News Flash:

Coroiu - Banditul care a bagat spaima in Moldova

3 Iunie 2013
3989 Vizualizari | 0 Comentarii
Coroiu a nascut in anul 1911 in comuna Durnesti judetul Botosani. Oamenii care l-au cunoscut povesteau despre el ca avea o fire iute, energica si o minte inventiva. Iubea cinstea si dreptatea si ii ura pe raufacatori. Visul lui era sa devina jandarm. Chiar a discutat intr-o zi acest lucru cu seful legiunii de jandarmi din zona, col. Alexandru Manoil, care i-a promis ca il va lua in evidenta si il va chema la el. In primavara anului 1930, viata lui Coroiu a inceput sa se schimbe. La 19 ani se casatoreste cu o fata frumoasa, Hareta. La scurt timp dupa cununie, tanarul afla cu stupoare ca seful postului din comuna, plt. maj. Agrigoroaie, i-a facut avansuri deocheate proaspetei sale sotii. Odata s-a innegrit Coroiu la fata! Hareta a incercat sa-l retina, de frica sa nu faca vreo prostie. Omul n-a vrut sa o asculte si s-a dus la plutonier sa-i ceara socoteala, insa in mod civilizat. Acesta, vazand ca un flacau de 19 ani ii reproseaza lui, care avea orice femeie din comuna, chiar maritata fiind, s-a gandit la o razbunare miseleasca. Ajuns acasa, tanarul, in naivitatea lui, a crezut ca seful de post ii va lasa nevasta in pace. Nici vorba.
Dupa o saptamana, pe cand se afla la iarmaroc, jandarmul s-a legat iar de Hareta. Femeia a scapat doar cu fuga. Cand a venit barbatul ei, n-a mai rezistat si i-a povestit tot. Infuriat, Coroiu s-a dus la post si, de data asta, l-a amenintat pe jandarm: „Daca va mai legati de nevasta mea, am sa va reclam la seful dvs. domnu’ colonel Manoil, pe care il cunosc foarte bine. Am fost in audienta la dansul si nu peste multa vreme voi deveni si eu jandarm.” Cei de fata, in frunte cu seful de post, au izbucnit in ras. Apoi, Agrigoroaie i-a explicat tanarului, ca daca vrea sa devina jandarm trebuie sa reziste la un „tratament special”. Acesta i-a tras „reclamantului” o bataie sora cu moartea, spre deliciul tuturor jandarmilor din post. Din acele clipe, pentru Gheorghe Coroiu au urmat zile si nopti cumplite de suferinte si zbucium. Zilnic era chemat la postul de jandarmi, unde seful si ajutoarele lui ii aplicau a acel „tratament special”. Pentru ca lui Agrigoroaie ii cazuse cu tronc nevasta lui Coroiu, dar si pentru ca acesta l-a amenintat ca il va reclama la seful legiunii din Botosani, s-a folosit de decesul natural al matusei lui Coroiu, ca sa-l infunde. Batrana, pe nume Elena Apetrei, de 68 de ani, murise de curand. Seful de post nu a chemat medicul legist ca sa constate moartea femeii, ci l-a arestat direct pe Coroiu, sub acuzatia de „omor calificat”. Tanarul a fost batut cu bestialitate ca sa recunoasca fapta. Dar a rezistat. N-a spus nimic. Stia ca seful il tortureaza special, ca sa zica orice, chiar sa recunoasca o crima, care n-a avut loc niciodata. A doua zi „ucigasul”, cu un dosar contrafacut, urma sa fie prezentat Parchetului de la Botosani. Simtind ca ii vor ramane oasele in puscarie, nevinovat, omul a hotarat sa evadeze din post si sa ia calea codrului, urmand apoi sa-si faca singur dreptate si sa se razbune pe jandarmii care ii inscenasera omorul. Profitand de faptul ca jandarmul care il pazea s-a intors cu spatele, i-a insfacat acestuia pusca si l-a obligat sa intre in celula. Dupa ce a inchis zavoarele Coroiu i-a zis plin de scarba: „M-ati crezut prost, ai?s Sunteti niste nemernici! N-a fost de ajuns ca m-ati chemat la post in fiecare zi si m-ati batut ca pe hotii de cai, ci v-ati murdarit constiinta inscenandu-mi o crima. Voi sunteti adevaratii criminali. Pentru tortura si chinurile la care m-ati supus o sa platiti cu varf si indesat.” Spunand acestea, tanarul a plecat lasand arma in post, dar luand cheile in buzunar. S-a ascuns in padure. Jandarmii erau disperati. Nici dupa o luna nu l-au prins, nici chiar dupa un an, in ciuda eforturilor. In schimb, Coroiu a fost cel care i-a prins pe fiecare dintre tortionari, punandu-si in practica razbunarea. Primul a fost seful de post, care a mancat o mama de bataie, de a zacut trei luni pe patul de spital. Ceilalti jandarmi s-au ales si ei cu bocanci in gura si-n ficati, insa, spre deosebire de seful lor, au stat numai cate o luna in spital. Intre timp, dosarul privind crima a fost promovat la tribunalul din Botosani, iar Coroiu a angajat un avocat istet, cu ajutorul caruia a fost achitat. S-a intors apoi, linistit, in sat lui. Aici avea sa afle ca iubita sa sotie l-a inselat, totusi, cu seful de post. Barbatul i-a surprins tocmai cand se zbenguiau in patul lui conjugal. Cei doi au fost ologiti de Coroiu, care, dupa aceasta fapta, a luat definitiv calea haiduciei, cu sufletul zdrobit. A strans in jurul sau o ceata de nemultumiti din partea de Nord a Moldovei, care au format ulterior „Banda lui Coroiu”. Pentru ca ura boierii si arendasii care storceau vlaga saracilor, Coroiu a inceput sa-i jefuiasca si, o parte din bani, sa-i imparta amaratilor. In periada 1932 – 1935, ceata lui Coroiu a „vizitat” peste 70 de bogatani din zona, insusindu-si mari sume de bani si obiecte de valoare. Devenisera celebri.
Ziarele scriau numai despre banditii lui, iar autoritatile nu mai stiau cum sa ii prinda. Cu toata ura impotriva jandarmilor, care ii facusera atata rau, Coroiu nu ucisese nici unul. Nu voia varsare de sange. In locul actiunii violente, el prefera viclenia si inscenarea. Era maestru in arta deghizarii. Azi isi lipea o mustata roscovana si-si picta pistrui pe obraz, maine se innegrea tot, de arata ca un tigan autentic, pacalindu-i pe toti. Pentru ca se deplasa rapid dintr-un loc in altul, ziarele il numeau „haiduculul naluca” sau „spaima Moldovei”.

sursa:edituramateescu.ro
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

coroiu durnesti botosani fire iute raufacatori jandarm
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1732 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019125 (s)