News Flash:

Constiinta socialista, constiinta care determina existenta

19 Ianuarie 2014
1112 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1971, lui Ceausescu i s-a parut ca aflase o noua combustie: constiinta socialista. In locul banilor si a altor stimulente ,,burgheze”, pe ea voia sa se bazeze in ceea ce-n termeni marxisti s-a numit ,,dezvoltarea bazei materiale”. 
Cu aceasta noua credinta insuflata multimii in viitorul ei luminos si in harul profetic al conducatorului, Ceausescu credea ca va muta muntii proiectelor sale grandioase de-a face din Romania, in scurta vreme, o tara insemnata a lumii. 
Nici macar Stalin nu-si imaginase ca o astfel de utopie ar putea prinde viata. Cand avusese nevoie de brate gratuite de munca, sporise numarul arestarilor si condamnarile, de la populatia ,,arhipelagului Gulag” asteptandu-se servituti neretribuite. Asa cum se constatase insa la moartea ,,tarului rosu”, munca detinutilor nu adusese profit din cauza lipsei de cointeresare a acestor sclavi din secolul XX si a costurile paznicilor si administratorilor multimilor de lagare. 
Dar din 1971 si pana la moarte, Ceausescu a trait animat de convingerea ca descoperise in constiinta socialista a oamenilor muncii un „perpetuum mobile” al grandioaselor sale proiecte si realizarii lor prin tot mai multa munca voluntara.  

