News Flash:

Cruzimea gardienilor cu fusta din cel mai mare lagar nazist pentru femei

13 Ianuarie 2015
2459 Vizualizari | 1 Comentarii
 „If This Is A Woman: Inside Ravensbruck, Hitler’s Concentration Camp For Women“ (Daca asta este femeie: Povesti din Ravensbruck, lagarul de concentrare pentru femei construit de Hitler“) scrisa de Sarah Helm se lanseaza maine pe piata britanica dezvaluind marturii ale supravietuitoarelor din lagarul de concentrare pentru femei Ravensbruck, locul unde au murit in chinuri peste 50.000 de femei.

In spatele ororilor traite de prizonierele din Ravensbruck, documentate cu ajutorul marturiilor venite chiar din partea acestora, se afla femei-gardian care au dat dovada de o cruzime fara margini, desi cele mai multe ar fi parut fiinte gingase, incapabile sa omoare o musca, noteaza adevarul.ro.

Una dintre cele mai temute si mai detestate femei-gardian de la Ravensbruck era Dorothea Binz, femeia care a avut indrazneala sa afirme inainte sa fie executata, dupa ce a fost judecata pentru faptele sale groaznice: „Sper ca nu veti crede ca am fost toate oameni rai“, au fost ultimele cuvinte ale unei femei care le-a facut viata un iad detinutelor de la Ravensbruck. Dorothea Binz a fost descrisa de multe dintre supravietuitoarele din lagarul de concentrare drept „personificarea raului“.

Autoarea se intreaba, la fel ca multi alti care au aflat despre suferinta de care au avut parte prizonierele de la Ravensbruck, ce fel de femeie putea fi capabila sa comita asemenea atrocitati impotriva altor femei. Desi multi sunt tentati sa-si inchipuie ca aceste fiinte groaznice erau dure, masculinizate, un fel de barbati in fuste, adevarul aratat de autoarea Sarah Helm descrie persoane extrem de feminine. Multe erau blonde si foarte frumoase, imbracate la moda, motiv pentru care erau invidiate de tinerele din orasul din apropierea lagarului, Furstenberg. In timpul liber, bestiile cu chip de om culegeau flori si se plimbau cu barca, petreceau si flirtau cu membrii SS din lagar, cu care adesea aveau si relatii intime.

Vezi si Irma Grese - Ingerul blestemat de la Auschwitz

Gardienii-femei erau responsabili de diverse zone, cum Helene Massar supraveghea atelierul de croitorie, o bruta, dupa cum a fost descrisa de prizoniere, sau Marga Lowenberg, recunoscuta pentru frumusetea sa, dar mai ales pentru felul oribil in care trata detinutele. In lagar exista si un salon de infrumusetare, unde gardienele erau rasfatate si ingrijite de cosmeticiene si coafeze selectate din randul prizonierelor. Dupa orele de relaxare la salon, gardienii cu fusta reveneau la supravegherea detinutelor, urand, folosind biciul si asmutind cainii asupra lor. Aproximativ 3.500 de femei-gardian au muncit la Ravensbruck de-a lungul timpului, iar unele dintre acestea au declarat ulterior ca au fost socate de ororile la care au fost martore.

Johanna Langefeld, primul sef-gardian (Oberaufseherin) a impus o disciplina brutala si nu pregeta sa tina prizonierele in ploaia rece timp de ore in sir pentru cea mai mica abatere, dar nu a fost cea mai rea dintre ele. Era terifiata de experimentele medicale care implicau disectii pe viu asupra prizonierelor alese special in acest sens, poreclite „iepuri“, motiv pentru care se pare ca ar fi fost considerata prea „moale“. Una dintre secretareale sale si-a adus aminte ca a observat-o in repetate randuri pe Johanna Langefeld deprimata, fiind sfasiata intre datorie si ceea ce nu o lasa constiinta sa faca, adesea trezindu-se din somn urland din cauza cosmarurilor.

Pe de alta parte, Binz, poreclita de prizoniere „scorpia blonda“, era cu totul altfel. Aceasta era responsabila de o sectie unde prizonierele erau pedepsite, loc unde se achita bucuroasa de indatoririle sale. Detinutele au invatat repede ca nu trebuie sa o priveasca in ochi, altfel ar fi ajuns sa faca baie in apa rece ca gheata. Binz era pornita mai ales impotriva prizonierelor din Armata Rosie, „scroafele ruse“ dupa cum le numea. Una dintre acestea a scris o poezie despre ea in timpul detentiei, poem care a iesit la iveala dupa 70 de ani, cand i-a fost citit scriitoarei, in apartamentul din Moscova al fostei prizoniere.

"O blonda frumoasa/ Atat de frumoasa esti/ Cu ochi stralucitori, albastri si plete bogate/ Dar daca am putea, ti-am sfasia adancul sufletului si ti-am strangula inima insetata de sange"

Vezi si Olga Lengyel, supravietuitoare a lagarului Auschwitz

Una dintre primele detinute de la Ravensbruck, Doris Maase, de profesie medic, si-a adus aminte de prima sa intalnire cu Binz, dupa ce o prizoniera incercase sa se sinucida izbindu-se de un gard electrificat. Binz a fost cea care a oprit-o. „A tarat-o pe biata femeie care arata ca un schelet si a batut-o cu un bat peste coapsele goale. Atata cruzime venita din partea unei femei atat de tinere m-a impresionat adanc“, a relatat Maase.

