News Flash:

Crucea lui Ferentz si istoria nestiuta a sa - FOTO

11 Aprilie 2013
5312 Vizualizari | 0 Comentarii

Crucea marcheaza locul unde au fost ingropate in ianuarie 1717 ramasitele unei armate austriece, comandata de un anume capitan François (Ferentz) Ernau, trimisa sa il captureze pe domnitorul moldovean Mihai Racovita. In timpul razboiului turco-austriac, izbucnit in 1716, armatele austriece ale imparatului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecusera in tarile romane, dorind sa-si extinda stapanirea. 






La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupasera Bucurestiul si cu ajutorul localnicilor, "ca niste iubitori de lucruri noue", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat. O soarta asemanatoare se pregatea si pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racovita. Austriecii si catanele ungu­resti au patruns in Moldova pe la Casin, instalandu-se in manastirile fortificate din Moldova si in Cetatea Neamtului. Domnitorul se afla in scaun de numai un an si pusese biruri si pe mazili (boieri fara functii publice), motiv pentru care multi dintre acestia ii doreau sfarsitul. 

 

Trupele austriece si unguresti, impreuna cu trupe moldovenesti aliate, au jefuit targurile aflate in calea lor. Domnitorul Mihai Racovita, neavand bani sa plateasca mercenari si dispunand numai de o garda de oameni credinciosi, "se mutase in Cetatuie, si nici acolo in Cetatuie nu mane, ce, mane cate la un locu de nu-lu scia nime; ca si boierii sai inca nu erau drepti, ce multi dintre dansii se agiunsese cu catanele" Pe de alta parte, sultanul nemultumit de pradaciunile savarsite de austrieci, ii cerea domnitorului sa se alieze cu tatarii aflati in Moldova pentru a-i alunga pe cotropitori. Insa domnitorul nu dorea sa apeleze la ajutorul acestora, stiut fiind faptul ca acestia jefuiau si inrobeau totul aflat in cale. In ziua de 10 ianuarie 1717, in puterea iernii, capitanul belgian François (Ferentz) Ernaut, conducator al trupelor austriece a intrat in Iasi, venit din directia Pascani-Cotnari. In acelasi timp, stolnicul Vasile Ceaurul - capul razmeritei care chemase pe austrieci in tara - lua in robie de la Covurlui pe sora domnitorului, ducand-o in chinuri si necinstire la generalul austriac din Brasov. Cu cateva zile mai devreme, vreo 2.000 de calareti tatari au trecut Prutul si s-au stabilit pe valea Manastirii Aroneanu, in bivuac, gata sa curete tinuturile de catane la porunca domnitorului. Trupele lui Ferentz intrate in Iasi numarau in jurul a 100 de soldati austrieci si erau insotite si de moldoveni care se aliasera trupelor austriece sub conducerea sulgerului Gheorghies Velicico din Campulung. In total, trupele aflate sub comanda lui Ferentz numarau "800 de oameni" . 

Auzind de apropierea austriecilor, domnitorul Mihai Racovita, impreuna cu oastea sa, s-a retras la Manastirea Cetatuia. El a lasat de paza la Curtea Domneasca aproximativ 200 de slujitori comandati de bas-bulubasul Stoian Sarbul. Acest incident este povestit cu multe amanunte si in cronici. Ostasii austrieci si moldoveni ajunsi in oras si fiind infrigurati de gerul aspru s-au repezit sa bea vinul de prin carciumi, lacomindu-se sa jefuiasca, inainte de a castiga victoria. Trupele austriece s-au indreptat spre Curtea Domneasca, unde Stoian Sarbul a deschis portile fara a se impotrivi. Ele i-au eliberat pe oamenii inchisi in temnita, talhari si ucigasi, dar si pe cei doi fii ai spatarului Miron Cuza. Acestia s-au alaturat invadatorilor si au pornit toti spre Manastirea Frumoasa, unde au asteptat langa un pod si restul armatei care ramasese in urma. Pe la orele 3 ale serii, trupele austriece se aflau in jurul Manastirii Cetatuia. Inauntru, slujitorii trageau clopotele pentru a-i chema pe tatari in ajutor. Convinsi de marele vistiernic si de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate partile calaretii tatari. Din targ s-au alaturat 500 de ostasi moldoveni imprastiati de frig pe la casele lor, precum si negustorii si slujitorii domnesti, chemati de domnitor. Atacati de tatari, austriecii au renuntat sa mai asedieze Cetatuia si au coborat la podul de peste helesteul aflat intre manastirile Cetatuia si Frumoasa. Desi austriecii foloseau pusti, iar tatarii foloseau sagetile si arcanele, in spatele austriecilor au iesit ostasii aflati la Cetatuie purtand naframe albe la brat, pentru a se deosebi de catanele moldovenesti tradatoare. 