Vezi si Ultima etapa a reformelor initiate de Ceausescu in 1967
In noua calitate de ganditor revolutionar ce si-o asumase, a rasturnat axioma fundamentala a dogmei marxist-leniniste conform careia existenta materiala determina constiinta spirituala. „Conflictul a pornit de la realitatea ca societatea era prea saraca, dispunea de mijloace insuficiente pentru a stimula material participarea competitiva la viata sociala, a explicat Dumitru Popescu geneza conversiei sale. Constiinta nu costa bani, nu afecteaza bugetul – ca atare dorea sa fie mobilizata mai mult pentru a lua locul adevaratului factor determinant”. 
Ingineri ai modelarii constiintei: scriitorii si artistii  
Dupa modelul leninist de inducere a constiintei de clasa multimilor de proletari de catre revolutionarii de profesie,  Ceausescu a vazut in ,,inginerii sufletelor” si in ceilalti creatori, in activistii aparatului de partid, in responsabilii si functionarii culturali, in cadrele didactice si, in genere, in toti ceilalti intelectualii Romaniei o armata disciplinata in executarea noului ordin de lupta: formarea si dezvoltarea constiintei socialiste a maselor.  N-a avut nevoie pentru aceasta de modelul Chinei. Inaintea vizitei sale din tarile asitaice din vara lui 1971, Ceausescu avea planurile puse la punct. 
De altfel, in februarie 1971, cu referire la politicile culturale din strainatate si la potentialul lor inspirator, in sedinta Biroului Executiv al Consiliului National al Frontului Unitatii Socialiste, Tovarasul impartasise urmatoarele reflectii si impresii din calatoriile sale: „Nu putem sa inchidem usile si ferestrele in sensul larg, trebuie sa actionam, sa tinem in mana. Ce m-a impresionat, tovarasi, la americani – am vizitat o serie de institute – este preocuparea pentru crearea unei traditii culturale, pentru ca ei nu au o traditie, toti sunt o adunatura, si din aceasta cauza incep sa se preocupe si ei. Ei insisi recunosc defectiunile societatii americane, ca nu au traditie, un trecut ca atare; se preocupa sa creeze si ei o anumita traditie. Iata, in Iran exista o traditie. Stiti ce a facut sahinsahul: a luat toti oamenii de arta, i-a strans intr-o cladire, destul de proasta, nu ca ale noastre ca sunt palate, si i-a pus sa lucreze arta persana, nu admite sa se lucreze altceva. In Maroc, tot asa, regele i-a pus sa lucreze o moschee noua dupa stilul vechi si nimeni nu a pretins, tovarasi, ca este ingradita libertatea artistica, lucreaza toti pe baza de proiect. Este adevarat ca il costa mult – eu nu as baga banii in ea – si deci nu lasa la voia intamplarii. La noi, cei care lucreaza in domeniul artelor, putini incearca sa se inspire din trecut, arunca totul, dar nu vreau sa mai insist asupra acestor probleme, noi o sa mai discutam.” 
Pregatirea ,,tezelor din iulie” 
Criticile aduse artei si culturii romanesti dupa vizita din China, Ceausescu le auzise si de la creatorii autohtoni, dornici de evidentiere in viziunea ,,justa”. Impresiile din calatoria asiatica, a recunoscut Ceausescu,  argumentau opiniile si deciziile ce le luase mai demult. ,,Inainte sa plec, am avut o sedinta la Secretariat si acolo am stabilit sa pregatim un material pentru plenara, ca propaganda noastra este nemultumitoare, ca ea nu corespunde sarcinilor de educare a tineretului si poporului in general, a zis el. Asa ca am spus-o inainte de a merge in China. Dar ceea ce am vazut in China si Coreea demonstreaza ca concluzia la care noi am ajuns este justa.” 
A confirmat si cu alta ocazie ca, inca din primavara lui 1970, s-a pus chestiunea unei dezbateri in Comitetul Central despre perfectionarea activitatii ideologice. Iar in ultimele 5-6 luni se organizasera dezbateri cu diverse categorii de creatori si activisti. 
O opinie pertinenta in acelasi sens a exprimat si  Dumitru Popescu, ridicat in toamna lui 1971 la rangul de diriguitor al ideologiei, culturii si artei in dubla calitate de presedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste si al Comitetului de stat pentru Cultura si Arta. Vizita in China n-a fost decat un moment al strangerii surubului, actiune  inceputa in 1968, nicidecum o ,,reforjare” a gandirii lui Ceausescu, a marturisit acesta in memoriile sale (Cronos autodevorandu-se, Memorii vol. II, Panorama rasturnata a mirajului, Editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2006). 
Randul ,,tezelor din iulie” venise dupa vizita in China si Coreea de Nord, dar intre aceste doua momente nu poate fi trasata linia simpla si dreapta a relatiei cauza-efect. De altfel, daca admiratia lui Ceausescu pentru China ar fi fost atat de nemasurata, putea urma, in 1979, si linia lui Deng Xiaoping a Celor Patru Modernizari, mentinand suprematia partidului comunist intr-o societate cu economie de piata, scrie adevarul.ro.
Portretul bunului comunist 
Fermentii mobilizatori ai aluatului poporului unic muncitor ar trebui sa fie,  in viziunea secretarului general, toti comunistii. Fiecaruia dintre ei, Tovarasul ii cere sa se modeleze astfel incat sa intrupeze un prototip care depaseste in calitati pozitive personajele de poveste, descris in termenii urmatori: „Comunistul trebuie sa fie cinstit, curajos, demn, sa lupte cu ardoare pentru adevar, pentru dreptate si libertate. El trebuie sa iubeasca munca, sa depuna eforturi si sa se preocupe continuu pentru dezvoltarea proprietatii socialiste  de stat si cooperatiste, sa puna pe prim plan interesele poporului muncitor, intelegand ca intre interesele personale  si cele generale ale intregii societati nu exista nici o contradictie, ci, dimpotriva, exista o stransa unitate dialectica, ca buna starea personala este strans legata de bunastarea intregului popor, ca asigurand dezvoltarea generala a tarii asigura ridicarea si a nivelului sau de trai”. 
Cu alte cuvinte, omul trebuie sa-si traiasca viata straduindu-se sa implineasca sarcinile partidului, precum un bun crestin poruncile bisericii. Sloganul primului sau militantism liber „Totul pentru front”, Ceausescu l-a  transformat in „Totul pentru productie”. In vremuri de pace, romanii urmau sa traiasca sub imperativul legilor de razboi.  Ceausescu insusi intelegea sa se „consume” pe sine ca exemplu mobilizator, in transformarea cetatenilor Romaniei in  „revolutionari” – darji si invincibili – ca el, dupa cum observa Dumitru Popescu in memoriile sale.  
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

ceausescu romania
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1447 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013193 (s)