. In mod evident, invocarea poporului si a dorintei natiunii era neacoperita de realitate si demagogica. Oricum noul guvern (minister, cum se numea atunci) nu era ales de popor, ci numit de domnitor. La iesirea din Palat, garda e obligata sa faca stanga – imprejur pentru a nu-l recunoaste pe domnitor si pentru ca acesta sa nu poata face apel la vreunul dintre militarii cunoscuti. Este urcat in trasura pusa la dispozitie de Ion Ghica si dus la locuinta lui Costache Ciocirlan, un apropiat al lui C.A. Rosetti (ce fusese arestat in noiembrie 1864 si tinut inchis o perioada). A doua zi, consulul François Tillos, reprezentand Franta la Bucuresti, a cerut primului ministru garantii ca Alexandru Ioan Cuza se afla in viata si permisiunea de a-l vedea. Asigurat ca este in viata, dorinta de a-l vedea i-a fost refuzata. Totusi, Tillos a gasit repede oameni in Bucuresti care sa-l conduca la locul unde Cuza era retinut. In urma discutiei cu capitanul Costiescu, gardianul domnului detronat, consulul francez reuseste sa-l convinga sa accepte intrevederea cu arestatul. Cuza il incredinteaza pe Tillos ca a semnat actul de abdicare fara sa fie obligat. In aceeasi zi, fostul domnitor a trimis generalului Nicolae Golescu (membru al Locotenentei) un mesaj scris in care preciza ca „numai un Principe strain, dupa a mea parere, inchezasuie viitorul Romaniei”. Dupa isi exprima dorinta de a pleca din tara „cat mai degraba”, Cuza incheia mesajul cu cuvintele: „Sa traiasca Romania!”.In ziua de 12 februarie, guvernul hotaraste mutarea lui Cuza de la casa lui Costache Ciocirlan la Cotroceni, deoarece fostii ministri de razboi, I.E. Florescu si colonelul A. Solomon, intentionau sa ia cu asalt locul de detentie si sa-l elibereze cu ajutorul corpului ofiteresc din garnizoana Bucuresti neimplicat in conspiratie, actiune dezavuata de Cuza. Seara, fostul domnitor paraseste Palatul Cotroceni, indreptandu-se spre Brasov, la plecare asistand locotenenta domneasca si intreg guvernul. Dand dovada patriotismului sau, Cuza a gasit puterea de a face urmatoarea urare: ”Sa dea Dumnezeu sa mearga tarii mai bine fara mine decat cu mine” si a incheiat, din nou, prin cuvintele: „Sa traiasca Romania!”


cuza liberalii radicali conservatori unirii intentia principatelor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1449 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013288 (s)