News Flash:

Corpul lui Lenin arata tot mai bine, cu trecerea anilor. DETALII despre tehnicile de conservare folosite

24 Aprilie 2015
1359 Vizualizari | 0 Comentarii
Tehnicile de imbalsamare pentru conservarea cadavrelor sunt folosite de mii de ani de oameni, dar nimic nu se compara cu experimentul rusesc care dureaza deja de 90 de ani privind pastrarea corpului lui Vladimir Ilici Lenin, scrie revista Scientific American intr-un articol dedicat subiectului.

Generatii de savanti rusi au petrecut aproape un secol punand la punct, in cele mai mici detalii, tehnici de conservare care au mentinut aspectul, textura si flexibilitatea corpului lui Lenin (10 aprilie 1870 - 21 ianuarie 1924). Anul acesta, autoritatile de la Moscova au inchis Mausoleul lui Lenin din Piata Rosie, pentru ca oamenii de stiinta sa poata pregati corpul pentru expunere publica, cu ocazia implinirii, pe 22 aprilie, a 145 de ani de la nasterea liderului comunist si fondator al Uniunii Sovietice.

Responsabilitatea pentru aspectul corpului lui Lenin revine unui institut cunoscut sub numele de Centrul pentru Cercetare Stiintifica si Educatie in Domeniul Tehnologiilor Biochimice din Moscova. Un grup de sase specialisti in anatomie, biochimie si chirurgie, supranumit "Grupul de la Mausoleu", are ca responsabilitate principala conservarea in conditii optime a corpului lui Lenin. Pe langa corpul liderului comunist, specialistii mai au in grija si trupurile liderului vietnamez Ho Chi Min, al nord-coreanului Kim Il-sung si al fiului acestuia, Kim Jong-il.

Vezi si Teoria care ar putea sa rescrie istoria Rusiei

Metodele rusesti se concentreaza pe mentinerea formei fizice a corpului - aspectul, forma, greutatea, flexibilitatea membrelor si supletea -, dar nu neaparat si a materiilor biologice originale. De-a lungul timpul, specialistii au creat o stiinta "cvasibiologica" care difera de alte metode de imbalsamare.

"Savantii sunt nevoiti uneori sa inlocuiasca bucati de piele sau tesut cu materiale plastice sau de alt tip, astfel ca, din punct de vedere al materiei biologice originale, corpul este din ce in ce mai putin ce era odata", a declarat Aleksei Yurchak, profesor de antropologie sociala la Universitatea California Berkeley. "Acest lucru face ca procedurile sa fie total diferite de cele din trecut, cum ar fi mumificarea, al carei scop principal era pastrarea materialelor biologice originale, in timp ce forma corpului se modifica", a mai spus Yurchak.

Vezi si Teoria conspiratiei: A fost Lenin otravit de Stalin?


La moartea lui Lenin, in ianuarie 1924, cei mai multi lideri sovietici s-au opus ideii de pastrare a corpului lui Lenin mai mult decat o cerea obiceiul contemporan de expunere a cadavrului in public. Multi propusesera inhumarea intr-un mormant inchis, in emblematica Piata Rosie moscovita.

Conditiile meteo vitrege, cu temperaturi foarte scazute, au permis insa ca Lenin sa fie expus publicului pentru aproape doua luni, perioada in care multimile au putut veni sa aduca un ultim omagiu. Acest lucru le-a permis liderilor sovietici sa reevalueze ideea pastrarii corpului pentru o perioada mai indelungata. Pentru a evita orice asociere dintre ramasitele lui Lenin si relicve de natura religioasa, autoritatile au facut public faptul ca cercetatorii si stiinta sovietica sunt responsabile pentru conservarea si pastrarea trupului.

In cele din urma, liderii sovietici au ajuns la un acord si au acceptat sa incerce o tehnica experimentala de imbalsamare, dezvoltata de specialistul in anatomie Vladimir Vorobiev si biochimistul Boris Zbarsky. Primul experiment a durat de la sfarsitul lui martie 1924 pana in a doua jumatate a lunii iulie a aceluiasi an. Efortul celor doi a fost crescut din cauza ca medicul care efectuase autopsia lui Lenin sectionase deja principalele vase de sange din corp. Un sistem circulator intact ar fi ajutat la distribuirea lichidelor de imbalsamare in intreg corpul.

"Cercetatorii din «Laboratorul lui Lenin»", dupa cum numeste Yurchak institutia responsabila, "au dezvoltat in cele din urma tehnici de microinjectare care utlizau un singur ac pentru a introduce fluide in anumite zone ale corpului, de preferinta in zone unde existau taieturi sau cicatrice anterioare", a explicat Alexei Yurchak.

De asemenea, au creat un costum din cauciuc, cu doua straturi, pentru a mentine un mic strat de lichid de imbalsamare acoperind corpul lui Lenin in timpul perioadelor de expunere publica. Trupul este apoi imbracat intr-un costum obisnuit.

