News Flash:

Cum a dat Ceausescu de pamant cu ilegalistii

9 Octombrie 2013
2760 Vizualizari | 0 Comentarii
In iunie 1958, in bataia pustii i-au intrat ilegalistii - persoane care aderasera la partid inainte de 23 august 1944. Partidul, prin glasul lui Ceausescu, i-a acuzat de „fractionism". Adica fac „bisericute" si cartesc pe la colturi impotriva „conducerii". Si nu-si spun pasul „in cadru organizat", asa cum ar fi trebuit sa faca un membru de partid responsabil, scrie historia.ro.
In mai multe randuri, ilegalistii se declarasera neumultumiti de functiile primite in partid dupa 23 august 1944. Multi dintre ei ocupau posturi de rangul doi sau chiar trei. Nu pentru atat de putin riscasera in ilegalitate, au comentat acestia, in grupuri mai largi sau mai restranse. Dupa condamnarea cultului personalitatii lui Stalin, vechii membri de partid au ridicat glasul impotriva lui Gheorghiu-Dej si a politicii partidului. Au criticat mersul agriculturii, starea materiala a muncitorilor si altele.
La inceputul lui 1958, Mihail Roller, de la Institutul de Istorie a partidului, le-a oferit prilej sa se adune in cadru oficial. In acel an se celebrau 25 de ani de la grevele din 1933. Iar veteranii partidului au fost chemati sa depene amintiri. 
„Creaturi jalnice"
In vara lui 1958, „conducerea" a decis ca sosise vremea sa puna capat cartelilor, si ca ilegalistii ar fi trebuit adusi la ordine. Iarasi s-a apelat la Ceausescu. La plenara, acesta a deschis tirul acuzatiilor, printr-un discurs de o duritate extrema. I-a denumit „creaturi jalnice", „declasati", „aventurieri", „lasi", „carieristi si obraznici". Dupa ajungerea comunistilor la putere, cu unele exceptii, ilegalistii nu s-au regasit in esalonul intai al puterii. Sunt vanatori de functii, i-a acuzat Ceausescu, si critica partidul pentru ca nu le-a oferit demnitati.
„Framantati si preocupati de ambitii carieriste, meschine, ei ravneau la posturi mai mari, fara a se intreba in mod cinstit daca aceste ambitii corespund capacitatilor si valorii lor reale. Rosi de ambitii nesatisfacute, elementele antipartinice si-au indreptat ura impotriva conducerii partidului. Ei priveau activitatea conducerii de partid, linia politica a partidului de pe pozitii de carieristi raniti in orgoliul lor si in tendintele lor de parvenire".
Nu se gandesc la binele muncitorilor si taranilor, ci la propria lor pozitie, a spus Ceausescu in mai multe randuri. In discutii particulare, unii ilegalisti comentasera ca muncitorii au salarii mici. Ca taranii sunt nemultumiti din cauza cotelor. Si ca liderii partidului „s-au rupt de popor", acordandu-si privilegii. „Teze dusmanoase si calomnii", a calificat partidul, prin glasul lui Ceausescu, opiniile critice.
Scheletele din dulapul partidului
Dupa ce s-a referit la „fractionisti" in general, Ceausescu a trecut apoi la exemple concrete. Oficial, avea acces la dosarele de cadre. Putea cunoaste, deci, in orice moment, biografia detaliata a oricarui membru de partid. In iunie 1958 nu s-a dat inlaturi de la nimic.
Se impaunau degeaba cu titlul de „ilegalist", a spus Ceausescu. De fapt, nu facusera nimic pentru partid inainte de 23 august 1944. Din istoria partidului in ilegalitate, niciodata scrisa pe de-a intregul, a scos mai multe „schelete". Bunaoara, despre Ovidiu Sandru, rivalul lui Gheorghiu-Dej in lagarul de la Targu-Jiu. „In discutiile antipartinice pe care le-a purtat cu mai multe elemente fractioniste, Sandru Ovidiu s-a vaicarit de nenumarate ori pentru faptul ca n-ar fi pretuita activitatea sa din timpul ilegalitatii. Sa aruncam o privire asupra acestei activitati. Ce arata ea? Ce servicii a adus Sandru Ovidiu clasei muncitoare? El insusi recunoaste:  «N-am facut nimic pentru partid, n-am dus lupta pentru apararea intereselor clasei muncitoare»".
