News Flash:

Criza dinastica din Romania

21 Ianuarie 2014
3107 Vizualizari | 0 Comentarii
Criza dinastica din Romania desemneaza problema succesiunii la tronul Romaniei, creata prin renuntarea la drepturile dinastice de catre printul mostenitor Carol. Criza dinastica a debutat in anul 1925, cand Carol a notificat renuntarea sa la dreptul de a mosteni tronul si s-a incheiat la 8 iunie 1930 prin revenirea acestuia pe tron.
Conform Statutului Casei Regale din Romania, tronul se transmitea pe baza legii salice, respectiv, putea avea calitatea de mostenitor numai fiul cel mai varstnic al regelui in exercitiu sau, in lipsa de descendenti, ruda cea mai apropiata de sex barbatesc a acestuia. Regele Carol I nu a avut descendenti masculini, ci numai o singura fiica, decedata la varsta de 6 ani, astfel ca tronul a revenit nepotului sau, Ferdinand I. Acesta, casatorit in anul 1892 cu printesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, a avut sase copii, dintre care trei de sex masculin, respectiv Carol, nascut in 1893, Nicolae, nascut in 1907, respectiv Mircea, nascut in 1913.

Vezi si A fost Carol I zgarcit ?  
Regele Ferdinand i-a succedat la tron lui Carol I in toamna anului 1914 si a fost incoronat ca rege al Romaniei intregite la Alba-Iulia, la 15 octombrie 1922.
In cursul primului razboi mondial, la 27 august/9 septembrie 1918, Carol, deghizat in uniforma de ofiter rus, a parasit unitatea militara pe care o comanda (aflata la Targu Neamt) si, in ziua de 31 august/13 septembrie 1918 s-a casatorit la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino (Zizi Lambrino), ceea ce era o incalcare a Statutului Casei Regale, care permitea numai casatoria cu persoane din alte case regale. Ferdinand a ezitat insa sa aplice o pedeapsa ferma, ordonand arestarea lui Carol vreme de 75 de zile la manastirea Horaita (judetul Neamt), incepand cu data de 9/22 septembrie 1918.
Demersurile facute de familia regala si de oamenii politici pentru despartirea lui Carol de Zizi Lambrino nu au reusit (desi la inceputul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula casatoria celor doi, pentru nerespectarea unor cerinte de ordin formal), astfel incat acesta, la 1 august 1919 a trimis regelui Ferdinand o declaratie scrisa de renuntare la calitatea de principe mostenitor al Coroanei Romaniei, dupa care lui Carol i s-a impus domiciliu fortat la Bistrita. Eforturile familiei regale de a determina razgandirea lui Carol au fost in cele din urma incununate de succes, acesta revenind, la 20 februarie 1920 asupra renuntarii la tron si promitand ca nu se va casatori decat cu invoirea regelui Ferdinand.
Intre timp, la 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino daduse nastere unui fiu, botezat Mircea Grigore. Aceasta a fost nevoita sa paraseasca tara impreuna cu copilul sau, in schimbul unei pensii viagere substantiale. Astfel, Zizi Lambrino primea o suma egala cu dobanda de 5% la un capital de 2.200.000 franci francezi, adica 110.000 franci francezi, incepand cu 1 iunie 1920. Pentru "cheltuielile din trecut", ea primea "o data pentru totdeauna" suma de 500.000 lei. In schimb, Zizi Lambrino se obliga sa nu faca niciun demers vatamator pentru vreun membru al familiei regale si sa predea toate scrisorile primite de la Carol (obligatie neindeplinita).
La 10 martie 1921, la Atena, Carol se casatorea cu principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, iar la 25 octombrie 1921 din aceasta casatorie se nastea Mihai, viitorul rege al Romaniei, astfel incat succesiunea la tron parea asigurata.