Lupta a durat cam trei ore, tatarii lovind naprasnic si despuind pe morti si pe raniti. Catanele austriece au inceput sa se retraga in padurile Hlincei, fiind urmariti de tatari si de moldoveni. Putinele catane care au scapat cu viata fugind au degerat de frig pe timpul noptii. A doua zi, domnitorul Mihai Racovita a coborat de la Cetatuia la Curtea Domneasca pentru a-i judeca pe tradatori. Capitanul Ferentz a fost adus in fata domnitorului legat cu o funie de gat de catre tatari. La sfatul turcilor, el l-a rascumparat pe Ferentz de la Cantemir-Marza, hanul tatarilor, cu 200 galbeni. Dupa ce l-a lovit cu pumnii, domnitorul l-a dat pe capitanul austriecilor pe mana lui Ali Agca care l-a decapitat in fata Portii de la Curtea Domneasca, "ca sa iee pilda si altii sa nu mai vie la Moldova". (A. Amiras) Trupul capitanului a ramas acolo timp de cateva zile ca pilda si pentru altii . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni facuti prizonieri cu aceasta ocazie sa fie spanzurati. Din porunca domnitorului, spatarul Miron Cuza, ai carui fii se inrolasera in ostile habsburgice, a fost spanzurat de scranciobul de la curte, iar nepotul egumenului de la Manastirea Casin, banuit de conlucrare cu catanele, a fost ars de viu. 



Trupurile celor ucisi (in numar de 500-600) printre care se afla si cel al lui Ferentz au fost stranse langa Fantana Parasca, la drumul cel mare al Tarigradului in preajma Cetatuiei. "Si-au pus pamant peste dansele si au facut o movila mare si langa movila cerdacu de piatra si au ingropatu si un stalpu de peatra in mijlocul cerdacului pre care au scris toata intamplarea." (A. Amiras) In total, sub colina pe care se afla azi Crucea, au fost ingropati circa 600 de soldati austrieci si moldoveni. Domnul a construit acolo si un foisor (cerdac) de piatra. Movila pe care a fost ridicat Cerdacul lui Ferentz - in locul numit "La Parasca" - si crucea cu inscriptia se pot vedea si astazi langa soseaua care strabate targusorul Nicolina . Intr-un document dat de catre domnul Mihai Racovita la 10 ianuarie 1717 pentru a se acorda scutiri de dari Manastirii Cetatuia se noteaza ca: "Frinta capitanul au venit cu nemtii si cu catane ca sa ne ia pe noi, precum au luat pe domnul muntean de la scaunul din Bucuresti... si ne-au lovit joi, la 8 ceasuri din zi. Și lovindu-ne fara veste in curte cu razboi, aparandu-ne, am mers la manastire la Cetatuia. Și in manastire, inconjurandu-ne, ne-au batut. Și tamplandu-se si o seama de tatari la sfanta manastire la Aron-Voda, au venit si ei intru ajutor si am iesit si noi din manastire si dand razboi nemtilor... i-am infrant si o sama dintre ei insasi au cazut la robie, iar o sama au pierit la razboi. Peste trupurile acelor pieriti s-au facut movila... in care movila este Frinta capitanul cu alte trupuri. Pe cruce se afla o inscriptie in slavona. Unul din bratele crucii este rupt. 

Crucea lui Ferentz a privegheat intrarea in targ pana cand Iasul s-a tot intins inspre Vaslui. Astazi, groapa comuna a ajuns sa fie acum aproape de miezul orasului. In apropierea crucii s-a inaltat un han numit "La Cerdac". Ploile, zapezile si trecerea vremii au ruinat Cerdacul. Un negustor grec a luat piatra pentru a-si face pivnita, iar un olar facea pe acolo cuptoare. Din mormantul comun prabusit, in primavara anului 1886 ieseau afara oseminte "bucati de craniuri, coaste, omoplate". Ziarul "Liberalul" din 30 martie 1886 facea o descriere a monumentului, cerand repararea acestuia. La 1 mai 1900, dupa scrierile vremii, sindicalistii ieseni s-au grupat langa Crucea lui Ferentz, au blestemat razboaiele si au aprins lumanari, solidari cu ostasii raposati din toate semintiile. In acelasi an, Primaria a decis ca cei 3.000 de metri patrati din jurul monumentului sa fie imprejmuiti, pentru o mai buna conservare. Dupa incheierea celor doua razboaie mondiale a avut loc o crestere semnificativa a populatiei, dar si o extindere a orasului Iasi, fapt ce a dus la parcelarea si improprietarirea participantilor la razboi, inclusiv pe terenul din jurul Crucii lui Ferentz. Stravechile ziduri ale hanului "La Cerdac" au fost demolate, impreuna cu alte hanuri pline de amintiri, de lucrarile de constructie din perioada 1984-1987. Cer­dacul de piatra a disparut in zilele noastre, ramanand doar urmele fundatiei, iar unul din bratele crucii s-a rupt. Gardul metalic ce a inconjurat apoi crucea a disparut si el. La doi pasi de monument, a fost ridicata o benzinarie in franciza. Desi patronul benzinariei s-a angajat sa imprejmuiasca movila funerara cu un gard metalic, nu s-a facut nimic pana in prezent. In plus, movila a devenit si loc de parcare, patronii profanand groapa comuna si cu un pavaj marunt batut peste ciolanele ostenilor care odihnesc aici de aproape trei secole . In zilele de vara, peste mormant se face plaja si se incing gratare. In apropiere urmeaza sa se ridice o cladire de birouri, excavatoarele scobind la baza movilei. In spatele crucii, s-au ridicat case si cotete de animale, blocuri cu multe etaje si mai la vale se construieste o biserica ortodoxa.

sursa:orasul Iasi/Facebook.com 


 

Galerie Foto

484824_139553006221458_2115928867_n
crucea ferentz iasi nicolina foto istorie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1590 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012772 (s)