Date compromitatoare avea Ceausescu si despre Genad Heinrich. Acesta declarase ca in timpul razboiului fusese urmarit pentru activitate comunista. Si ca sa scape, a trait ascuns intr-o groapa, acasa la un utecist din Arad. Din cercetarile ulterioare s-a aflat ca respectivul fusese condamnat ca „hot si spargator", a informat Ceausescu. Si l-a calificat pe Genad Heinrich drept „declasat, aventurier si las".
In ilegalitate, Bagu Vasile, participant la grevele de la Grivita, se eschiva adesea, a spus Ceausescu. Si ca sa scape de „sarcini", indruga tot felul de minciuni.
„S-a ferit de a lua parte la actiuni si nu de putine ori, cand lipsea de la datorie, arunca vina asupra sotiei sale, care nu l-ar fi lasat sa vina si i-ar fi oprit hainele". Astfel l-a ridiculizat Ceausescu pe ceferistul Vasile Bagu.  Dupa ce a redus la minimum meritele revolutionare ale criticilor, Ceausescu s-a referit si la activitatea lor de dupa ajungerea partidului la putere.
L-a facut pe Doncea nesimtit
Lui Constantin Doncea i-a reprosat, bunaoara, ca s-a vrut nemurit in tablouri. „Lipsit de cel mai elementar bun-simt, risipind din banii statului, pozand intr-un fel de Mecena marinimos, Doncea se amesteca fara niciun drept in activitatea Uniunii Artistilor Plastici, intretinand relatii cu o serie de pictori, sculptori si artisti si comanda, in scop de autopopularizare, un bust, un basorelief si doua picturi cu chipul propriu".
„Element descompus din punct de vedere moral", l-a caracterizat Ceausescu si pe ilegalistul  Dranca Ion. „El s-a coborat atat de jos in mocirla, incat intretine relatii de prietenie cu un infractor, pe care-l roaga sa-i procure pentru  sotie o haina de blana".
Din insarcinarea partidului, Ceausescu a avut grija sa-i prezinte pe ilegalistii care ridicasera timid glasul ca pe-o adunatura de neispraviti. Unele acuze contineau in ele si ceva adevar. Constantin Doncea si Grigore Raceanu, de pilda, strasnic certati de cel mai tanar membru al Secretariatului, aveau personalitati dificile si creasera de-a lungul timpului si alte probleme.
"Framantati si preocupati de ambitii carieriste, meschine, ei ravneau la posturi mai mari, fara a se intreba in mod cinstit daca aceste ambitii corespund capacitatilor si valorii lor reale.'' Nicolae Ceausescu
"Lipsit de cel mai elementar bun-simt, risipind din banii statului, pozand intr-un fel de Mecena marinimos, Doncea se amesteca fara niciun drept in activitatea Uniunii Artistilor Plastici.'' Nicolae Ceausescu
Ca doua jumatatide mar
In opinia lui Stefan Andrei, fost ministru de externe, partidul comunist a fost intotdeauna impartit in doua: grupul ilegalistilor, pe de o parte, si grupul noilor veniti, inscrisii in partid dupa 23 august 1944. „Noi, de fapt, aveam doua partide", a opinat Andrei (I se spunea Machiavelli. Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea, Editura Adevarul, 2011). „Primul era partidul ilegalistilor si al celor legati la un moment dat de ei, prin aceea ca au fost persecutati evreii....
Celalalt partid - al membrilor de dupa razboi. Ilegalistii spuneau: noi am luptat pentru putere, am suferit, am chinuit. Voi veniti - expresia pe care a formulat-o chiar Parvulescu -, voi veniti la masa pusa. E expresia lui. Ilegalistii aveau alta baza de discutii cu Ceausescu". Ilegalist, „revolutionar de profesie", Nicolae Ceausescu a urcat muntele puterii sprijinindu-se mai mult pe noii veniti.
Familia Raceanu, pe incurcatele cai ale politicii
In iunie 1958, alaturi de alti ilegalisti au fost criticati dur si sotii Ileana si Grigore Raceanu. Ambii aveau stagiu de partid din ilegalitate. In timpul razboiului, Ileana Raceanu facuse parte din conducere. Mai inainte, in anii '30, i-a fost superioara lui Ceausescu la UTC.
Ileana si Grigore Raceanu au ajuns sa formeze un cuplu in timpul razboiului. Din cauza lui, ea si-a pierdut de doua ori functia. Prima oara, in timpul razboiului, cand a fost indepartata din Secretariat. A doua oara, in 1958, a fost exclusa din Comitetul Central. Grigore Raceanu, un individ vesnic nemultumit, se alaturase corului de critici. Sotia lui a fost sanctionata pentru lipsa de „vigilenta".