Fiica unui padurar, Binz a crescut jucandu-se in padurile din preajma orasului Furstenberg, mergea la biserica si la scoala, se scalda in lacurile din imprejurimi, la fel ca ceilalti copii din zona. Nimic nu dadea de banuit ca este capabila de un asemenea comportament violent. Numai ca, inca de la zece ani Binz a intrat in Liga fetelor germane, unde doctrina a transformat-o incet intr-un robot, iar la scoala invata de asemenea sa dispretuiasca evreii, la fel ca pe toti „proscrisii“ societatii. Problema a apatut cand, in adolescenta, a fost grav bolnava de tuberculoza si astfel a lipsit foarte mult de la scoala, absenta care i-a furat sansa de a-si termina studiile. Stigmatizata ca „tuberculoasa“, Binz a fost refuzata de multi angajatori, asa ca atunci cand i s-a oferit sansa de a fi gardian intr-un nou lagar de concentrare, la numai 19 ani, a imbratisat aceasta oportunitate cu tot sufletul.

 Binz nu era singura femeie-gardian atat de temuta. Maria Mandl, la numai 23 de ani, care i-a luat locul ca sef al gardienilor lui Langefeld, era renumita pentru cruzimea cu care vana si trata toate fetele cu par cret sau ondulat. Se plimba printre prizonierele insirate pentru inspectie si daca prindea vreun carliont rebel o batea pe „vinovata“ pana nu mai misca, apoi o trimitea sa fie rasa pe cap si venea inapoi sa fie data exemplu celorlalte detinute, purtand o pancarta pe care scria: „Am incalcat regulile si mi-am ondulat parul.“

Vezi si Iata care au fost cele mai periculoase femei naziste

Dincolo de aceste orori a caror autoare era Mandl, prizoniera Maria Bielicka si-a amintit un episod incredibil relatat o alta prizoniera, care facea curat in casa unde statea Mandl.

 "In casa gardienelor era un pian, iar fata in casa a auzit intr-o zi cea mai frumoasa muzica. Femeia care canta era pierduta in ganduri, transfigurata, de parca traia intr-o lume a ei. Era Mandl, cea care cateva zile mai devreme omorase in bataie o evreica, in fata tuturor", a povestit Bielicka.

Brute se aflau si in randul personalului din spitalul lagarului. Dr. Herta Oberheuser era una dintre cele mai cochete femei din lagar. Imbracata de obicei cu o bluza fina prin care se putea zari lenjeria intima roz, cu bratari de aur la maini si inele pe degete, inalta si blonda, doamna doctor administra injectii letale adolescentelor care udau patul de teama sau din cauza afectiunilor medicale. Atunci cand pacientele se plangeau de sete, Oberheuser le dadea otet indoit cu apa. La fel de ingrozitoare era si sefa asistentelor, Elisabeth Marschall, care avea o infatisare mamoasa, parea ca adora bebelusii care veneau pe lume in lagar, dar totusi fura cantitati mari de lapte praf si mancare din ratiile pentru copiii, iar acestia mureau de foame.

Camera groazei

Crimele de care aceste femei au fost acuzate ulterior erau atat de ingrozitoare incat s-a intamplat ca avocatilor acuzarii sa li se faca rau in timp de analizau dosarele. Una dintre aceste povesti de groaza se refera la camera mortii, unde erau abandonati nou-nascutii adusi pe lume de prizoniere. In 1944, femeile gravide care venisera la Ravensbruck au dat nastere pe pamant, imediat dupa ce sosisera in lagar. Dar multe altele, mai ales poloneze, erau insarcinate in numai cateva luni cand au venit, adesea purtand copiii soldatilor care le violasera. Initial, toate gravidele care veneau la Ravensbruck erau obligate sa faca avort, dar la un moment dat se nasteau atat de multi incat s-a amenajat in spital o camera unde prizonierele asistate de doctorul Zdenka Nedvedova si cateva moase aduceau copiii pe lume.

Vezi si Rolul femeilor naziste in timpul Holocaustului

Primii 20 de nascuti au fost tratati bine, la fel si mamele lor. Dar dupa cateva zile, ordinele au indicat ca mamele sa nu mai primeasca ratii suplimentare si curand nu au mai avut lapte sa-si alapteze bebelusii care au murit de foame. Mamele ajungeau aproape de pragul nebuniei, indurerate ca isi priveau neputincioase copiii care se stingeau sub ochii lor. Pentru a evita problemele si a tine mamele departe de copii, gardienii au dat ordin sa fie amenajata o alta camera, unde bebelusii abia nascuti erau adusi si pusi claie peste gramada, ca „sardinele“, dupa cum a povestit una dintre prizoniere, asistenta Marie-Jo Wilborts. Dupa 30 de zile, primii 100 de copii au murit, a marturisit asistenta Wilborts, precizand ca singura lor consolare era speranta ca ii va salva pe unii dintre ei. Intre septembrie 1944 si aprilie 1945 s-au nascut 600 de copii in lagar, dintre care numai 40 de au supravietuit. Dar si dintre acestia, multi au fost dusi la Belsen, in februarie 1945, unde au murit oricum.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

hitler sarah helm ravensbruck documentate femei-gardian dorothea binz
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1871 (s) | 23 queries | Mysql time :0.015221 (s)