Corpul lui Lenin este re-imbalsamat anual, proces ce presupune scufundarea acestuia in solutii de glicerina, formaldehida (formol), acetat de potasiu, alcool, peroxid de hidrogen, acid acetic si acetat de sodiu. Fiecare sesiune dureaza circa o luna si jumatate.

Metodele folosite in mod obsnuit pentru imbalsamare presupun un amestec de formaldehida si apa. " Acest tip de tratare a corpului are calitati foarte bune referitoare la conservare si proprietati antifungice. Corpurile imbalsamate astfel rezista zeci de ani", a declarat Sue Black, directoare a Centrului pentru Anatomie si Identificare Umana din cadrul Universitatii Dundee din Scotia.

Metodele conventionale de imbalsamare, dar si cele folosite asupra lui Lenin trebuie sa previna acelasi lucru, potrivit lui Black. Trebuie prevenita deshidratarea, pentru ca trupurile sa nu se mumifice. Utilizarea intensiva a solutiei de formaldehida poate schimba culoarea tesuturilor, facand-o asemanatoare celei a tonului conservat. Acesta este motivul pentru care serviciile de pompe funebre utilizeaza uneori coloranti in fluidele de imbalsamare, pentru a face corpurile celor decedati recent sa aiba o culoare "roz sanatoasa". Aplicarea de produse cosmetice pe piele este de asemenea o tehnica menita pastrarii unui aspect aceptabil in perioada expunerii cadavrelor inainte de inhumare sau incinerare.

Dar corpurile conservate in formaldehida se decoloreaza si devin rigide si fragile, in timp. O alternativa moderna combina o serie de fluide, inclusiv saruri de nitrat, pentru a mentine culoarea naturala, textura si flexibilitatea tesuturilor. Metoda este utila in cazul laboratoarelor medicale din universitati. "Plastinarea", o tehnica devenita cunoscuta cu ajutorul expozitiilor dedicate anatomiei corpului uman, inlocuieste toate fluidele corporale cu un polimer care transforma corpul in sculpturi dure, statice, parca inghetate in timp.

Plastinarea nu ar fi fost niciodata acceptata in cazul lui Lenin, pentru ca duce la o crestere a rigiditatii, in mod nenatural. Pentru a mentine corpul lui Lenin in stare optima, savantii trebui sa efectueze in mod regulat operatiuni de intretinere, iar uneori trebui sa inlocuiasca parti ale corpului, cu mare atentie la detalii.

Genele naturale ale lui Lenin au fost inlocuite cu unele artificiale, dupa ce au fost deteriorate in primii ani ai procedurilor de imbalsamare. Savantii au avut de-a face cu mucegai si cute ale pielii in anumite zone ale corpului, mai ales in primii ani de dupa moarte. Oamenii de stiinta au fost nevoiti sa dezvolte petice de piele artificiala, dupa ce o bucata de piele de pe laba piciorului lui Lenin a disparut in 1945. Nasul a fost remodelat, ca si chipul si alte parti ale corpului, pentru a le readuce la forma originala. Un material maleabil, facut din parafina, glicerina si caroten a inlocuit mare parte din grasimea tegumentara, pentru a mentine "relieful" pielii.

In perioada de varf a activitatii "laboratorului lui Lenin", intre anii 1950 si 1980, pana la 200 de oameni lucrau in domeniul cercetarii privind imbatranirea celulelor epiteliale si metode de transplantare a pielii, potrivit lui Alexei Yurchak. Dupa caderea Uniunii Sovietice, institutul a pierdut finantarea temporar si a fost nevoit sa se descurce cu bani din donatii private. Statul a revenit apoi si a acordat banii necesari functionarii, desi nu la acelasi nivel ca in timpul URSS.

Potrivit lui Yurchak, eforturile depuse de "Laboratorul lui Lenin" au dus la aparitia unor tehnici medicale utile. Una dintre ele a influentat dezvoltarea in Rusia a unui echipament special folosit pentru mentinerea fluxului sangvin in interiorul rinichilor donatorului in timpul unui transplant. In anii 1980, cercetatorul Yuri Lopukhin si colegii sai au dezvoltat o metoda non-invaziva de masurare a colesterolului in piele. Inventia ruseasca a fost patentata in 2002 si comercializata de firma canadiana PreVu ca fiind "primul si singurul test noninvaziv privind colesterolul din piele" care poate fi utilizat acasa.

Profesorul Aleksei Yurchak, de la Universitatea California Berkeley, este autorul unei carti pe tema conservarii corpului lui Lenin si a rolului politic al pastrarii acestuia. Mare parte din informatii au fost obtinute in urma interviurilor cu cercetatori care au lucrat in "Laboratorul lui Lenin".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

lenin moscova piata rosie kim jong-il boris zbarsky experiment
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2148 (s) | 23 queries | Mysql time :0.067760 (s)