Vezi si INEDIT! Marea pasiune a lui Carol al II- lea  
Casatoria cu principesa Elena era insa intemeiata pe motive dinastice, iar temperamentul "focos si brutal" al lui Carol era greu compatibil cu "natura simtitoare si rafinata" a sotiei sale. La 14 februarie 1925, Carol o intalneste pentru prima data pe Elena Lupescu, ceea ce avea sa constituie debutul unei relatii ce va marca nu numai restul vietii printului, dar si viata politica din Romania din anii de pana la al doilea razboi mondial. Carol s-a dedicat cu pasiune noii sale aventuri sentimentale, nemaitinand cont de faptul ca era casatorit, avea un copil si, in plus, era mostenitorul coroanei.
Pentru a-l indeparta de Bucuresti, Ferdinand l-a desemnat pe Carol sa reprezinte familia regala la funeraliile reginei-mama Alexandra a Marii Britanii, decedata la 20 noiembrie 1925. Imediat dupa funeralii, Carol s-a deplasat la Paris, unde a intalnit-o pe Elena Lupescu, cu care a plecat la Venetia. De acolo, la data de 12 decembrie 1925, Carol i-a adresat regelui Ferdinand o noua scrisoare de renuntare la toate drepturile de principe mostenitor al Romaniei. In plus, Carol se angaja sa nu se intoarca in tara vreme de 10 ani.
Dupa primirea scrisorii, Ferdinand a hotarat trimiterea in Italia a lui Constantin Hiott, ministrul Casei Regale. In urma discutiilor dintre acesta si Carol, acesta emite o noua declaratie de renuntare, cu specificatie "Milano, 28 decembrie 1925".
Confruntat cu aceasta situatie, regele a decis convocarea, pentru 31 decembrie 1925, a unui Consiliu de Coroana, la care au fost invitate 23 de persoane, printre care Ion I. C. Bratianu, primul-ministru al Guvernului la acea vreme, Iuliu Maniu, Alexandru Averescu, Nicolae Iorga si Ion Mihalache. Dupa circa doua ore de discutii, toti participantii au acceptat punctul de vedere al regelui, care a decis acceptarea renuntarii la succesiunea tronului.

Vezi si A fost Iuliu Maniu inmormantat in comuna Giulesti?  
Dupa hotararea Consiliului de Coroana, s-a decis convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renuntarii lui Carol si proclamarea lui Mihai ca mostenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale si pentru primirea Regentei. In calitate de regenti au fost desemnati Printul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea si presedintele Curtii de Casatie, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate in unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, impreuna, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentantii Partidului National si cei ai Partidului Taranesc nu au participat insa la vot, in semn de protest fata de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regentei.
In epoca, actul de la 4 ianuarie a fost considerat ca o victorie politica a lui Ion I. C. Bratianu si a Partidului National Liberal, intrucat Buzdugan si Miron Cristea erau vazuti ca fiind devotati lui Bratianu, iar printul Nicolae se afla sub influenta reginei Maria si era intimidat de personalitatea lui Bratianu.
Carol a incetat astfel sa fie membru al familiei domnitoare, devenind o simpla persoana particulara; regele a hotarat ca acesta sa poarte numele de Carol Caraiman, "in amintirea locului unde s-a nascut".
Desi la data adoptarii actului de la 4 ianuarie 1926, regele Ferdinand avea 60 de ani, astfel incat problema succesiunii parea inca indepartata, acesta, din cauza unui cancer, moare la 19 iulie 1927, la castelul Pelisor de la Sinaia. Astfel, Mihai I a devenit pentru prima data rege al Romaniei, iar la 20 iulie 1927, cei trei membri ai Regentei au depus juramantul in fata Parlamentului.
Odata cu momentul mortii regelui, s-au conturat doua grupari cu vederi opuse asupra institutiei Regentei: o grupare, in frunte cu Partidul National Liberal actiona pentru mentinerea actului de la 4 ianuarie 1926, in timp ce o alta, reprezentata in primul rand de Partidul National Taranesc critica virulent Regenta si ameninta cu anularea actului de la 4 ianuarie si cu aducerea lui Carol in tara.
La 24 noiembrie 1927 se stingea din viata Ion I.C. Bratianu, cel care era unanim recunoscut ca principalul factor din viata politica romaneasca din ultimul deceniu si jumatate. Adversarul sau politic, Nicolae Iorga, aprecia ca in acea zi se sfarsea "o dominatie fara pereche ca autoritate in lunga serie a cabinetelor ministeriale din epoca intitulata constitutionala". In aceeasi zi, Regenta a numit ca presedinte al consiliului de ministri pe Vintila Bratianu, devenit si presedinte al Partidului National Liberal.

