News Flash:

Cruciada a IV-a sau jaful “soldatilor lui Hristos” impotriva crestinilor

9 Aprilie 2013
3928 Vizualizari | 0 Comentarii
Evenimentele ce urmau sa se desfasoare in Constantinopol, in anul 1204, aveau sa ramana in istoria  crestinismului drept unele dintre cele mai adanci rani.

O lupta sfanta?

Dupa esecul cruciadei dintre anii 1189-1192, papa Inocentiu III initiaza proiectul unei noi cruciade, cea intrata in istorie drept cea de-a patra cruciada. Insa ecoul acestei din urma chemari la o lupta sfanta, nu are efectul asteptat de pontif.  Cu toate acestea insa, ideea unei astfel de lupte este bine primita de contii Thibaud de Champagne, Louis  de Blois, Balduin de Flandra si fratii sai, Henric si Eustache.  

Astfel Geoffroi de Villehardouin, maresal de Champagne, incheie  la Venetia un acord cu dogele Enrico Dandolo. Acordul prevedea ca in schimbul a 85.000 de marci de argint, Comuna lui San Marco sa transporte in Egipt 4.500 cavaleri, 9.000 scutieri, 20.000 pedestrasi cu toate proviziile necesare.  Acordul este acceptat de cruciati. Insa moartea subita a contelui de Champagne, il plaseaza pe marchizul  Bonifaciu  de Montferrat in rolul de conducator al expeditiei. 

O data ajunsi la Venetia, cruciatii intampina problema banilor. Acestia nu erau suficienti pentru a acoperi suma convenita cu dogele. In acel moment dogele propune cucerirea cetatii Zara de pe coasta dalmata. Cruciatii sunt scandalizati la auzul propunerii, deoarece Zara apartinea regelui maghiar care, de altfel, promisese  sa ofere sprijin cruciadei. Pontiful, de asemenea, se opune hotarat acestei idei. Cu toate acestea insa, armata cruciatilor ataca Zara si o cucereste. 

Elementul surpriza

In mijlocul acestor evenimente,  isi face aparitia un nou personaj: Alexios Angelos. Acesta era fiul basileului detronat,  Isaac II Angelos, si cere ajutorul cruciatilor. El dorea eliberarea tatalui sau si reinstaurarea lui pe tronul Imperiului.  Alexios merge in Germania pentru a purta tratative cu Philip de Swabia, fiul lui Barbarossa si ginerele lui Isaac II Angelos. Alexios ii propune lui Philip sa deturneze expeditia cruciatilor spre Constantinopol in vederea restabilirii tatalui sau pe tron.  Printul inconstient ii face lui Philip promisiuni exorbitante. In schimbul serviciului adus lui si tatalui sau , Alexios se obliga la plata a 200 000 marci de argint, la unirea bisericii ortodoxe cu Biserica Romei si recunoasterea suprematiei papale, participarea la cruciada cu 10 000 de oameni si la intretinerea permanenta in Palestina a unei armate de 500 de cavaleri.

Cruciatii ajung la Constantinopol, iau orasul cu asalt si il detroneaza pe Alexios III Angelos. Acesta fuge din oras impreuna  cu ultimii banii ai trezoreriei imperiale.  La conducerea imperiului revine Isaac II Angelos impreuna cu fiul sau, Alexios, care era garantul indeplinirii promisiunilor.  

Urmatoarele luni sunt foarte grele pentru bizantini. Imparatul ii supune unor taxe enorme in vederea strangerii banilor necesari. In cele din urma, se plateste jumatate din suma. Pentru ca mai tarziu cruciatii sa primeasca vestea ca imperiul nu mai are niciun ban de dat. 

Constantinopolul era acum sub o presiune enorma, atat din interior, cat si din exterior.  In interior are loc o revolta. Alexios si Isaac sunt detronati si executati. Locul lor este luat de Alexios Ducas Murtzuphlos care duce o politica anti-latina. Pentru bizantini, latini erau sursa tuturor nenorocirilor abatute asupra lor, inclusiv aducerea pe tron a lui Isaac care supune imperiul unor presiuni de nesuportat.

Partitio Romaniae

In ceea ce priveste cruciatii, acesta era momentul mult asteptat pentru a putea cucerii Constantinopolul. Nerespectarea promisiunilor era motivul perfect. Atat venetienii, cat si ceilalti cruciati asteptau acest moment de mult timp. 

Se realizeaza asadar un program de cucerire si se scrie un document solemn, Partitio Romaniae. Acest document stabilea cotele ce revin din prada fiecarei parti. Potrivit documentului venetienii primeau 3/8 din teritoriile imperiale, iar cruciatii 5/8, dintre care 1/4  ii erau rezervate  viitorului imparat. Suveranul urma sa fie ales dintre cruciati, iar patriarhul dintre venetieni. Toate acestea fiind stabilite, cruciatii pornesc lupta. Constantinopolul este asediat 3 zile, dupa care este cucerit. Metropola-regina al crestinatatii este supusa unui jaf inspaimantator timp de 3 zile de ”soldatii lui Hristos”. “Orasul este despuiat de bogatiile, moastele sfinte si monumentele sale istorice, care iau drumul Occidentului.” 

Si astfel Constantinopolul, marea capitala a Imperiului Bizantin, cade rasunator.

O tragedie 

Oare ar trebui sa ne surprinda evenimentele celei de IV-a cruciade?  Daca privim si cercetam putin secolul precedent cruciadei am putea observa cu usurinta cateva semne care anuntau tragedia din anul 1204. Aici putem enumera, fara sa ne sfiim, atacul lui Robert Guiscard asupra Constantinopolului, urmat de cel al fiului sau, Bohemund de Tarent si la fel si actiunile intreprinse de Wilhelm II. Toti doreau cucerirea capitalei bizantine.  Acelasi tel l-au avut la un moment dat si Frederic Barbarossa sau fiul sau, Henric VI.  In ceea ce priveste Venetia si relatiile acesteia cu imperiul era de asteptat ca dogele sa profite din plin de situatia creata in 1204.

Dupa lovitura primita de Venetia in 1171 din partea Constantinopolului, acesta isi propune cucerirea statului bizantin si crearea unui imperiu comercial propriu care sa-i asigure monopolul comertului in Rasarit. Astfel Enrico Dandolo, simbolul imperialismului comercial venetian, nu poate fi acuzat de nimic atunci cand a vazut in expeditia papala, ocazia perfecta pentru indeplinirea propriilor idealuri.  De altfel Europa acelor timpuri parea macinata, mai degraba, de preocupari materiale decat de obiectivele religioase care paleau pe zi ce trecea. 

Cei care aveau interese materiale in imperiu erau multi. Normanzii, venetienii, papalitatea, imperiul roman de natiune germana, toti doreau acelasi lucru. Iar slabiciunile interne ale Imperiului Bizantin au facut ca agresiunea latina sa para si mai feroce. 

Sa fi fost un accident, sa fi fost un plan bine gandit? Nimeni nu se poate pronunta cu exactitate. Insa ceea ce este sigur este faptul ca, in anul 1204 a avut loc cea de a IV-a cruciada. O cruciada menita sa elibereze Locurile Sfinte, dar care, in cele din urma, s-a transformat intr-o lupta a crestinilor contra crestinilor. O lupta care a produs o rana adanca in universul crestinismului si care nu a facut decat sa adanceasca prapastia dintre Occident si Orient.

sursa:historia.ro 

elementul surpriza partitio romaniae o tragedie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1460 (s) | 24 queries | Mysql time :0.010936 (s)