News Flash:

Constantin Doncea, finul stilist al metaforei muncitoresti

22 Ianuarie 2015
1035 Vizualizari | 0 Comentarii
Constantin Doncea
Constantin Doncea s-a nascut in anul 1904, in comuna Cocu (judetul Arges). Dupa absolvirea a cinci clase primare, se angajeaza ca muncitor si devine turnator calificat. In anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din Romania. In fisa sa de cadre, el este descris ca individ „indisciplinat, care se manifesta ca un om primitiv, agramat, dar destul de curajos”.

La 15 februarie 1933, liderii muncitorilor de la Atelierele CFR Grivita (intre care si Doncea) declara greva, extinsa repede si la alte centre muncitoresti (ceferiste si petroliste) din tara. A doua zi, fortele de ordine (armata si jandarmeria) primesc ordin sa deschida focul impotriva muncitorilor baricadadati in fabrica. Actiunea fost coordonata de subsecretarul de stat din ministerul de Interne Armand Calinescu (viitorul prim-ministru). Cu acest prilej, au murit impuscati zeci de muncitori.

Constantin Doncea, in calitate de lider al grevistilor, a fost arestat, condamnat la 20 august 1933 la munca silnica pe viata (aceasta fiind cea mai mare pedeapsa si a mai primit-o din lotul grevistilor din 1933 doar Dumitru Petrescu) si inchis. Un mai tarziu, in conditiile relurarii relatiilor diplomatice dintre Romania si URSS, are loc rejudecarea procesului la Craiova. Si de aceasta data Doncea si Petrescu obtin cele mai mari pedepse (15 ani munca silnica).

In ianuarie 1935, Cominternul organizeaza prin intermediul PCR evadarea celor mai importanti trei grevisti din „lotul Grivita”. Astfel, intr-o actiune organizata probabil de Marcel Pauker si Gheorghe Stoica, Doncea reuseste sa evadeze din inchisoarea din Craiova, impreuna cu Dumitru Petrescu si Gheorghe Vasilichi. Potrivit lui Vladimir Tismaneanu, „Dej a ramas in temnita acumuland, se pare, o imensa doza de resentiment impotriva mai norocosilor si, probabil, mai binevazutilor [de catre Komintern] colegi. Dej nu era un produs al aparatului moscovit, nu fusese direct si nemijlocit testat intru loialitate neconditionata lui Stalin, la fata locului” .

Vezi si Stefan Voitec si povestea sa

In iunie 1935 Doncea fuge in URSS, unde va invata timp de doi ani si jumatate la Scoala Leninista de cadre, familiarizandu-se si cu limba rusa. In 1937, Doncea este trimis pe frontul razboiului civil din Spania (impreuna cu Petrescu si cu Vasilichi), pentru a lupta in brigazile internationale aflate de partea socialistilor spanioli. In acelasi an, un ziar din Odessa scrie despre el ca ar fi incercat sa fuga peste granita si ar fi fost impuscat de graniceri.

Vezi si Decaderea si moartea Ofeliei Manole

Este recrutat de NKVD, fiind considerat de liderul bulgar Ghiorghi Dimitrov ca cel mai important dintre romanii aflati in exil in URSS. Dupa declansarea celui de-al doilea razboi mondial, armata sovietica il foloseste in mai multe actiuni de sabotaj si lupte de partizani (potrivit marturiei lui Alexandru Barladeanu). Printre altele, a fost parasutat si in Crimeea.

La 19 august 1944, Doncea este parasutat de sovietici in Romania, dar nu reuseste sa ia legatura cu conducerea PCdR. Dupa rasturnarea guvernarii antonesciene si constituirea in martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza, Doncea a fost inaintat (15 august 1945) la gradul de locotenent-colonel de infanterie.

A primit la 18 martie 1950 gradul de general maior - arma artilerie (cu vechimea din februarie 1943). Pentru o perioada, Doncea a fost membru in Comitetul Central al PMR si viceprimar al Bucurestiului (noiembrie 1947 - februarie 1948). A indeplinit intre februarie 1948 - martie 1950 functia de adjunct al Ministrului constructiilor.

In perioada martie 1950 - mai 1952 a indeplinit functia de comandant al Comandamentului Apararii Antiaeriene a Teritoriului. In mai 1952 a fost trecut in rezerva.

In perioada 11 mai 1956 - 21 ianuarie 1957, Doncea a indeplinit functia de ministru al colectarilor in Guvernul Chivu Stoica (1).

La Plenara CC a PMR din 9-13 iunie 1958 a fost scos din conducerea Partidului Muncitoresc Roman, fiind acuzat de activitate antipartinica, fractionism, revizionism si „conceptii anarhice”, impreuna cu alti lideri comunisti: Grigore Raceanu, Ovidiu Sandru, Eugen Genad, Heinrich Genad, Ion Dranca, Constantin Moflic, Stefan Pavel, Vasile Bigu, Vasile Negoita si Iacob Cotoveanu. Ei au fost acuzati de Gheorghiu-Dej si Gheorghe Vasilichi (sustinuti, intre altii, de Vasile Vilcu, Simion Bughici, Mihai Burca, Stefan Voicu, Barbu Zaharescu, Ofelia Manole si chiar de sotia lui Raceanu, Ileana Raceanu). Discursul cu principalele acuzatii impotriva lui Doncea si a celorlalti veterani a fost rostit de Nicolae Ceausescu. Un alt lider comunist, Leonte Rautu, i-a acuzat si de faptul ca se pronuntasera pentru o linie revizionista si isi exprimasera simpatia pentru comunismul de tip iugoslav. Se pare, dupa unii istorici, ca motivele reale al eliminarii „grupului Doncea” l-au constituit resentimentele lui Dej fata de unii ilegalisti ai partidului care il criticasera pentru abandonarea idealurilor comuniste ale miscarii clandestine, pentru instrainarea fata de mase si pentru marginalizarea vechilor membri de partid din perioada de ilegalitate.

Doncea fost reabilitat in anul 1968 in urma plenarei CC a PCR impreuna cu toti cei exclusi din partid de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Constantin Doncea a murit in 1973.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

constantin doncea cocu muncitor turnator calificat romania grivita pcr
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2167 (s) | 34 queries | Mysql time :0.083244 (s)