Vezi si Rolul Reginei Maria in politica 
Disparitia lui Ion. I.C. Bratianu a slabit Partidul National Liberal; Partidul National Taranesc si-a intensificat campania politica, evocand posibilitatea revenirii printului Carol. In cadrul acestei campanii, national - taranistii au decis organizarea la Alba-Iulia a unei mari adunari populare, programate pentru data de 6 mai 1928, la care aveau sa participe circa 100.000 de oameni. Carol ar fi urmat sa se intoarca in tara in cadrul adunarii, dar nu i s-a permis plecarea cu avionul de catre autoritatile engleze.
La 21 iulie 1928, la cererea principesei Elena, Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat divortul dintre aceasta si Carol, motivat de parasirea domiciliului conjugal de catre Carol.
La 3 noiembrie 1928, guvernul condus de Vintila Bratianu a demisionat; iar Regenta a numit ca prim-ministru pe Iuliu Maniu. In timpul mandatului acestuia, la 7 octombrie 1929, a incetat din viata Gheorghe Buzdugan, unul dintre membrii Regentei. La sugestia lui Iuliu Maniu, facuta prin intermediul lui Alexandru Vaida-Voevod, Parlamentul l-a ales ca inlocuitor pe Constantin Sarateanu, consilier la Curtea de Casatie. Acesta facea "impresia ca si-a pierdut de mult daca nu memoria, controlul asupra ei". Iuliu Maniu era "insa multumit. De acum inainte are un picior serios in Regenta. Manechinul va juca asa cum il va trage de sfori in culise".
Alegerea lui Sarateanu a contrariat clasa politica si a slabit Regenta ca institutie. Grigore Iunian, ministru taranist spunea ca din acel moment "a hotarat sa imbratiseze cauza restauratiei ... tara nu mai avea nicio carma, nici o axa, deoarece regenta era un caraghioslac! - ne trebuia o monarhie solida".
Instabilitatea politica a facut ca majoritatea partidelor sa imbratiseze cauza revenirii lui Carol sau cel putin sa accepte in mod pasiv aceasta posibilitate. Singurul partid care s-a opus in mod constant restauratiei a fost Partidul National Liberal.
In primavara anului 1930, Carol a avut o serie de intalniri cu diversi oameni politici, in care s-a pus problema revenirii acestuia pe tron. In intrevederea din 25 aprilie 1930, cu Alexandru Averescu, desfasurata in localitatea Bellizona, Elvetia, acesta a pledat pentru revenirea lui Carol, cu conditia despartirii de Elena Lupescu si reluarii casatoriei cu principesa Elena. Iuliu Maniu solicita acceptarea acelorasi conditii, la care se adauga recunoasterea regimului parlamentar - constitutional.
In dimineata zilei de 6 iunie 1930, Carol expedia urmatoarea telegrama amicilor sai din tara: "Sosesc cu intreaga familie. Gica". Plecat din München, cu un avion inchiriat, Carol a ajuns la Bucuresti in seara zilei de 6 iunie, pe aeroportul Baneasa. In noaptea aceleiasi zile, Carol s-a intalnit la palatul Cotroceni cu Iuliu Maniu, care i-a propus numirea in cadrul Regentei, urmata de abrogarea legilor din 4 ianuarie 1926, dar a ridicat din nou problema renuntarii la relatia cu Elena Lupescu. Cei doi nu au ajuns la niciun acord, dar Maniu nu s-a hotarat nici sa faca aplicarea legilor in vigoare, care cereau expulzarea pretendentului la tron.
In orele urmatoare, la palat s-au perindat o sumedenie de oameni politici, unii invitati, altii aparuti din proprie initiativa. Astfel, din Partidul National Taranesc au venit Ion Mihalache, Grigore Iunian si Aurel Leucutia, care, spre deosebire de Maniu, nu au ridicat problema legaturii dintre Carol si Elena Lupescu. Ulterior, Maniu se va plange ca atitudinea celor trei i-a subminat planul cu privire la reluarea legaturii cu principesa Elena si renuntarea la Elena Lupescu.
Pentru a obtine si sprijinul unei parti a liberalilor, Carol l-a invitat la palat pe Gheorghe Bratianu, nepotul lui Vintila Bratianu. Desi acesta s-a opus categoric unei asemenea vizite, Gheorghe Bratianu s-a intalnit totusi cu Carol, fiind ulterior exclus din Partidul National Liberal pentru atitutidinea sa de fronda.
Constatand inevitabilitatea proclamarii lui Carol ca rege si invocand ca, formal, aceasta ar insemna incalcarea juramantului de credinta depus fata de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu si-a dat demisia din functia de prim-ministru, Regenta incredintand aceasta functie lui Gheorghe Gh. Mironescu, dar al carui unic rol a fost facilitarea inscaunarii lui Carol.
La 8 iunie, regentii Miron Cristea si Constantin Sarateanu au demisionat. In aceeasi zi a fost convocat Parlamentul, care a abrogat legile din 4 ianuarie 1926, a atribuit lui Mihai, la initiativa lui Mihail Manoilescu, titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia", iar Carol a fost proclamat rege punandu-se astfel punct problemei succesiunii regelui Ferdinand.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

tronul romaniei criza dinastica carol ferdinand i principesa elena
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1741 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013204 (s)