News Flash:

Contextul istoric al cruciadei Germane din 1096

9 Ianuarie 2015
836 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7612 RON (0.0000)
USD: 4.2560 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Predicile pentru organizarea primei cruciade au dus la o crestere a sentimentelor antisemite. O credinta foarte raspandita in epoca era aceea conform careia cucerirea Ierusalimului de catre crestini si inscaunarea unui imparat crestin in Orasul Sfant avea sa fie evenimentul declansator al Sfarsitului lumii, in timpul caruia se presupunea ca evreii se vor converti la crestinism. In anumite zone din Franta sau Germania, evreii erau considerati ca fiind dusmanii crestinilor in aceeasi masura cu musulmanii. Evreii erau considerati responsabili pentru crucificarea lui Iisus Cristos si in plus ei erau mult mai aproape de crestini decat musulmanii din Asia. Multi crestini atrasi de ideea cruciata au considerat ca nu este necesar sa calatoreasca la mari departari pentru a lupta cu necredinciosii, de vreme ce necredinciosi se aflau atat de aproape de casele lor. Este foarte posibi ca luptatorii cruciati sa fi fost motivati si de nevoia de bani, iar comunitatile evreisti din zona Rhinului erau relativ bogate, atat datorita izolarii cat si datorita faptului ca, spre deosebire de crestini, nu aveau restrictii cu privire la practicarea camatariei.

De la valul de expulzari si convertiri fortate din secolul al VII-lea, nu mai se repetase vreo actiune de masa multinationala impotriva evreilor de catre crestini. Au existat mai multe miscari regionale de persecutare a evreilor de catre crestini: o miscare antisemita in Metz in 888, un complot impotriva evreilor din Limoges in 992, un val de persecutii antievreiesti al crestinilor milenaristi, (care credeau ca Iisus avea sa coboare din Ceruri pe Pamant in anul 1000) si amenintarile cu expulzarea evreilor din Treves din 1066. Toate acestea erau vazute mai degraba “in termenii traditionali ai proscrierilor guvernamentale mai degraba decat a atacurilor populare neinfrante.” De asemenea, multe miscari impotriva evreilor, (precum convertirile fortate din timpul lui Robert cel Pios al Frantei, al lui Richard al II-lea al Normandiei, sau al lui Henric al II-lea al Sfantului Imperiu Roman de pe la 1007 – 1012), au fost anulate ori de Papii de la Roma ori de episcopii locali.Entuziasmul aparut in randul crestinilor dupa chemarile Papei Urban al II-lea la cruciada a mutat persecutiile evreilor intr-o noua etapa a istoriei, total diferita de tot ce se intamplase pana atunci.

Vezi si Cruciada din 1101

Nivelul antisemitismului din acea perioada poate fi apreciat prin prisma comentariilor lui Godfrey de Bouillon care “a jurat ca nu va pleca la cruciada pana nu va razbuna sangele lui cristos [varsandu-l pe cel al evreilor]... astfel incat sa nu mai poata ramanea vie vreun rest printre ei”. Imparatul Heinrich al IV-lea a interzis printr-un ordin clar astfel de actiuni violente. Godfrey a pretins ca el nu a intentonat niciodata sa ucida cu adevarat vreun evreu, dar comunitatile din Mainz si Köln i-au trimis o colecta de aproximativ 500 de masuri de argint ca mita,

Sigebert de Gembloux scria ca mai inainte de pornirea „unui razboi in numele lui Dumnezeu” era esential ca evreii sa se converteasca”, iar cei care s-ar fi impotrivit urmau sa fie „deposedati de bunurile lor, masacrati si alungati din orase”.

Vezi si Cruciada Germana din 1197

Prima izbucnire a violentelor s-a petrecut in Franta. O cronica contempoana a unui autor anonim din Mainz aduce maruturia ca „Primii care s-au ridicat au fost ofiterii, nobilii si oamenii de rand care traiau in tara Frantei [Sarefat] care s-au sfatuit si au planuit... sa curete calea pe care se va merge la Ierusalim”.Richard de Poitiers scria ca persecutarea evreilor era raspandita in Franta la inceputul expeditiilor catre rasarit.Cronicarul anonim din Mainz mai scria „In momentul in care comunitatile [evreiesti] din Franta au auzit [despre aceste lucruri], au fost cuprinsi de frisone. Ei au scris scrisori si au trimis mesageri catre toate comunitatile din zona Rhinului, cu scopul de a se grabi... si a cauta mila la Cel care salasuieste in Ceruri, caci El ar mai putea sa-i salveze din mainile lor [ale crestinilor]. Cand aceste scrisori au ajuns in mainile celor sfinti din regiune [a Rhinului], cu alte cuvinte a celor faimosi... din Mainz, ei au raspuns [creligionarilor] celor din Fanta dupa cum urmeaza: Comunitatile au proclamat tinerea unui post. Am facut ceea ce depindea de noi. Dumnezeu sa ne izbaveasca si El sa va izbaveasca de asemenea si pe voi de toate amaraciuniel si impilarile [care ar putea veni] impotriva voastra. Noi ne temem foarte tare.”

In lunile iunie si iulir ale anului 1095, comunitatile evreiesti din Rhineland (la nord de principalele regiuni de deplasare din Neuss, Wevelinghoven, Altenahr, Xanten and Moers) au fost atacate, dar nu au ramas insemnari asupra conducatorilor si a membrilor grupurilor de cruciati participante.Unii dintre evrei au plecat catre rasarit pentru a scapa de persecutii.

In perioada de maxima suspiciune a crestinilor fata de evrei, mii de franci membri ai Cruciadei populare au ajuns in regiunea Rhinului in conditiile in care ramasesera fara provizii. Pentru a-si reface stocurile de alimente, cruciatii au inceput sa jefuiasca proprietatile evreiesti in cautarea alimentelor si in acelasi timp au incercat sa-i mobilizeze la actiuni violente si pe crestinii locali.

Nu toti cruciatii care ramasesera fara provizii au apelat la crima, unii precum liderul spiritual Pierre l’Ermite din Amiens s-au folosit de mijloace care pot fi caracterizate drept extorcare. El avea asupra sa o scrisoare din partea evreilor francezi catre comunitatea evreilor din Trier. Scrisoarea ii indemna sa asigure provizii cruciatilor calugarului Pierre. Evreii erau atat de speriati in momentul in care calugarul ajungea in dreptul portilor lor incat erau de acord sa ii ofere imediat proviziile cerute.Indiferent care era pozitia fata de evrei a lui Pierre, oamenii care pretindeau ca sunt din tabara lui au avut initiativa sa ucida evreii si sa le jefuiasca averile.

In unele cazuri, evreii au supravietuit dupa ce au fost crestinati cu forta, asa cum s-a facut in Regensburg, unde multimea cruciatilor au arestat intreaga comunitate evreiasca, ai carei membri au fost bagati cu forta in Dunare si au fost botezati in grup. Dupa plecarea cruciatilor, evreii s-au reintors la practicarea iudaismului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cruciade orasul sfant sfarsitului lumii franta germania evreii asia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2266 (s) | 23 queries | Mysql time :0.084243 (s)