Ar fi fost de datoria ei sa stie cu ce se ocupa Raceanu, si sa informeze partidul. „Ce este mai scump pentru dumneata, partidul, secretele lui, sau acest Raceanu?", a intrebat-o Gheorghiu-Dej. „Eu, tovarase Gheorghiu, am sa dovedesc ca partidul imi este mai scump".
Scump ii era partidul si lui Mircea, fiul Ilenei Raceanu si al ilegalistului Andrei Bernat. Tatal natural al copilului fusese impuscat in martie 1944, in lagarul de la Rabnita. Pana la 11 ani traise in URSS, la o casa de copii. A fost trimis in Romania in 1946 si a fost adoptat de Grigore Raceanu, al doilea sot al mamei. „Dupa terminarea clasei a VI-a, in timpul verii m-am inscris la organizatia de pionieri, pentru munca pe care am depus-o cu sarguinta am fost trimis in tabara", scria fiul Ilenei Raceanu in 1950. „Dar si mai mult am avut bucurie ca pentru a doua oara sa port cravata rosie la gat, acea bucatica din steagul rosu pentru care si-au varsat milioane de muncitori (sic!) pentru ca si noi sa avem un trai mai bun, precum au si copiii din RPR acum".
In 1989, Mircea Raceanu a fost la un pas de-a fi condamnat la moarte, pentru inalta tradare. Sentinta i-a fost comutata. Stefan Andrei a povestit ca mai multi ilegalisti s-au prezentat la Ceausescu si i-au spus ca nu este bine ca fiul a doi comunisti ilegalisti sa fie omorat de Partidul Comunist. „Ceausescu mi-a precizat ca si el a fost de acord cu comutarea sentintei in inchisoare pe viata", si-a amintit fostul ministru de Externe. 
Scandalul de la Institutul de Istorie a Partidului
In 1958 se implineau 25 de ani de la greva feroviarilor. Pentru a recupera memoria Grivitei, la Institutul de Istorie a Partidului de pe langa CC al PMR au fost invitati mai multi martori si actori ai grevelor. In cadrul Institutului functiona un departament de „istorie orala", a carui misiune era sa colectioneze amintirile ilegalistilor.
Dupa greva, in februarie 1933, au fost arestate aproximativ 3.000 de persoane. Cei mai multi au fost eliberati repede. La proces au mai ajuns cateva sute. In 1958, la Institut au fost invitati atat lideri ai grevei, cat si muncitori obisnuiti, cu o participare limitata la evenimente. Multi l-au indicat pe Constantin Doncea ca lider si n-au pomenit nimic despre Gheorghe Gheorghiu-Dej. In februarie 1933, Gheorghiu-Dej era omul de legatura intre partid si sindicate.
El transmitea ordinele, iar lideri sindicali, precum Constantin Doncea, le indeplineau. Desi in ierarhia partidului Gheorghiu-Dej le era superior sefilor din sindicate, muncitorii ii cunosteau pe cei din urma. Astfel, in 1958, la Institutul de Istorie a Partidului, mai des a fost pomenit numele lui Doncea. Stenogramele discutiilor purtate la Institut au ajuns pe masa „conducerii" PMR. Multe dintre afirmatiile facute acolo s-au transformat in capete de acuzare la Plenara din iunie 1958.
Batalia pentru Grivita
Spusele lui Constantin Doncea au fost discutate in amanunt. Cu o personalitate mai pronuntata, acesta ajunsese sa se considere adevaratul organizator al grevelor. Si afirmase ca, in februarie 1933, partidul comunist nu a avut niciun rol. Dupa legile partidului, aceasta era cea mai grava afirmatie. „Cand ai vorbit la Institutul de Istorie nu spui un cuvant despre partid", i-a reprosat vehement Ceausescu.
„Arati ca greva tu ai organizat-o, spui: «Am tras fluierul, nu stiam ce se va intampla. N-a fost paine. Am rugat pe tata Ana, a adus paine si le-am aratat muncitorilor sa aduca paine». Eu imi amintesc ca noi era tineri atunci si adunam paine din indicatia partidului. Tu nici atunci n-ai inteles partidul, nici acum nu-l intelegi si nu-l vei intelege niciodata. N-ai vazut ca greva a izbucnit nu pentru ca ai tras tu fluierul, ci pentru ca partidul a organizat, ca masa aceea de muncitori nu s-a strans la fluierul tau, ci adunata de partid".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ilegalistii ceausescu fractionism bisericute creaturi jalnice
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1676 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018713 (s)